(n. 10 august, 1981, Oradea) Dublu licenţiată în Filologie (cu o licenţă despre imaginarul organic în literatură) şi Istoria artei (cu o licenţă despre artă şi tehnologie în secolul XX), absolventǎ a masteratului interdisciplinar de Istoria imaginilor – Istoria ideilor şi doctor în Filologie din 2011 cu o teză despre istoria culturală a sângelui, Florina Codreanu a debutat în 2007 şi de atunci a publicat în reviste literare, de limbaje de specialitate şi de cultură nenumărate studii şi recenzii. În anul 2009 a obţinut Premiul pentru debut al USR, Filiala Cluj – categoria Eseu.
 
Volume de eseistică şi critică – Existenţele sângelui. Eseu despre curgerea sângelui, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009; Reprezentările sângelui în spaţiul cultural contemporan, Argonaut, 2014 şi Istoria artei în zece studii, Argonaut, 2020.
Manuale de specialitate– English for Mechanical, Electrical and Medical Engineering Students, U.T. Press, 2015 şi Written & Oral Communication for Engineering Students, U.T. Press, 2025.
 
Semnează capitole în mai multe volume colective, dintre care două omagiale (Aproape de scenă, George Banu. Eseuri şi mărturii, Curtea Veche, 2013 şi Norman Manea: departe şi aproape, Arhipelag XXI, 2014), patru dedicate limbajelor specializate şi comunicării profesionale (Teste de competenţă lingvistică. Limbi străine pentru ştiinţă şi tehnică, U.T. Press, 2014; Aspects of English Grammar in Technical Contexts, U.T. Press, 2015; Studii de comunicare, U.T. Press, 2016 şi Teste de competenţă lingvistică, U.T. Press, 2024), iar altele apărute la edituri internaţionale despre studiul morţii în literatură şi artă (Death Representations in Literature. Forms and Theories, CSP, 2015; Death within the Text: Social, Philosophical and Aesthetic Approaches to Literature, CSP, 2019 şi Death in Contemporary Popular Culture, Routledge, 2020) sau despre literatura pentru copii (Border Crossings Towards a Mixed Readership – Literature for Children and Young Adults, LAP, 2023 şi Storytelling through Images – Literature for Children and Young Adults, LAP, 2025).
 
Începând cu anul 2013, Florina Codreanu este cadru didactic titular la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde predă Limba engleză pentru ştiinţă şi tehnică, cât şi Limba română pentru studenţi străini, în cadrul Departamentului de Limbi Moderne şi Comunicare. Alături de didactica limbilor moderne, printre interesele ei de cercetare se numără studiile culturale, antropologia, istoria artei şi istoria imaginarului.
 
https://florinacodreanu.blogspot.com/
 

 

* * *

„La Florina Codreanu, dimpotrivă, ideea e mai presus de material textului şi şi-o subsumează. Se simte, în volumul ei, amploarea socio-culturală a temei – reprezentările sângelui în cultura universală – şi faptul că volumul nu prezintă, deocamdată, decât eşantionări, condiţionate parţial şi de lecturi exegetice mai noi, sosite din direcţia deconstructivismului şi a postmodernităţii. Tematic, ea alternează abordări clasice şi unele mai noi, legate de semantica erosului şi a corporalităţii, metodologia autoarei pornind din istoria mentalităţilor şi din psihoistorie, ecuaţia celor două „placente sanguine” a lui Lloyd de Mause (cea hrănitoare şi cea otrăvitoare) generând două semantici culturale complementare, una care privilegiază ipostaza pozitivă, energetică a sângelui şi o a doua care insistă pe accepţiunile ei negative, terifiante, derivate din latura neagră a sacralităţii din antropologie, cea care maculează. Opţiunea pentru ineditul temei sau pentru identitatea sa cutumiară le diferenţiază, din nou, pe cele două autoare: Florina Codreanu calcă pe un teren nedesţelenit în exegeza noastră […] Teza sanguină a Florinei Codreanu porneşte de la o distincţie fenomenologică, cea a antitezei dintre corp şi sânge, confirmată de antropologie sau de psihanaliză: sângele reprezintă „originarul”, substanţa primă, nediferenţiată, ceea ce îngăduie fenomenele de „regresie” (prin violenţă, androginie sau sexualitate), pe când corpul este un „construct” cultural, la care se ajunge prin simbolizare şi diferenţiere. Autoarea sugerează foarte pertinent că, la nivelul diacronic al culturii şi mentalităţilor, sângele a fost supus unui proces de eufemizare, de transformare a negativului în pozitiv.“ (Ştefan Borbély, Două debuturi clujene, în Contemporanul, dec. 2009)

codreanu.florina@gmail.com