Concurs anual de debut
Filiala Cluj a USR a lansat un concurs de debut în anul 2005.
Cărţile câştigătoare alcătuiesc Biblioteca tânărului scriitor
Manuscrisele se depun la sediul Filialei Cluj a USR (Universităţii nr. 1, zilnic intre 10 si 13) şi/sau se expediază pe adresa e-mail: irinapetras47@gmail.com
.
Juriul este alcătuit din membrii Comitetului de conducere al Filialei - Irina Petraş, preşedinte; Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Mihai Dragolea, Ion Vartic (ediţiile din 2006-2009); Irina Petraş, preşedinte; Doina Cetea, Ion Cristofor, Mihai Dragolea, Ovidiu Pecican, Ion Vartic (ediţiile de după 2009); Irina Petraş, preşedinte; Adrian Popescu, Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Ion Cristofor, Ovidiu Pecican (ediţiile de după 2013).
Vor fi publicate în fiecare an două sau trei titluri (format 14x20):
- versuri - 64 pagini
- proză - 150 pagini (2200 semne/pag.)
- eseu, critica literară - 150 pagini (2200 semne/pag.)
Data limită de predare a manuscriselor (pe CD şi printat, A4, Times new roman /12 /single, sau prin e-mail, aceleaşi cerinţe) – 1 martie.
Manuscrisele vor fi insotite de un CV detaliat al concurentului.
Vârsta limită: 35 de ani.
CONCURSUL CONTINUĂ!!!
IMPORTANT!
Din 2012, Concursul va fi organizat cu sprijinul Editurii Eikon. Cărţile vor fi jurizate de juriul Filialei şi vor intra în Colecţie.
Rezultatele Concursului de debut 2011
Juriul alcătuit din Irina Petraş (preşedinte), Ion Vartic, Ovidiu Pecican, Mihai Dragolea, Doina Cetea, Ion Cristofor (membri) a desemnat câştigătorii Concursului de debut al Filialei Cluj a USR pe 2011:
1. Blanca Borbély, proza, 54 de puncte (din 60)
2. Ionela Simona Oprea (Feier), istorie literară, 53 de puncte
3. Aura Schussler, eseu, 53 de puncte
Cărţile vor intra în lucru şi vor apărea în Colecţia Biblioteca tânărului scriitor.
Au mai obtinut un punctaj bun: Horvat Marian, proza (51,5 puncte), Lăcramioara Dimulete (eseu) si Emilia Zainel (versuri), cate 45 de puncte, si Georgeta Badulescu, 43 de puncte. Aceste lucrari vor fi recomandate unor edituri spre publicare.
Câştigători ediţia 2012:
17. Adela Dinu, Diaristica feminină românească, eseu
18. Alina Ioana Bako, Dinamica imaginarului poetic: Grupul oniric românesc, eseu
19. Cristina Vidruţiu, Imaginarul epidemic. Reprezentări istorice şi metaforice ale ciumei în literatură, eseu
20. Olesea Ciobanu, Lucian Blaga şi literatura din Basarabia, eseu
21. Marian Horvat, Codrul ducelui, proză
22. Tatiana Oltean, Mitul Meşterului Manole în lumina binomului creator Sigismund Toduţă – Lucian Blaga, eseu
Câştigători 2013:
23. Otilia Chindriş, Lumea operei lui Eugen Ionescu/Eugène Ionesco, eseu
24. Carmen Georgeta Ardelean, Hortensia Papadat-Bengescu, „marea europeană” a literaturii române. Pledoarii, eseu
Câştigători ediţia 2014:
25. Melania Iulia Ilea, Lirica lui Lucian Blaga în spaţiul cultural şi lingvistic german. Studiu comparativ de traduceri
26. Oana Demeter, Norman Mailer: „The White Negro.” Context cultural şi literar
27. Elena Nadia Ramona Vesa, Cornel Regman, monografie
28. Ileana Vesa, Neomedievismul postmodern
* * *
Biblioteca tânărului scriitor:
1. Laura HUSTI-RĂDULEŢ, Proze de după-amiază (Editura Limes, 2006, 128 pagini). Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj (2003, cu o teză de licenţă despre Cristian Popescu), redactor la revista “Echinox”, Laura Husti-Răduleţ a colaborat cu proză şi eseu la „Vatra”, „Steaua”, „Piaţa literară”, „Calende”, „Sud” etc. A câştigat o bursă de creaţie acordată de Uniunea Scriitorilor şi Copyro. Debutul cu Proze de după-amiază este escortat de Sanda Cordoş, care nu ezită să parieze pe talentul tinerei (n. 1980) prozatoare.
2. Adrian TUDURACHI, Destinul precar al ideilor literare. Despre instabilitatea valorilor în poetica lui Mihail Dragomirescu (Editura Limes, 2006, 158 pagini). S-a născut în 1974, la Cluj-Napoca. Absolvent al Facultăţii de Litere a UBB Cluj (1997). Masterat la Cluj cu dizertaţia Poetica lui E. Lovinescu (1998) şi la Geneva (2002). Doctorat magna cum laude cu teza Poetica lui Mihail Dragomirescu, 2005. A colaborat la editarea volumului Dosoftei, Viaţa şi petrecerea sfinţilor (1996). Prezent în volumul colectiv Eminescu – poet naţional român, 2001 (coord. Ioana Bot). A îngrijit, alături de Ioana Bot, ediţia Ioana Em. Petrescu, Studii de literatură română şi comparată, 2005. Tot Ioana Bot semnează şi prefaţa, sobru entuziastă, a volumului de debut.
3. Oana PUGHINEANU, Plictiseală. Ratare. Prostie. Biobibliografie selectivă (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006, 158 de pagini). Născută în 1977, la Iaşi, este absolventă a Facultăţii de Istorie şi Filosofie, secţia Filosofie a UBB (1999). Studiilor Aprofundate de Filosofia Umanului (1999-2000) li se adaugă un Masterat de Comunicare şi Relaţii Publice (2000-2002). Doctorand în Literatură Comparată. Redactor la Tribuna. A colaborat la Apostrof, Balkon (în prezent Idea), Caietele Echinox, Steaua, Transylvanian Review, Tribuna, Vatra, Bucureştiul Cultural, Cultura, Contemporanul, Dilema Veche. Horea Poenar semnează textul escortă.
4. Magda Wächter, A.E. Baconsky. Scriitorul şi măştile, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007. Cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie literară Sextil Puşcariu din Cluj-Napoca. Coautoare la Dicţionarul General al Literaturii Române, Bucureşti, 2004- (vol. I-VII) şi la Dicţionarul cronologic al romanului tradus în România de la origini până în 1989, Edit. Academiei, 2005. Volumul este o foarte serioasă, aproape pedantă, dar nicidecum seacă monografie. Radiografia este pe cât de sobră, pe atât de deschisă la interpretări inedite, gata să incorporeze portretului tradiţional detalii rebele, uneori stridente. Un scurt excurs biografic este urmat de secţiuni inteligente în operă.
5. Iulia Micu, Thomas Mann. Istoria unei partituri literare, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007. Ştefan Borbély, care semnează textul escortă, o alătură Andradei Fătu-Tutoveanu şi lui Andrei Simuţ, falanga cea mai tânără a şcolii comparatiste clujene, pregătită de timpuriu să-şi asume opţiuni editoriale dificile într-un climat exegetic suplu şi interdisciplinar, care presupune, pe lângă abordarea profundă a unor teme culturale specializate, şi excursuri interpretative complementare în domenii conexe literaturii. Cartea reprezintă, pe de o parte, o remarcabilă analiză a modului în care preocuparea pentru muzică estetizează thanatic frenezia culturală decadentă trăită de către postromantici în prima jumătate a veacului trecut şi, pe de alta, o foarte bună abordare a lui Thomas Mann din chiar perspectiva din care el şi-ar fi dorit dintotdeauna să fie decriptat, şi anume aceea a thanatologiei compoziţionale, simfonice.
6. Andrei Simuţ, Literatura traumei, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007. Textul escortă îl semnează, din nou, Sanda Cordoş: Preţuiesc la Andrei Simuţ atitudinea comprehensivă, atenţia pentru nuanţă, subtilitatea analizei de text, claritatea expresivă a limbajului critic. Pe lângă aceste însuşiri, volumul său de debut evidenţiază o altă calitate rară şi (tocmai de aceea) remarcabilă: plecând de la literatură (de la scrierile şi biografiile lui G. Orwell, S. Zweig, J. Green, E. Junger, E. Ionescu, C. Milosz, V. Voiculescu, M. Sebastian şi alţii), autorul are forţa să însufleţească un deceniu crucial (anii 40) din convulsiva istorie a secolului XX, să aducă la viaţă o lume bastardă în care nu mai este loc pentru actul literar, dar totodată acesta rămâne o strategie unică de refugiu în faţa terorii războiului. Carte distinsă cu Premiul pentru debut al României literare.
7. Maria-Magdalena Diaconu, Discursul corporalităţii în romanul feminin contemporan, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008. Autoarea îşi împarte cartea de debut în două secţiuni distincte. Prima se descarcă de datoria de a identifica reperele istorice ale chestiunii şi traversează rapid bibliografia condiţiei feminine: evocă inegalitatea şi lipsa de drepturi, dar şi prejudecata durabilă a farmecului fragilităţii ca semnalment pur feminin, alături de cea, la fel de îngustă, a divizării teritoriului scriptural în masculin (adică cerebral)/feminin (adică visceral). Cea de-a doua secţiune extrage din lectura extrem de aplicată şi expresivă a cărţilor unor prozatoare contemporane (Marie Darrieussecq, Marie Nimier, Hélèlne Duffau, Amélie Nothomb, Aglaja Veteranyi, Annelis Verbeke, Cecilia Ştefănescu, Ruxandra Cesereanu, Ioana Bradea, Ioana Băeţica, Nora Iuga, Dora Pavel, Ana Maria Sandu) argumente pentru descrierea mutaţiilor la nivelul imaginarului corporalităţii. Punctele de reper sunt căutate în proza unor Hortensia Papadat-Bengescu, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath. Cartea reuşeşte performanţa inventarierii diferenţelor de atitudine faţă în faţă cu trupul dintr-o perspectivă perfect nelitigioasă, verticală, deloc subalternă. Scriitoarele şi personajele lor feminine îşi asumă liber corporalitatea şi ingredientele ei cu gesticulaţia dezinvoltă şi revoluţionară a femeii ca teritoriu colonizat care se eliberează.
8. Monica Grosu, Petru Comarnescu. Un neliniştit în secolul său. Studiu monografic, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008. Mircea Popa însoţeşte volumul cu precizarea că: În cercetarea operei lui Petru Comarnescu, Monica Grosu se plasează în unghiul cel mai favorabil, contemplând şi având întotdeauna sub ochi întregul, la care să poată face raportările necesare, în aşa fel încât să nu dea impresia de facil, de zbor razant, ci de cuprindere metodică, la firul ierbii, a gestului artistic complex, cu insolitul şi spectaculosul lui. Autoarea nu optează pentru dihotomia devenită clasică între viaţă şi operă, ci îşi gândeşte cartea ca o raportare permanentă la structura de adâncime a unui studios, care se gândeşte pe sine armonizat cu semnele vremii sub imperativele omului clasic, în raport cu Binele şi Frumosul, despre care meditează în scrierea sa Kalokagathon, ideal şi simbol pentru cel care încearcă a trăi sub semnul artei.
9. Dan Herciu, Taxa pe viciu, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009. Dan Herciu îşi stăpâneşte perfect ritmurile şi cadenţa, relaţia sa cu textul e liberă şi netensionată, dar şi inducătoare de nelinişti. Ca în jam-session-urile lui Jack Kerouac, de pildă, versurile sunt monotone şi surprinzătoare în chiar aceeaşi clipă, naive cu tâlc, precum refrenele de jazz, improvizate cu schepsis. Libertatea lor are o undă de disperare în fundal căci nimic din lumea mare nu li se supune. Manifestul liric subsidiar deconspiră semnificaţia majoră, în ordine existenţială, a derizoriului, a minorului, mizând pe comunicarea i-mediată, de o sinceritate jupuită, a secvenţelor traversării zilelor şi nopţilor.
10. Florina Codreanu, Existenţele sângelui. Eseu despre curgerea sângelui, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009. Florina Codreanu se află în posesia unei teme culturale majore: ea scrie foarte bine, participativ si nuanţat, despre reprezentările culturale ale sângelui, de la obsesii placentare psihanalizabile la înţelegerea politică a sangelui ca garant al puterii. Cititorul ţine în mână o lucrare de pionierat: a-ţi asuma o asemenea temă la debut presupune curaj, subtilitate şi competenţă. (Ştefan Borbély)
11. Adriana Teodorescu, Carnavalul în opera literară caragialiană, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009. Scrisă cu dezinvoltura tinerească a unui spirit fără inhibiţii, cartea Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilităţile peştilor de a zbura, semnată de Adriana Teodorescu, se defineşte prin relevarea unor componente de maxim interes, existente în textul marelui scriitor. Este o reală satisfacţie să se observe că în „imensul carnaval” imaginat de lumea caragialiană se operează cu deschideri critice pe cât de actuale, pe atât de pertinente. Acuitatea exegezei este semnul unui talent critic incontestabil. Cartea se înscrie ca o seducătoare promisiune pe cale să confirme o certitudine. (V. Fanache)
12. Irina Ungureanu, Eugène Ionesco - absurdul ca apocalips al utopiei (eseu), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2010. (n. 1980, Târgu-Jiu) a absolvit Facultatea de Litere (secţia Română-Engleză) a Universităţii Babeş-Bolyai (2003) şi Masteratul „Literatură română, modernitate şi context european. Perspectivă interdisciplinară” (2004). O bursă de cercetare şi formare postuniversitară „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma, cu un proiect despre neo-avangarda teatrală a anilor ’50. Doctor în filologie (2009). Mircea Muthu o escortează fără reticenţe: „studiul de faţă este unul de referinţă în exegeza contemporană (nu numai autohtonă) despre opera lui Eugène Ionesco”.
13. Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid.Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu (Editura Limes, 2010, 244 pag.). (n. 1975, Baia Mare) este cercetător la Institutul de Lingvistică „Sextil Puşcariu”. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” (1997) şi Masteratul „Littérature et esthétique” la Universitatea din Geneva (2002). Doctor în filologie (2010). A colaborat la volumul colectiv Mihai Eminescu, poet naţional (2001) şi a îngrijit ediţia din 2006 din Ioana Em. Petrescu,Ion Barbu şi poetica postmodernismului, ambele alături de Ioana Bot, care semnează şi prefaţa (Pentru o lectură a romanului ca text dificil)cărţii de debut: „Demascarea imposibilităţii lecturii „leneşe” este realizată printr‑o lectură critică neaşteptată, cu final violent […] Cuvintele care ucid e o demonstraţie în patru paşi, de o geometrică limpezime, a funcţiei destabilizatoare a ilizibilităţii în poetica romanelor lovinesciene: tema romanescă devine – într‑un efect vertiginos de comunicare inversată – cutia de rezonanţă a unei puneri în act a forţei cuvântului, a cărei violenţă retorică îşi supraîncarcă materialitatea, irupând în naraţiune, monstruoasă, destabilizatoare, ucigaşă.”
14. Blanca Borbély, Zidul de foc,roman. Blanca (n. 16 aprilie 1997, Cluj) este elevă în clasa a VII-a la Colegiul Naţional G. Coşbuc din Cluj-Napoca, secţia germană. „Realitatea nu este doar ceea ce ştim şi vedem, ci este şi ceea ce am putea vedea în anumite condiţii misterioase. Realitatea este enigmatică şi îngăduie perturbări în care făpturi străine, altere, se ivesc ca să îi tulbure şi să îi secondeze pe cei vii. Nicidecum în stilul lui Bram Stoker, adică fără vampirisme traumatice ori agresive, ci asumat înrudit cu saga (bestseller) Amurg de Stephenie Meyer, Blanca Borbély are îndemânarea, inteligenţa şi precocitatea necesare pentru a propune cititorului adolescentin o carte românească, plină cu vampiri cotidieni, adaptaţi la mileniul trei, prin limbajul lor uzual şi vestimentaţia pe măsură. Scrisul foarte tinerei autoare curge fluent şi plăcut, atmosfera e americanizată, farmecul ficţiunii (după cum precizează chiar unul dintre vampirii-personaje) este scop. Dialogul este volubil şi alcătuieşte nucleul acestei cărţi. Trăim vremuri în care vampirii sunt în vogă, iar cei care pledează pentru ei sunt adolescenţii: Blanca Borbély crede în acest lucru şi scrie o carte pro domo.” (Ruxandra Cesereanu)
15. Ionela Oprea, Motive şi realităţi româneşti în romanul francez, 2011. Ionela Oprea (n. 14 iunie 1974) a absolvit Facultatea de Ştiinţe, specializarea Limbă şi literatură română, Limba şi literatura franceză, la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia (1997). Master „Literatură şi cultură românească în context european”, la aceeaşi Universitate (2008). Profesor titular de Limba şi literatura română la Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Alba Iulia: Legăturile culturale şi literare dintre România şi Franţa sunt vechi şi durabile şi au făcut obiectul a numeroase cercetări specializate. Nu s-a observat însă îndeajuns marea bogăţie şi varietate de tipuri epice româneşti care circulă în romanul francez, de la Al. Dumas-Pére la Jules Verne, André Gide sau Apollinaire. Folosind o documentaţie exhaustivă şi adeseori greu de procurat, Ionela Oprea a realizat o interesantă carte de imagologie şi de analiză critică privind romanele franceze în care românul devine personaj, obiect de reflecţie şi mesager al unei lumi orientale fascinante, inedite şi pline de pitoresc şi culoare (Mircea Popa)
16. Aura Schussler Dintre ale corpului şi minţii. Despre Seducţie, Erotism şi Pornografie, 2011 (volum câştigător al Concursului de debut al Uniunii Scriitorilor din România. Filiala Cluj; Biblioteca tânărului scriitor, nr. 16) Aura Scussler (n. 17 mai 1986, Hunedoara) - Licenţiată în Filosofie, Universitatea Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Specializarea Filosofie (2008). Masterat de Filosofie, Cultură, Comunicare, Universitatea Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Catedra de Filosofie Sistematică. Doctorandă cu frecvenţă în cadrul Universităţii „Babeş‑Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, domeniul Filosofie, Şcoala doctorală: Argumentare critică şi reconstrucţie filosofică, conducător de doctorat: Prof. Univ. Dr. Aurel Codoban. Redactor la periodicul Cultur’ALL. În lumea noastră de acum, distanţa dintre generaţii devine abisală. Şi dacă vrei să ştii ce se mai întâmplă în lumea celor foarte tineri, ai nevoie de curajul expresiei cuiva pe care ei îl recunosc ca fiind de al lor. Aura Schussler este un astfel de eseist curajos, pe care l-am văzut câştigându-şi foarte rapid forţa de expresie, alături de un curaj care mi s-a părut că îl are dintotdeauna. Ea îşi desfăşoară cercetarea ca pe un sondaj efectuat sub ideea lui Ruwen Ogien, „Pornografia de azi este erotismul de mâine”. Idee pe care cred că şi cititorii şi-o vor însuşi după lectura acestui curajos şi lucid eseu. (Aurel Codoban)
17. Adela Dinu, Diaristica feminină românească, eseu. A.D. (n.1983 la Sibiu) este profesor de limba şi literatura română la GSIU, Cisnădie şi traducător din limba germană la Sigma, în oraşul Sibiu. În timpul studiilor a obţinut premii la colocviile Mihai Eminescu de la Iaşi (premiul III în 2007 şi premiul I în 2008). A publicat articole şi studii culturale în revistele Transilvania şi Steaua. În 2011 şi-a suţinut, la Sibiu, teza de doctorat cu titlul Diaristica feminină românească şi a obţinut distincţia magna cum laudae.
"Acum 13 ani, Mircea Cărtărescu observa în Postmodernismul românesc că, la noi, critica literară „n-a dat nici o atenţie discriminării femeii ca autor”, iar autoarele „au fost cantonate în ghetoul literaturii feminine”. Ei bine, machismul acesta critic e pe cale să fie demantelat (e drept, deocamdată tot numai de... autoare): după excelenta Fotografie de grup cu scriitoare uitate a Biancăi Burţa-Cernat, revizitând priza feminină interbelică, iată acest de asemenea excelent synopsis privind Diaristica feminină românească al Adelei Dinu. Calităţile studiului sunt prea multiple pentru a putea fi chiar şi numai enumerate într-un blurb de copertă finală; mai întâi, în ce priveşte partea teoretică propriu-zisă, e de remarcat că, dacă până acum diaristologii români au marşat exclusiv pe poetica franceză a jurnalului, în siajul barthesian al descrierii retoricii lui, Adela Dinu introduce şi perspectiva complementară a lui Hocke (al cărui studiu-antologie despre jurnalul european, absolut fundamental, nu-i tradus la noi), interesată mai degrabă de imaginarul genului şi trecându-i în plan secund literaritatea. Inovaţie bibliografică al cărei profit se resimte net în analiză. Apoi, e de asemenea remarcabilă, prin aplicaţie şi prin echilibru, secţiunea privitoare la avatarurile feminismului literar, respectiv ale feminităţii literare. În fine, autoarea e şi un redutabil close reader, cum se dovedeşte în amplul capitol dedicat celor paisprezece autoare de jurnale care fac obiectul analizelor, de la Jeni Acterian şi Alice Botez la Elena Spijavca şi Tia Şerbănescu. Suficiente calităţi, aşadar, ca să facă din Adela Dinu un new entry în nomenclatorul select al criticii tinere". (Radu Vancu)
18. Alina Ioana Bako, Dinamica imaginarului poetic: Grupul oniric românesc, eseu. A.I.B. (n. 4 mai 1980) Doctor în filologie cu teza Dinamica imaginarului oniric. Grupul poetic românesc, realizată în cotutelă între Universitatea „Michel de Montaigne” Bordeaux şi Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. A finalizat studiile de licență în 2003, la facultatea de Litere și Arte, specializarea română-franceză, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Studiile Aprofundate, specializarea „Evoluţia formelor poetice”, în 2004, şi studiile de Master, specializarea „Comunicare şi publicitate”, în 2006. Asistent asociat la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu din 2008, profesor titular de limba română din 2006, membră a centrului pentru cercetarea imaginarului „Speculum”, Alba Iulia, membră a CRI Grenoble (Centre de Recheche sur l'Imaginaire), redactor al revistei ASTRA – Despărțământul Sibiu, asistent lingvistic, Legta de Bergerac, Franţa, 2004. A publicat articole şi eseuri în reviste. A participat la colocvii și conferințe naționale și internaționale: seminarul „Ecritures de l’exil” în 2007 la Universitatea „Michel de Montaigne” Bordeaux III; participare la conferința „Francophonies TransOceaniques”, Montréal, mai 2011. Comunicări prezentate la întâlnirile anuale (2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012) ale Centrului pentru Cercetarea Imaginarului „Speculum” Alba Iulia, publicate în volum; traduceri din şi în limba franceză (volumul „Constantin Noica şi Sibiul”, „Caietele Echinox”). A obținut mai multe burse de cercetare și formare: a Guvernului francez pentru doctorat în cotutelă 2006-2009, bursa ANPCDEF Islanda 2010, Atena 2011, bursa Agence Universitaire de la Francophonie Montréal 2011. A obţinut mai multe premii la Colocviul Naţional „Lucian Blaga” din Sibiu şi la Colocviul Naţional „Mihai Eminescu” din Iaşi. „Este adusă în discuţie creaţia a cinci poeţi – Leonid Dimov, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea şi Vintilă Ivănceanu –, reprezentativi chiar dincolo (sau dincoace) de oficiul liric al deschiderii onirice. Se cuvine subliniată, de la bun început, capacitatea autoarei de „a locui materia” poetică (e sintagma folosită de domnia sa pentru a încercui o anumită stare a liricii dimoviene), de a trăi pe portativul neconvenţional al încifrării prin imagine şi de a propune semnificaţii venite din subteranele textului imediat. Cum era şi firesc, un spaţiu extins al comentariului este acordat lui Leonid Dimov, pe care îl raportează la “oniricul pur”; este poetul care, depăşind criza limbajului, îl exorcizează utilizând tocmai consecinţele crizei. De-compunerea universului poetic are în vedere metamorfozele timpului şi spaţiului, mişcare ludică (sau doar măştile acesteia) elementele unui baroc moderat ori ale manierismului ca – bunăoară – joc al culorilor între aparenţe şi vibraţie insolită. Incursiuni similare sunt efectuate în „oniricul gurmand” al lui Emil Brumaru, în „clipa androgină” prezentă în visul lui Virgil Mazilescu, în „oniricul fractal” practicat de Daniel Turcea sau în cel delirant aparţinându-i lui Vintilă Ivănceanu. Relevând, în cazul tuturor poeţilor menţionaţi, atracţia pentru pictural este pertinent analizată adâncirea relaţiei dintre creaţia oniriştilor şi pictura suprarealistă şi, pe de altă parte, sublinierii contactului fertil cu grafica şi pictura de gen românească, un loc aparte ocupând aici desenul lui Florin Pucă. De altfel, prezenţa lui Florin Pucă a adus, apăsat, în demersul artistic al grupului ideea cuprinderii prezentului în oglinda coşmarescului – mod limită de abordare, nu mai puţin de refuz, a realităţii timpului. Căci, în final, a trăi prin poezie nu înseamnă, de fapt, a-i radicaliza autonomia prin desprindere absolută de meditaţie, adică de gândire” (Mircea Braga)
19. Cristina Vidruţiu, Imaginarul epidemic. Reprezentări istorice şi metaforice ale ciumei în literatură, eseu. C.V. (n. 8 august 1984, Cluj-Napoca). “După un demers tematist, în care Cristina Vidruţiu panoramează mitul ciumei atât în varianta realistă, cât şi în cea alegorică, deschiderea cea mai incitantă propusă de autoare este extinderea conceptului de epidemie de la nivel tematic la nivel de dinamică a ideilor şi a culturilor. Ea face o propunere care are o valoare metodologică: este posibil ca migraţia şi difuzia temelor literare şi imaginare (inclusiv tema ciumei) să aibă loc după un pattern epidemiologic? Între cele două teorii actuale, cea a influenţelor şi cea a epigenezei imaginilor şi simbolurilor, sugestia ei merită să fie serios meditată de către teoreticienii comparatismului” (Corin Braga). “Pot să afirm fără ezitare că lucrarea Cristinei Vidruţiu a fost pentru mine personal una dintre cele mai stimulative experienţe de lectură din ultima vreme. O lectură într-adevăr contaminantă. Aflată la convergenţa cercetării literare cu medicina, istoria culturală, antropologia culturală, studiile politice, teza autoarei este de o temeritate notabilă, iar efortul său de documentare, sistematizare, descriere şi analiză a diferitelor tipuri de discursuri consacrate precumpănitor ciumei (una din ipostazele epidemicului) este dublat de logica argumentării ideilor, eleganţa stilului şi acribia filologică.” (Adriana Babeţi)
20. Olesea Ciobanu, Lucian Blaga şi literatura din Basarabia, eseu. O.C. (n. 19 aprilie 1982) este absolventă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Studii de masterat, domeniul Ştiinţe filologice (literatură română), la Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău). Doctorat la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. A colaborat cu studii şi articole la publicaţiile Literatura şi arta, Tribuna, Steaua Literară, artistică şi culturală, Philologia, Metaliteratura.
„Cartea cu care debutează Olesea Ciobanu abordează o temă încă puţin cercetată chiar în Republica Moldova, iar la noi practic necunoscută. Una dintre primele ei calităţi este, aşadar, de ordinul informaţiei asupra evoluţiei unei literaturi foarte vitregite de istorie şi al contribuţiei la acoperirea unor zone rămase încă albe din spaţiul creator mai larg românesc. La acest nivel, meritul demersului de lectură sporeşte şi datorită unei documentări personale în arhivele Moldovei de dincolo de Prut, ce scoate la lumină date noi nu numai despre influenţele operei lui Lucian Blaga în arealul basarabean, ci – şi mai ales – semnificative elemente privind politica culturală nefastă a regimului sovietic moldovenesc instalat după ocuparea provinciei în 1940, care explică multe lucruri legate şi de întârzierea ecourilor operei poetului şi filosofului român. Pe de altă parte, devine semnificativă raportarea literaturii basarabene la cea general-românească, datorită chiar cezurii apărute în istoria provinciei trans-prutene după primul război mondial, mai exact după realizarea Marii Uniri din 1918 şi, într-un al doilea timp, după instalarea brutală a puterii sovietice. Pentru prima perioadă, se urmăreşte efortul adesea dificil de reintegrare culturală în România Mare, iar pentru a doua, blocajul sistematic al reapropierii de literatura română, pentru ca, după 1989, să se poată produce reluarea firească a contactelor. În aceste cadre specifice, fiecare secvenţă a studiului beneficiază de o analiză atentă, pe care o dezavantajează, totuşi, într-o oarecare măsură calitatea nu foarte înaltă a unor scriitori asupra cărora s-a exercitat într-un fel sau altul influenţa lui Blaga. În materie de referinţe critice autohtone, dificultăţile nu sunt puţine, căci chiar lectura operei lui Blaga în teritoriul literar basarabean rămâne încă datoare în mare parte cu interpretări de reală şi profundă comprehensiune. Prin cercetarea ei, Olesea Ciobanu face un pas semnificativ pe această cale”. (Ion Pop)
21. Marian Horvat, Codrul ducelui, proză. Cartea lui Marian Horvat se înscrie unei tendinţe a ultimului deceniu înspre re-locuirea, printr-o lectură imaginantă cu toate simţurile în alertă, a unor epoci pe care distanţa în timp le-a încărcat cu atmosferă, farmec, sens, gravitate. Perspectiva „istorică” îşi relativizează ancorările, interesată nu atât de marile figuri ale unei anume epoci, deşi le utilizează biografia cu destulă acurateţe şi recurs la document, cât de mica poveste cu suspans, care să ţină aproape cititorul de bogăţia de „mărunţişuri” cu tâlc din viaţa oamenilor unei epoci revolute. Codrul ducelui este o povest(ir)e în decor de secol 12, cu nobili, cruciaţi, menestreli, regi, slujitori, cu păduri misterioase, vrăjitorii şi năluciri, dar mai ales cu felurite înfruntări între bine şi rău. Ea poate fi citită doar pentru farmecul ei, asigurat de buna melodie a frazei şi ştiinţa detaliului picant, dar ispiteşte şi la cercetări pe cont propriu, căci documentul istoric acceptă interpretări/„imposturări” nenumărate. (Irina Petraş)
22. Tatiana Oltean, Mitul Meşterului Manole în lumina binomului creator Sigismund Toduţă – Lucian Blaga, eseu. T.O. (n. 1979, Braşov) este asistent universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la Departamentul de Muzicologie-Pedagogie, disciplina Istoria muzicii. A absolvit studiile de licenţă (secţia Muzicologie, 2003), masterat (secţia Sinteze muzicologice, 2005) şi doctorat (Stilistică muzicală, cu teza Perspective analitice în opera-oratoriu „Meşterul Manole” de Sigismund Toduţă, 2008, îndrumător ştiinţific acad. prof. univ. dr. Cornel Ţăranu) în cadrul aceleiaşi instituţii. Pregătirea sa muzicologică a fost completată cu o bursă de studii Socrates la Hochschule für Musik Köln (2001-2002) şi cu două burse de studiu ale Fundaţiei „Sigismund Toduţă”, Cluj-Napoca (2002-2004). A desfăşurat stagii de documentare la Musikwissenschaftliches Institut Heidelberg (2010) şi la City University din Londra (2011). În perioada 2010-2012 a fost directorul unui grant de cercetare postdoctorală finanţat de CNCSIS, intitulat Avatarurile mitului „Orfeu” în istoria muzicii. Este coautor, împreună cu Fodor Attila, Lucian Ghişa şi Oana Andreica, la volumele colective Camerata XXI. Atelier muzical-coregrafic (MediaMusica, Cluj, 2006) şi Camerata XXI. Simfonia de cameră – atelier de cercetare şi creaţie (MediaMusica, Cluj-Napoca, 2007). Publicistica sa cuprinde cronică muzicală în reviste precum Intermezzo, Actualitatea muzicală, Tribuna, No. 14 Plus Minus, Teatrul azi, iar activitatea sa media, colaborări cu posturile Deutsche Welle (redacţia în limba română) şi Radio România Muzical. Preocupările sale muzicologice includ aspecte analitice în creaţia compozitorilor români, artele spectacolului şi binomul mitologie-muzică. Prefaţa e semnată de prof. Cornel Ţăranu.
23. Otilia CHINDRIŞ, Lumea operei lui Eugen Ionescu / Eugène IonescoO.C. (n. 1974, Baia Mare) a absolvit Facultatea de Litere (secţia Română-Franceză), Universitatea Tehnică, Cluj-Napoca, promoţia 1998. Doctor în filologie din octombrie 2012 cu o teză despre lirica, proza şi teatrul lui Eugen Ionescu. A publicat studii şi articole în „Nord Literar” şi „Citadela”. În prezent este profesoară la Colegiul Naţional Dragoş Vodă din Sighetu Marmaţiei. „Iniţial teză de doctorat, documentatul şi originalul studiu realizat de către Oti-lia Chindriş vizează opera unuia dintre cei mai interesanţi şi mai complecşi scriitori ai secolului XX, Eugen Ionescu. Este o temă pretenţioasă, o adevărată provocare pentru orice exeget, care presupune o muncă asiduă şi căreia tânăra exegetă i-a făcut faţă cu real succes. Lucrarea are caracter monografic, abordând toate aspecte-le creaţiei lui Eugen Ionescu, inclusiv realizările acestuia în sfera artelor plastice. Investigaţia conţine opt secţiuni ample, care surprind toate dimensiunile operei scriitorului. Ele se intitulează: Primul exil existenţial, Autobiografie în versuri, „Copilul teribil” se află în Război cu toată lumea, Englezeşte fără profesor, Prozatorul, Ipostaze ale erosului, Refuzul absurdului sau despre teatrul unui om liber şi Ucenicia artei de a muri în Regele moare. Capitolele sunt precedate de un Ar-gument şi sunt urmate de un Epilog, de Concluzii şi de Bibliografie. (Gheorghe Glodeanu). Lucrarea Lumea operei lui Eugen Ionescu/ Eugène Ionesco,realizată de Otilia Chindriş reuşeşte să localizeze, să decupeze şi apoi să reasambleze fiecare segment al operei în cadrul arhitextului ionescian printr-o corectă manipulare a instrumentarului hermeneutic şi a bibliografiei de sprijin. (Gheorghe Manolache). Exemplele şi analizele din lucrare şi aria largă a referinţelor acestora nuanţează receptarea operei şi diversifică dezbaterea şi interpretarea. Este una din contribuţiile lucrării, alături de argumentele şi detaliile capitolelor şi de sublinierile cu privire la lumină, lumea românească, franceză şi la lumea-lume de secol XX, la angoasă, absurd şi deriziune, dar şi despre marionete / păpuşi, candoare şi copilărie, legând pictura şi cronicile despre pictură ale lui Eugen Ionescu şi opera în limba română, din tinereţe, de teatrul acestuia, din anii maturităţii. (Ioan Derşidan). Fără să emită „pretenţia unui studiu monografic“, adică a unei exegeze exhaustive a operei lui Eugen Ionescu, Otilia Chindriş ne invită să-i apreciem demersul ca pe o abordare a acestei opere „atât sub aspectul non-ficţional din interviuri, publicistică, memorialistică şi corespondenţă, dar şi ficţional prin poezii, nuvele, poveşti, roman şi teatru.“ Altfel spus, autoarea selectează din biografia şi literatura lui Ionescu aspectele şi elementele susceptibile să ne reveleze personalitatea complexă, contradictorie şi uneori paradoxală a scriitorului. Până să ajungă celebru în Franţa şi în lume, ca întemeietor al teatrului absurdului, Ionescu s-a afirmat plenar în viaţa literară românească, iar perioada aceasta de activitate – demonstrează convingător şi pertinent exegeta – şi-a pus indelebil amprenta pe întreaga creaţie a marelui dramaturg (Iosif Cheie Pantea).
24. Carmen Georgeta ARDELEAN, Hortensia Papadat-Bengescu, „marea europeană” a literaturii române. Pledoarii. C.G.A (n. 23 aprilie 1975, Alba Iulia) a absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Jurnalism din Sibiu, specializarea limba și literatura română-limba și literatura franceză; studii aprofundate „Literatură română în context uni-versal” (2000), master în Management Educațional (2010). Doctor în Filologie (2012). Este profesor titular de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Gh. Șincai” Zalău, redactor asociat al revistei „Caiete Silvane”, membră a Centrului de Cercetare a Imaginarului Speculum, membră a Cenaclului Literar Silvania, membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor din Sălaj. Autoare a peste 60 de studii şi articole apărute în volume colective sau în reviste literare. „Consacrată unui demers critic de substanţă, pentru demonstrarea modernităţii scrisului „marii europene”, cum a fost numită în epocă Hortensia Papadat-Bengescu, cartea d-nei Carmen Ardelean confirmă apetenţa scriitoarei pentru creaţia de tipuri şi pentru polifonia mediilor, dar şi pentru construcţia ciclică arborescentă, mărturisind opţiunea ei pentru labirintul narativ metatextual, care dă prioritate Textului ca Lume şi a Lumii ca Text. In consonanţă cu tehnicile narative ale marilor scriitori europeni ai momentului, cu cele ale Virginiei Woolf în primul rând, scriitoarea noastră vădeşte mari capacităţi analitice şi de construcţie narativă, pe care autoarea le pune în evidenţă printr-o demonstraţie critică extrem de convingătoare şi atent elaborată. Cartea subliniază în chip apăsat coeficientul de noutate adus de autoarea ciclului Hallipilor, inovaţii de tip stilistic şi arhitectural care devin astfel atribute de seamă ale artei romaneşti din perimetrul interbelic, în care Hortensia Papadat-Bengescu se înscrie ca o adevărată precursoare. (Mircea Popa). „Discursul critic, bine susţinut cu argumentele unei bibliografii temeinic asimilate, se constituie, adesea, în autentice pagini eseistice pe marginea unor idei aflate în dezbatere critică generală.” (Constantin Cubleşan). „Carmen Ardelean m-a convins pe parcursul lecturii, prin pertinentele analize de text şi comparaţiile legitime cu alte opere majore de scriitori europeni, că este îndreptăţită să invite tânăra generaţie de cercetători şi exegeţi la o receptare critică familiarizată cu instrumentarul şi metodele criticii actuale, europene.” (Dumitru Chioaru)
25. Melania Iulia Ilea, Lirica lui Lucian Blaga în spaţiul cultural şi lingvistic german. Studiu comparativ de traduceri. Melania Ilea (n. 22 ianuarie 1983, Satu Mare) a absolvit Facultatea de Litere a Uni-versității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și un masterat cu specializarea „Studii de interculturalitate româno-germane” la aceeași Facultate. Doctor în litere (2013) cu o teză care stă la baza cărții de față. „Fără a întări toposul ‚intraductibilităţii‘, autoarea expune în incitanta sa carte, experienţa lingvistică şi culturală pe care traducătorul este nevoit să o aducă cu sine şi efortul pe care acesta este constrâns să îl investească în vederea apropierii, de pildă, a poetului (şi filosofului) Lucian Blaga de un public german.” (Prof. Dr. Dr.h.c. mult. Rudolf Windisch) „În concluzie, cercetarea Melaniei Ilea are calitatea de a se construi pe o concepţie solidă care o deosebeşte de alte contribuţii în acest sens, ţinând seama de aspectul creativ – artistic şi de cel psiho-lingvistic. Un concept este înţeles din perspectiva unui alt concept şi aceasta explică intenţia autoarei de adoptare a teoriei metaforei conceptuale în analiza comparativă. Această analiză combină elemente luate din teoria metaforei cognitive cu elemente luate din textele lirice ale lui Blaga. Un demers excelent în ansamblul său.” (Prof. univ. dr. Vasile Voia)
26. Ileana Vesa, Neomedievismul postmodern. Ileana Vesa (n. 25 februarie 1984, Ştei, Bihor). Licență în Teologie Baptistă – Limba și literatura engleză, cu o lucrare asupra relativismului postmodern, Universitatea Emanuel din Oradea, 2007. Master în Cultură și Civilizație Europeană, Universitatea de Stat Oradea, 2007-2009. Doctor în Filologie cu teza Neomedievismul postmodern., Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2012. Lector universitar la Universitatea Emanuel, Oradea, unde predă cursurile de Literatură engleză medievală şi Literatură americană. A publicat articole la reviste prestigioase şi a participat la conferinţe internaţio-nale cu lucrări pe teme precum consumerismul, multiculturalismul, jocurile vi-deo, cultura pop etc. „Ileana Vesa e un caz cu totul special: de convingere spirituală, disciplină, intransigenţă morală extremă şi dorinţa de a aprofunda până în cele mai mici detalii opţiuni intelectuale dintre cele mai dificile. Neomedievismul postmodern e realitatea culturală regresivă predilectă în care trăim; fie că mergem la un film, fie că citim Numele trandafirului, Harry Potter şi Stăpânul inelelor, fie că intrăm pe cele mai căutate site-uri de jocuri postate pe Internet, peste tot ne regăsim într-un Ev Mediu de un tip cu totul special, sincretic, apocrif şi ludic, altul decât acela recrudescent-mesianic şi existenţialist propovăduit în 1927 de către Berdiaev. „Satul global” în care ne plasează azi Internetul e unul de tip medieval, cu străzi şi drumeaguri înmuiate în magie. „Portalul” literaturii fantasy e similar: părăseşti realitatea printr-un gang sau printr-o trapă neaşteptată, pentru a te regăsi, dincolo de ele, într-o lume incertă, populată de magi, gnomi, uriaşi şi animale cu însuşiri stranii, deosebite. Noul Ev Mediu postmodern e lumea prin care fugim de antropocentrism şi de certitudinea soluţiilor cerebrale simpliste, unidirecţionale. E lumea suprarealităţilor combinatorii, a mitului, a magiei şi a ţinuturilor prelungite în fantasmă. Nimeni n-a mai cercetat academic şi sistematic, la noi, această epistemă a ceţurilor multiple: cu atât mai mult sunt de lăudat efortul cultural din această carte al Ilenei Vesa şi excelenţa de care ea dă dovadă întreprinzându-l.” (Ştefan Borbély)
27. Oana Demeter, Norman Mailer: „The White Negro.” Context cultural şi literar
28. Elena Nadia Ramona Vesa, Cornel Regman, monografie
Menţiuni:
Tatiana Dragomir, Fotograme(roman), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007.
Graţian Cormoş, Femei în infernul concentraţionar din România (1945-1989), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007
001_Laura_Husti_Radulet_
002_Adrian_Tudurachi_
003_Oana__Pughineanu
004_Magda_Wachter
005_Iulia_Micu
006_Andrei_Simut
007_Maria_Magdalena_Diaconu
008_Monica_Grosu
009_Dan_Herciu
![[Noutati prin RSS]](http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro//Poze/rss.png "Noutati prin RSS")