Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Mariana VARTIC

Data nașterii : 1944-06-06


Nu exista Manuscris _ _ Mariana VARTIC












 
VARTIC Mariana (numele la naştere: Maria-Ana Lungu), n. 6 iun. 1944, Abrud. Critic, istoric literar, prozator, dramaturg şi traducător. Licenţiată (1967) a Facultăţii de Filologie din Cluj. Din 1969, cercetător la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj. Debut în Studii şi cercetări de lingvistică (1970). Diploma de onoare a Ministerului Culturii, a revistei Manuscriptum şi a Muzeului literaturii române pentru Romanul românesc în interviuri (1991). Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dicţionarul cronologic al romanului românesc (2005). Premiul „Mircea Zaciu” al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, pentru Dicţionarul romanului tradus în România (2005).
 
Romane: O lume fără mine, 1991, 2003 (fragmente traduse: Eine Welt ohne mich, 1998; A világ nélkülem, 2007); Prăpastia de hîrtie, 2003; Crimă cu înlocuitor, 2009.
Dramaturgie: Lorelei, libretul operei de Valentin Timaru, premieră Opera Română din Cluj, 1993; Recviem la ghişeu, 1999 (premieră Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, 1996); La răscruce de vînturi (Teatrului Naţional din Cluj, 2011).
Critică literară: De la N. Filimon la G. Călinescu. Studii de sociologie a romanului românesc,1982 (în colaborare); Anton Holban şi personajul ca actor, eseu, 1983.
Antologii: Romanul românesc în interviuri. O istorie autobiografică, patru vol., fiecare în două părţi, 1985-1991 (în colaborare cu Aurel Sasu); Dramaturgia românească în interviuri. O istorie autobiografică, vol. I-V, 1995-1997 (în colaborare cu Aurel Sasu); Bătălia pentru roman, 1997 (în colaborare cu Aurel Sasu).
Ediţii îngrijite: Dominic Stanca, Timp scufundat, 1981; 2000 (în colaborare cu Sorana Coroamă-Stanca); Sandra Cotovu, Vijelie, 1985; Emil Cioran, Revelaţiile durerii, 1990 (în colaborare cu Aurel Sasu); Eugen Ionescu, Eu, 1990; Eugen Bălan, Într-o duminică de august, 1991; Eugen Ionescu, Război cu toată lumea, vol. I-II, 1992 (în colaborare cu Aurel Sasu).
Dicţionare (colaborare): Dicţionarul limbii române (Dicţionarul Academiei), 1975-1990; Dicţionarul scriitorilor români, vol. I-IV, 1995-2002; Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, 2000; Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini pînă la 1989, 2004; Dicţionarul general al literaturii române, 2004-2009; Dicţionarul cronologic al romanului tradus în România, 2004-2005.
Traduceri: Adolfo Bioy Casares, Celălalt labirint, 1987; Adolfo Bioy Casares, Jurnal din „Războiul porcului”. Visînd la eroi, 1991, 2009; Adolfo Bioy Casares, Aventura unui fotograf în La Plata, 1997; Ramiro de Maeztu, Don Quijote, Don Juan şi Celestina, 1999; Mario Vargas Llosa, Odiseu şi Penelopa, 2010.
 
 
 
* * *
„O analiză pătrunzătoare, deopotrivă logică şi intuitivă, a personajelor holbaniene (...), o desfăşurare analitică  pe cît de largă şi scotocitoare, pe atît de nuanţată, cu fine disocieri şi argumentări; tehnica e acumulativă, în jurul ipotezei critice crescînd strivitor un munte de dovezi, de la citatele bine alese la trimiterile comparative spre situaţia personajelor lui Camil Petrescu; în cel mai bun spirit logic, personajul lui Holban e definit prin gen proxim şi diferenţă specifică (...)” (Laurenţiu Ulici, în România literară, nr. 39, 29 sept. 1983)
„Mariana Vartic alege tehnica aisbergului (...). Piscurile vizibile sunt incitante şi mereu nesatisfăcătoare, păstrîndu-te în stare de curiozitate activă, de uimire, de surpriză, obligîndu-te să simţi, să intuieşti, să retrăieşti ceea ce se ascunde sub văl (...). O urzeală romanescă strunită cu artă în toate segmentele sale, de o densitate sublimată, spunerile avînd bătaie lungă şi magnetizînd tăcerile...” (Irina Petraş, Literatură română contemporană. O panoramă, 2008)
O lume fără mine se nutreşte dintr-o viziune care, ştergînd fruntariile dintre lucruri, le conferă acestora o frăgezime aproape paradisiacă. Scăldat într-o baie de lumină, ca în tablourile impresioniştilor, universul prozatoarei se compune din pete mirifice de culoare (...).  Refuzînd «felia de viaţă» naturalistă, Mariana Vartic optează pentru naraţiunea încifrată, alegorică şi simbolică (în accepţia lui Albérès), căreia, şi acesta este poate principalul său merit, reuşeşte să-i infuzeze un remarcabil suflu de autentic.” (Octavian Soviany, înRomânia literară, 23-29 aprilie, 1992)
O lume fără mine este un micro-roman neobişnuit, chiar bizar şi misterios, chiar sibilinic. Neobişnuit prin temă: viaţa interioară a unei fetiţe, povestită de ea însăşi, cu tot amestecul imprevizibil de real şi imaginar propriu copilăriei, cu un apetit al confesiunii scormonitoare denotînd precocitate afectivă şi intens exerciţiu fabulatoriu. Misterios prin scriitură, mereu echivocă, cultivînd inefabilul şi imprecizia (...) În cele din urmă, tot farmecul acestui roman, originalitatea sa chiar, derivă din ezitarea cititorului. O ezitare provocată abil printr-o veritabilă strategie a ambiguităţii...” (Laurenţiu Ulici, în România liberă, 4 ian. 1992)
Romanul românesc în interviuri (...), o întreprindere onestă, dificilă şi de prima însemnătate pentru oricine doreşte să cunoască, în chiar viul naşterii şi creşterii ei, literatura română modernă” (Marian Papahagi, în Tribuna, nr. 31, 4 aug. 1988)
„Ideea de a da cuvîntul scriitorului asupra propriei opere este cu atît mai bine venită pentru critic în investigaţiile sale asupra creatorului. Criticul, istoricul literar are, astfel, posibilitatea, nepreţuită, la drept vorbind, de a cunoaşte, dintr-o singură ochire, omul din creator...” (Şerban Cioculescu, în România literară, nr.34, 22 aug. 1985)
„... dincolo de valoarea pe care o are pentru specialişti, antologia lui Aurel Sasu şi a Marianei Vartic constituie şi o instructivă lectură pentru oricine doreşte să cunoască o parte din secretele scriitorilor sau moravurile literare dintr-o anumită epocă, fiind, aşadar, un roman sui-generis, făcut din opinii despre romane sau despre realitatea care le inspiră.” (Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 30, 21 iul. 1988)
Recviem la ghişeu este o piesă bogată în notaţii, rod al unei observaţii pătrunzătoare (...). O satiră amară, a mizelor umane mărunte şi inutile, a irosirii vieţii într-o aşteptare fără sens. (Natalia Stancu, în Curierul naţional, 8 apr. 1997)
Recviem la ghişeu este un text a cărui metaforă înglobează o teatralitate plină de viaţă. Personajele au contururi bine delimitate şi identităţi sociale care le fac să formeze o societate adevărată, o lume.” (Ionela Liţă, în Adevărul literar şi artistic, 30 martie 1997)
Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini pînă la 1989 (...) este o lucrare de proporţii vaste, însumînd aproape 1.300 de pagini, marea ei însemnătate şi funcţionalitate constînd în faptul că este prima cercetare exhaustivă consacrată apariţiei şi evoluţiei romanului în literatuta română.” (Teodor Vârgolici, în Adevărul literar şi artistic, 14 sept. 2004)
Bătălia pentru roman  „ (...) carte extrem de vie – adevăratthriller al conştiinţei de sine a speciei”. (Ioana Pârvulescu, în România literară, 16 nov. 2004)


Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

marivartic@yahoo.com; marivartic@lumion.de
 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară