Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ion URCAN

Data nașterii : 1955-09-21


Nu exista Manuscris _ _ Ion URCAN












Ion Urcan – n. 21 septembrie 1955, Luna, jud. Cluj. Liceul la Câmpia Turzii, secţia umanistă (1974). Facultatea de filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specialitatea Limba şi literatura română – Limba franceză (1979). Redactor la revista Echinox (1976-1979). Între 1990-1994, activitate publicistică în presa locală (Bistriţa).  Doctor în filologie la UBB, cu o teză dedicată lui Ion Budai-Deleanu (2002 - îndrumător, V. Fanache). Între 2004-2008, lector asociat la Universitatea de Nord Baia Mare. Între 2008-2009, inspector de specialitate la ISJ Bistriţa-Năsăud.
 
Volume: A publicat Ad usum Delphini, Ed. Echinox, 1994 (versuri); Opera literară a lui Ion Budai-Deleanu, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2004; Contexte ale Ţiganiadei, Ed. Paralela 45, 2010.
 
Semnează versuri, eseuri, cronici literare şi interviuri în revistele Echinox, Apostrof, Vatra, Tribuna, Familia. Profesor de liceu la Bistriţa.
 
 
urcanioan59@yahoo.com
 
***
 
Deloc intimidat de bibliografia critica relativ bogata a temei sale, Ion Urcan reia lectura operei lui Ion Budai-Deleanu incercand (si reusind) sa facă un important pas mai departe, abordand-o dintr-o innoită perspectiva interdisciplinara, ce profita de pe urma celor mai noi cercetari privitoare la societatea si cultura ardeleana a epocii, din perspectiva "duratei lungi", a unei istorii a mentalităţilor. Istoricul literar urmăreste foarte atent formaţia intelectuala a scriitorului, ce asimilează elemente de clasicism tardiv, contaminat de baroc si de criticismul iluminist, insă fără posibilităţi de raportare la o tradiţie literara romaneasca substanţiala, fapt care-i evidenţiază caracterul de geniala "excepţie" in context. Situarea intre "tradiţii, modele, ideologii" diverse invită si la o anumită necesară relativizare a incadrărilor tipologice, dat fiind ceea ce autorul numeste "climatul eclectismului estetic de la cumpăna secolelor XVIII-XIX, indeosebi acela al culturilor central si est-europene", invitand si la diversificarea "cheilor de lectură". Intoarcerile spre mitic, ocult, ezoteric, magicul folcloric, adeziunea la societaţile masonice apar motivate si in plan social-naţional, in relaţie cu acelaşi spaţiu european. Analiza mereu pătrunzătoare si foarte nuanţată a textelor pune in evidenta multiplele ipostaze ale scriitorului poetul epic si liricul meditativ, moralistul, poetul satiric si ideologul, dramaturgul, poetul comic si cel didactic. Cu o solida baza documentara, uzand de un instrumentar filologic, de critica si istorie literara perfecţionat, noua cercetare consacrata autorului Tiganiadei este de asezat printre cărţile de referinţa, nu doar de excelent nivel ştiinţific, ci si scrise cu un remarcabil talent, animat de acea "simpatie patrunzatoare" care asigura comunicarea ideala dintre interpret si partitura propusa de texte. (Ion Pop)

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară