Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Adrian ŢION

Data nașterii : 1949-10-16


Nu exista Manuscris _ _ Adrian ŢION












 

(n 16 octombrie 1949, Turda).

Liceul Nicolae Bălcescu din Cluj, apoi facultatea de Filologie (1974).

Debut absolut în 1968 în revista Tribuna cu poezia Tablou.
Prezent în antologii ale Casei Creaţiei Populare Cluj: Vârstă în sărbătoare (1966), În muguri cântă primăvara (1969), Constelaţii (1970).
 

Volume: Un apel disperat, 1998; Exerciţii de toleranţă, 2000, în tandem cu Gabriela Leoveanu; Zeul Video, 2005; Flash-back teatral, 2006; Prezent literar, 2006; Finişel – un sat românesc din Ardeal, monografie (în colab. cu istoricul Vasile Lechinţan), 2009; Ieşirea în decor, roman, 2009; Vânătorii de imagini, 2011; Lita - odinioară şi azi (în colab.), 2011; Marcel Mureşeanu - Promontoriul 75 (un poet), monografie, 2013; Fluturi în stomac, proză scurtă, 2015; Nostalgia călătoriei - jurnal, 2017; Constantin Rîpă - Muzicianul şi poezia, monografie, 2018; Ape salmastre - roman, 2020.

Prezent în antologii: Clujul din cuvinte, 2009; Umbletul cuvintelor - prozatori turdeni (coord. Aurel Podaru), 2009; Antologia prozei scurte transilvane actuale, coordonator Ovidiu Pecican, 2010; Vlad Ţepeş-Drăculea – istorie şi mit, 2010

În volume de interviuri: Flavia Teoc: Din capitala provinciei, interviuri cu scriitori clujeni, 2002; Dumitru Velea: Camera cu pereţi de oglinzi, convorbiri elective, 2006; Ioan Pavel Azap: Coperta a patra, interviuri cu scriitori clujeni, 2010

 

* * *

 „Volumul de nuvele, povestiri şi schiţe datorat lui Adrian Ţion, în condiţiile unei normalităţi a fenomenului literar ar atrage atenţia cititorilor şi a criticilor literari ca unul din cele mai fidel angajate în radiografierea mediului social românesc, beneficiind de o scriitură elevată, de o frumoasă limbă curentă, de un discurs epic fluent, foarte uşor de receptat.” (Constantin Cubleşan, în „Steaua”, nr. 7 /1999)
 
„Adrian Ţion se afirmă ca un prozator matur, complex, dotat cu un spirit acut de observaţie, precum şi cu darul poetic, inefabil de a melancoliza pe marginea eternului motiv vanitas vanitatum.” (Simona Grazia Dima, în „Cronica”, 4 apr. 1999)
 
„Personajele sale, preluate din fauna obsedantei noastre tranziţii, traversează situaţii groteşti – unele amintind de fervoarea amăgirilor şi decepţiilor din celebra Două loturi a lui Caragiale – tratate cu umor sticlos, rafinat, cu unde melancolice.” (Cristian Livescu, din postfaţa volumului Un apel disperat)



 

tiontata@yahoo.com




Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară