Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Virgil RAŢIU

Data nașterii : 1951-03-21


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Virgil RAŢIU













(n. 21 martie 1951, Sînmartinul de Cîmpie/Mureş). Prozator, poet şi publicist. Semnează şi sub pseudonimul literar Septimiu Nicuşan.
Este fiul lui Zacheiu Raţiu, preot greco‑catolic, şi al Dorinei Raţiu, casnică. A absolvit Liceul Teoretic din Bistriţa, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării din Bucureşti.
Debutează publicistic în martie 1973 cu poeme, în ziarul bistriţean „Ecoul”. Debutul editorial are loc în 1976 cu volumul de versuri Atunci când te reîntorci acasă (Ed. Litera, Bucureşti). Colaborează cu versuri, proză, articole de informaţie şi de opinie la revistele: „Vatra”, „Tribuna”, „Familia”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Interval”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Timpul”, „Minerva”, „Cadran” ş.a., la ziare centrale: „România liberă”, „Ziua” şi locale: „Ecoul”, „Răsunetul” şi „Mesagerul”. A fost corespondent local al postului de Radio Europa Liberă.
 
Volume: Cărţile cu Alfonz (roman, Ed. Dacia, 1988); Carte de bucate necolorate(versuri pentru copii, cu desene de Răzvan Tenie‑Brădean(Ed. Clusium, 1996); Cartea cu Alfonzel conectat la Internel(versuri pentru copii, Ed. Emia, Deva, 1999, ediţie bilingvă, română‑engleză); Carte de rugăciuniţe (desene de Marcel Lupşe, Ed. Emia, Deva, 2000); Cartea cu politice (note eseistice, Ed. Aletheia, Bistriţa, 2001); Cartea persoanelor (proze, Editura Limes, Cluj, 2005).
 
Premii: Marele premiu pentru proză scurtă în cadrul Zilele „Liviu Rebreanu”, ediţia a II-a, Bistriţa, 1984; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2001; pentru aceeaşi carte, Premiul Concursului Naţional de Poezie “George Coşbuc”, Bistriţa, 2001; Premiul pentru cartea 206 dodii de Constantin Brâncuşi, în cadrul Saloanelor “Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2002; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, pentru Literatură pentru copii, 2009.
 
A îngrijit următoarele ediţii: Deliu Iulian Bălan, Frate de crucesauK‑1942(memorii din detenţie, postdetenţie, documente, poeme), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002; Virgil Săcărea, Somnoroiu şi Somnoroaia (novelă, proză pentru copii), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002; Constantin Brâncuşi, 206 dodii(aforisme, maxime, cugetări, vorbe), Ed. Aletheia, Bistriţa, 2002.
 
Este director al Editurii Aletheia din Bistriţa şi director de distribuţie carte la S.C. Aletheia S.A. din Bistriţa; redactor-şef la Mesagerul literar‑artistic care apare lunar în corpul cotidianului „Mesagerul de Bistriţa‑Năsăud”; secretar de redacţie la revista trimestrială de literatură şi artă Mişcarea literară, care apare la Bistriţa.
 
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.
 
* * *
 
“Procedeul folosit cu predilecţie de prozator dă farmec acestei – cum să-i spun? – «lumi a treia»  a literaturii; Virgil Raţiu adoptă formula întrepătrunderii unui câmp vizual concret cu unul imaginat, reuşind pagini remarcabile despre fiziologia provincialului (într-un fragment de studiu comportamental intitulat Servus) sau despre o nuntă în cel mai autentic stil kitsch.” (Ioan Holban, “Cronica”, 21 iunie 1989)
 
“Din viaţa personajelor în care se regăseşte orice, ca într-un talcioc, lipseşte un singur lucru: umorul. Drept urmare, fiecare gest devine de o gravitate ridicolă. Virgil Raţiu a înţeles că nimic nu este mai comic decât un om fără umor. În proza sa se desfăşoară o comedie a gravităţii.” (Alex. Ştefănescu, “Urzica”, 15 apr. 1989)
 
“Cel mai mult ne-a impresionat personajul principal, acest memorabil Alfonz. Mai puţin conectat la tehnicile narative moderne, Virgil Raţiu probează, în schimb, un instinct artistic sigur. Ceea ce lipseşte adesea prozei care se scrie în ultima vreme la noi este tocmai personajul. Alfonz Carbit, chiar şi în ipostaza finală de autor în care apare, rămâne tot personaj. El conferă coerenţă întregului roman (conceput ca variaţiune pe aceeaşi temă inepuizabilă a ridicolului vieţii) şi consacră, definitiv credem noi, un prozator înzestrat, până acum necunoscut.” (Cornel Moraru, “Vatra”, apr. 1989)
 
“Se poate «miza» pe orice «carte» drept centru, ori început al romanului şi nu se poate încheia cu nici una (lumea este imposibil de închis într-o carte, este, dacă vreţi, o «carte fără sfârşit»), de aici şi avertismentul autorului:«Cărţile cu Alfonz sunt de ordinul zecilor de zeci…»” (Ion Mureşan, “Tribuna”, 14 sept. 1989)

virgilseptimiu@yahoo.com;

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară