Volume:
PROZĂ SCURTĂ. Fuga, schiţe şi pov., Buc., 1958); Umbrela de soare, nuv., 1962; Fata de la miazăzi, nuv., 1964; Somnul pământului, pov., 1965; Dor, nuv., Buc., EPL, 1966; Duios Anastasia trecea, nuvelă, 1967; Prea mic pentru un război atât de mare, pov. cinematografică, 1969; Ploaia albă, 1971; Căruţa cu mere, 1974; Leul albastru, pref. şi tab. cron. de Cornel Ungureanu, col. "BPT", 1981 (ant.).
ROMANE. Zilele săptămânii, 1959 (ed. a II-a, 1962); Vara oltenilor, 1964 (ed. a II-a, 1967; ed. a III-a,
972); F, 1969 (ed. a II-a, tab. cron. de Constantin Mohanu, col. "BPT", 1996; Cei doi din dreptul Ţebei sau Cu faţa la pădure, 1973; Vânătoarea regală, 1973 Ed. a II-a, 1976); O bere pentru calul meu, 1974; împăratul norilor, 1976; Ploile de dincolo de vreme, 1976; Viaţa şi opera lui Tiron B. Vol. I - Iepurele şchiop, 1980; Viaţa şi opera lui Tiron B. Vol. II - Podul de gheaţă, 1982; Oraşul îngerilor, 1985; Dumnezeu în bucătărie, 1994; Truman Capote şi Nicolae Ţic, romantz, 1995; Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol, 1996 (ed. a II-a, pref., c.v. şi bibl. de Aureliu Goci, 1998); Săptămâna de miere, 1999; Falca lui Cain, 2001; Cucul de fier sau grădarea raiului, 2004; Nopţile săptămânii, 2005; Întoarcerea tatălui risipitor, 2008; Pastorul saşilor, 2010.
TEATRU. Aceşti îngeri trişti, Cluj, 1970 (culeg.); Piticul din grădina de vară, 1973; Teatru, Buc., CR, 1974 (culeg.); Aceşti îngeri trişti, piesă în trei acte (şase tablouri), col. "Rampa", 1976; 9, postf. de Val Condurache, Iaşi, J., 1982 (culeg.); Rezervaţia de pelicani, 1983 (culeg.); Teatru, selecţie şi aparat critic de Valentin Silvestru, seria "Teatru comentat", 1985 (ant.); Moara de pulbere, 1989 (culeg.); Mireasa cu gene false, 1994; Dragostea e ca o râie, tetralogie comico-eroico-bufonică, 1995.
PUBLICISTICĂ. Virgule, Cluj, 1978 (culeg. de art.); Galaxia Grama, 1984 (eseuri, însemnări etc.); Complexul Ofeliei, 1998 (eseuri).
VERSURI. Câinele de fosfor, 1982.
Au scris cărţi despre opera sa: Mirela Roznoveanu, Dumitru Radu Popescu, 1981; Valentin Taşcu, Dincoace şi dincolo de „F”, 1981; Marian Popescu, Chei pentru labirint, 1986; Andreea Vlădescu Lupu, Dumitru Radu Popescu, 1987; Sorin Crişan, Circul lumii la D. R. Popescu, 2002
* * *
Biografii vor explica, probabil, cândva că ambiţia nemăsurată a scriitorului este oltenească, iar puterea de muncă - ardelenească (tatăl său fiind originar din Dănceu-Mehedinţi, iar mama - din Păuşa-Bihor). Şi că anumite împrejurări i-au accentuat, în timp, trăsăturile de caracter înnăscute. Lipsit de spontaneitate şi de umor, tânărul încă traumatizat de tratamentul sever care i-a fost aplicat în liceu (experienţa va fi evocată în nuvela Leul albastru) s-a adaptat greu la efervescentul mediu studenţesc, a abandonat în anul III Facultatea de Medicină şi s-a scufundat în anonimatul muncii de corector la Steaua. Ni-l putem imagina corectând taciturn, cu dinţii strânşi, şpalturile unor scriitori cu statut de vedetă în epocă şi întorcându-se seara acasă cu hotărârea neclintită de a scrie până în zori, pentru ca într-o zi să ajungă şi el celebru. Cert este că în acea perioadă D.R. Popescu s-a angajat într-o activitate scriitoricească febrilă. (Alex Ştefănescu)
„Să spunem că proza lui D.R. Popescu descumpăneşte prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum şi prin ce descumpăneşte, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca şi aceea din Viaţa şi opera lui Tiron B., aglutinează elementele realului, aglomerează disparităţile frapante şi fragmentele dezbinate ireversibil în spaţii închise şi le accelerează neliniştitor mişcarea. Textul e o apă tulbure ca însăşi realitatea în care trebuie să faci efort să distingi lucrurile, să scoţi la suprafaţă sensurile. Lipsa transparenţei, tendinţa de a încifra şi a ascunde semnificaţiile aparţine realităţii înseşi. Problemele de conştiinţă nu sunt simple, principiile morale nu rezolvă totul, unu plus unu fac cu mare dificultate doi, o sumă totuşi neomogenă, tristă şi problematică. Romanul e o gură de vărsare a realităţii, ca o deltă; de aici, caracterul său aluvionar: el se formează prin depuneri succesive de straturi din cea mai diversă şi îndepărtată provenienţă. În peisajul de stuf, mlaştini şi ape există puţin pământ nou sigur.” (Ion Simuţ)