Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Gavril POMPEI

Data nașterii : 1950-08-15


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Gavril POMPEI













 

(Cocean Pompei; n. 15 august 1950, Târlişua/Bistriţa-Năsăud). Poet. Facultatea de Geografie a UBB Cluj (1973). Doctor în geografie, 1980. Premiul Simion Mehedinţi al Academiei Române, 1997. Debut absolut în Familia, 1973, cu versuri. Debut editorial în Caietul debutanţilor, 1977.

Volume: Arcul voltaic, versuri, 1986; Jocul cu umbra, versuri, 1994; Starea de labirint, versuri, 1995; Floarea de rouă, versuri, 1998; Deltele memoriei (antologie), 2004; Vânt pieziş, 2006; Lăsarea la vatră, 2010.
 
* * *
 
Gavril Pompei ni se prezintă ca un poet matur, cu un profil general schiţat pe linii ferme, pe latura unei lirici de meditaţie (ce nu evită totuşi notaţia lapidară sau sugestiv-metaforică) asupra condiţiei existenţiale într-un spaţiu de perspectivă intelectualizat, uşor abstract, unde însăşi poezia se defineşte ca o decantare, ca o rafinare de esenţe pure(Constantin Cubleşan, 1994)
 
Deloc amatoristic, Gavril Pompei surfizeză cu nonşalanţă prin imaginarul agitat al liricii moderne. Pare destul de bine familiarizat cu convenţiile ei, pe care şi încearcă să le desluşească într-o remarcabilă poezie a poeziei...(Petru Poantă, 1999) 
 
Gavril Pompei e un poet discret, rămas pe dinafara oricărei generaţii. După vîrstă s-ar fi putut afilia fie seriei ’70, fie generaţiei ’80; după debut, ar fi căzut în plină ascensiune optzecistă; după poetică, nici o apropiere nu e relevantă. Poetul e credincios mai degrabă unui principiu de devoţiune interioară care ignoră metamorfozele rituale şi imediate ale poeziei, mizînd pe fidelităţi structurale şi pe afinităţi de tipologie vizionară. Singurătatea lui se ridică în umbra lui Blaga, dar nu mai puţin în – şi din – siajul somptuoaselor reportaje genezice doinaşiene(Al. Cistelecan, 2004)
 
Semnul, obsesiv, terorizant, sub care stă poezia acestei cărţi (Lăsarea la vatră, n.n.)este clepsidra... Primul poem al cărţii (Pisc), şi ultimul poem (Cupa Nadirului) sunt scrise în aşa fel încât redau grafic forma unei clepsidre întoarse... Periodic, într-o cinetică halucinantă, contrariile îşi schimbă locul. Construcţia volumului e ingenioasă. Ea salvează şi dă coerenţă diversităţii stilistice şi tematice a poemelor, căci cartea reuneşte poeme cu şi fără rimă, poeme grave şi jucăuşe, pentru copii, poeme ample şi vitaliste ori strânse în chingile formei fixe, ale expresiei sentenţioase, aforistice. Dar, fiecare poem poate fi citit şi integrat în intenţia poetului de a construi din piese diverse, piese care nu se mai „imbrică”, un mare puzzle în destrămare. Astfel că teza generală a cărţii trasează prin amalgamul poemelor linii de sens ce-l transformă într-o construcţie coerentă şi bogată.(Ion Mureşan, 2010)
 

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

(pompei@geografie.ubbcluj.ro)

 


PUNCT PE HARTĂ

 Tu visezi altceva
decât pâcla coborând insidioasă
poate un atol cu lagună de mărgean,
o faleză cu rododendroni inundată
oricum, altceva decât igrasia
unui timp stătut în propria-i nevolnicie.
Îţi doreşti un punct pe harta destinului
unde ard încă dorinţele
unde dă în pârg răzvrătirea de-a fi cariatidă

speri (doamne, ce stare ingrată !)
că acel punct totuşi există
că acele dorinţe pot deveni torţe
că acea nebunie poate înflori evlavie.
Speră.

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară