Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Maria PAL

Data nașterii : 1948-11-16


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Maria PAL













(pseudonimul Mariei Cîrdei-Martinescu; n. 16 noiembrie 1948, Boteşti/Neamţ). Poetă. Facultatea de Istorie-Filozofie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Ceahlăul - Condeie nemţene, nr. 105, 22 iunie 1968.

Volume: Nesomnul metaforei, 1999; Preludiu pentru tăceri, ediţie bilingvă, versiune engleză de Roxana Marcu, 2000; Străpuns de negăsire, 2000; Cuibul flăcărilor, 2000; Tristeţi nimbate, 2001; Între două bătăi de secundă, 2001; Măsura cenuşii, 2002; 50 de poeme, 2002; Ore de umbră, 2004; Dincolo, 2005; Măşti de opal, 2006; O carte răsfoită de vânt, 2008; Cu lumina în palme, 2009; Cărări spre niciunde, 2010; Recviem, 2011; Pasărea greier sau pseudonimul unui poet, ediţie bilingvă, versiune franceză de Letiţia Ilea, 2012; Cheia, 2013; Noapte în oglinzi, 2016; Încotro se grăbeşte cuvântul, 2017; Cealaltă faţă a umbrei, 2019; Söz nereye, 2019, Te visează bufniţa albă,  2021, Suggestions for Salvador Dalí, 2022, Deschizi colivii, 2022.

 Ediţii îngrijite: Memoria exilului românesc, Scrisori şi documente din arhiva Chiriachiţa şi Traian Popescu, 2002 (în colab. cu Ion Cristofor); Ion Caraion, Scrisori către Nicholas Catanoy, 2003.
Prezentă în volume colective:  Eugeniu Nistor, Iulian Boldea, Antologia poeţilor ardeleni contemporani, Editura Ardealul, 2003; Ioan Ţepelea, Murmurul vocilor, Murmure des voix, Murmur of voices, Editura Cogito, Oradea, 2007; Ph. D. Dan Brudaşcu, Voices of Contemporary Romanian Poets, Suwon, Koreea de Sud, 2008; Irina Petraş, Petru Poantă, Memoriale, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Grete Tartler, Peter Forbes, Poezie şi ştiinţă, Poetry and Science (Antologie de autori contemporani din România), Editura Vremea, Buc. 2016; Poeme pentru Caiete silvane, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2017; Marian Ilie (selecţie şi traducere), Din universul poeziei române actuale, Şimdiki römen şiirinin evreninden (română-turcă), Editura Betta, Bucureşti, 2018.
A colaborat la volumele editate de USR Filiala Cluj.
Premii: Premiul USR Filiala Cluj, 2004;Premiul la Concursul Naţional Duiliu Zamfirescu, 2004; Premiul USR Filiala Cluj, 2012; Premiul pentru beletristică (poezie) a Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj-Napoca, 2013; Premiul II, Festivalul Naţional Armonii de primăvară, 2018.
 
 
* * *
E posibil ca în spatele acestor cărţi, apărute în avalanşă, să se afle ani buni de cizelări sau de meditaţii, poeta refuzându-şi poate vreme îndelungată exerciţiul riscant al publicităţii. Oricum, poetica din care se nasc aceste cărţi, pusă de Adrian Popescu, într-o succintă prefaţă, sub semnul suprarealismului… etern, ţine mai degrabă de rafinarea îndelungă a versului şi a tensiunii emoţionale, care ascunde sub masca cerebralităţii fervoarea unui imaginar prin care pulsează nelinişti,  îmblânzite angoase. (Mircea A. Diaconu, Convorbiri literare, nr. 3, 2003)
 
Poezia feminină nu are întotdeauna superbia mătăsurilor care vin din neant pentru a se aşeza peste lume într-o haină verbală. Ea are uneori naturaleţea şi simplitatea lucrurilor cu care te înfăţişezi atunci când mergi la spovedanie. Este curată fără să epateze şi învăluită într-o melancolie adâncă. Din cuvinte ies sensurile numai pe jumătate, cealaltă parte întregind-o cititorul într-o lectură visătoare. Aşa este cartea, splendid intitulată printr-un adverb ambiguu, Dincolo, a doamnei Maria Pal, apărută în 2005 la editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă. Autoarea îşi trăieşte şi scrie poezia într-o discreţie aproape revoltătoare, ieşind rar, dar întotdeauna semnificativ, cu grupaje de versuri în câte o pagină de revistă, nu neapărat dintre cele din faţă.(Viorel Mureşan, Poesis, nr. 176-177, 2005)
  Cumva în felul poetului „mut ca o lebădă”, Maria Pal preferă implicarea în mister şi nu bruscarea lui cu gesturi mundane. Planurile rămân ireconciliabile, între curgerea nepăsătoare a unui râu simbolic în spaţiul neclintit, închis (fără nici o uşă în preajmă care să promită ceva),se creează tensiunea static / dinamic, viu / mort, punctată de hohotul (unul singur) răzleţ şi dement al măştii. Cultivarea antinomiilor vine dintr-o viziune personală asupra elementelor esenţiale din plan ontic. Natura este întotdeauna prezentă în preajma eului poetic, dar neimplicarea directă a acestuia în ritmul ei este evidentă. Întotdeauna se alege ca intermediar un „tu” cu valoare generală, care include nu numai creatoarea, ci şi umanitatea în întregul ei. (Valeria Manta Tăicuţu, Luceafărul, nr. 43, 2006)
Totuşi, singularitatea ideatică a poeziei sale se configurează din profunzimile unui zbucium intelectual, şi nu sentimental, ceea ce-i conferă o specială distincţie şi mai ales valoare: „lumina/ este o noapte care şi-a pierdut timpul/ iar golul acestuia scânteiază“ (p. 51), „timpul alocat ţie/ se afundă vertiginos în pământ/ după ultima cheie“ (p. 80), versuri care spun ceva pătrunzător despre incompletitudinea şi amnezia timpului omenesc în faţa celui nepământesc, altfel spus o definiţie a acestuia în partea lui nevăzută de oameni. Alte intuiţii tulburătoare, alese dintre altele: „ţipătul.../ face.../ să-ngenuncheze sensuri adânci între lumi// în paradis/ se-nmulţesc mere mai tainice ca oricând/ şarpele nu-ţi mai arată încotro să te-ndrepţi “. Rodica Marian (Apostrof, anul XXVI, nr. 4, 2015)
Rămâne definitorie o anume pudoare a confesiunii, interioarele vulnerate nu se dezvăluie brutal, ci semnalizează în răsfrângeri înalte, metaforizând molcom: „scrisul tău devine mai negru decât bezna / prin care scapără câte-o aripă de înger / / spaimele rod orizontul”; „în poemul ce moţăie cu capul pe prag / pâlpâie o lumânare / obosită de întunericul dens / ce i-a zdrobit umerii”; „eşti ca oceanul fără corăbii / şi baţi din palme să vină dragonii / călare pe valuri / dar fără să-ţi dai seama / măreşti întunericul / cu alt întuneric ce creşte în tine”; „în tine se sting luminile toate / fruntea şi tâmplele dau rădăcini scot ramuri / pentru arborii în care vor poposi păsări migratoare // cu stele în triluri / ca nişte lumânări aprinse de noapte-n zăpezi / privighetorile te închid într-un zid de tăceri”.  Irina PETRAŞ (România literară, nr. 14, 23 martie 2018)
Poeta Maria Pal are puterea să înmagazineze, în câteva cuvinte, idei profunde care uimesc prin puterea de transmitere. […]  De altfel, nimic nu pare scris la întâmplare, metaforele aproape lustruite strălucesc simbolic, comparațiile construite cu arta ceasornicarului, răbdarea și dăruirea fiind elementul cheie al poeticii autoarei, toate elemente ale lumii tainelor unde orice formă prinde altă dimensiune, fiind tributară imaginației cititorului. Iată câteva exemple de micro-poeme care vor susține afirmațiile mele: „apa întinerește cu fiecare rid/ pe care îl aleargă/ să-i spele oglinzile” (Oglinzi); „ obosiți/ cocorii încă mai descifrează secretele / pitite de păsări în cartea migrației” (Secrete). Mihaela MERAVEI ( Tribuna, nr. 374/16-30 iunie 2018)
Ceea ce impune şi particularizează este forţa de transfigurare a cuvântului, motivul  fundamental, căruia îi alătură “stâlpii de rezistenţă”: lumina şi întunericul, viaţa şi moartea, umbra, sângele, timpul, oglinda, labirintul, îngerul, tăcerea. În lupta cu absolutul numai arta/creaţia îşi asumă, neîndoielnic, riscul […] Flexibile dar şi reflexive, până la starea de supremă tensiune interioară, poemele Mariei Pal nu se supun niciunui canon, ele seamănă cu o punte de la contingenţă la nemurire, care catalizează geneza unor forme şi viziuni inedite: “nu eşti tu cel ce anunţă casa în flăcări furtuna/ nu eşti ninsoarea ce inventează o nouă cădere/ nu eşti întrebarea ce-şi ia avânt către stele// nu eşti nici mărul ce l-a dus pe Adam în ispită/ nu eşti mănăstirea în care suspină fântâna/ tânjeşte piatra adoarme tropicală grădina/ nu eşti nici taifunul ce face atâta risipă// eşti doar copacul lipit de pământ/ ce duce prin sânge orice corabie/ eşti doar o cărare ce miroase a soare/ când fluturându-şi mâna trece în partea cealaltă” (Eşti doar o cărare)[…] Autenticitatea rostirii, trăirile grave transpuse într-un limbaj metaforic dens, concentrat, frazarea inventivă sunt numai câteva trăsături care o impun pe Maria Pal în panorama poeziei contemporane. Nicoleta Milea, Neuma, nr. 11-12 (13-14), dec. 2018

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară