Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ion NOJA

Data nașterii : 1942-03-09


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Ion NOJA













 

(pseudonime: Gary Luck, Keneth Darein; 9 martie 1942, Sânmihaiu-Almaşului). Poet şi prozator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj.

Volume: Poduri suspendate, versuri, 1979; Umbra faraonului, versuri, 1981; Geamantanul cu greieri, versuri, 1985; Discuţie în câmpul cu lilieci, proză scurtă, 1988; Serbare câmpenească, roman, 1989, Singur printre mafioţi, roman poliţist, 1992; Şapte la rând, roman poliţist, 1993; Anamara, 1994; Nu am nici o dovadă, versuri, 2001; Manual de tristeţi folositoare, 2006; Întăinuiri la vedere, cugetări, 2013; Solarele ascunderi, versuri, 2013.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

* * *


Ion Noja aparţine, de fapt, generaţiei lui Ioan Alexandru, însă debutează relativ târziu, când câmpul literar e disputat de cele mai diverse şi mai consistente modalităţi poetice. Cu volumul Poduri suspendate din 1979 el apare astfel ca un autor fără generaţie, oarecum decontextualizat, reiterând discret formula vitalismului euforic şi limbajul metaforic post-blagian, specifice liricii deceniului şapte. Publică apoi Umbra faraonului (1981) şi Geamantanul cu greieri (1985), urmate de volumul de proză scurtă Discuţie în câmpul de lilieci (1988) şi de romanul Serbare câmpenească (1989), acesta din urmă configurând o puternică imagine caricaturală a regimului comunist, dar nereuşind să se impună în conştiinţa publică. Poezia, în schimb, a avut o bună receptare, surprinzând prin expresivitatea imagisticii melodios prozodice şi printr-o intensă vibraţie afectivă. Coloratura neotradiţionalistă e dublată de un fantezism adeseori plin de rafinamente plastice. În Solarele ascunderi, continuă coexistenţa celor două modalităţi constitutive poeziei sale: expresivitatea metaforică a unei sensibilităţi grave, conectată la temele tari ale existenţei, şi, pe de altă parte, fantezismul ironic şi epigramatic, seducător prin ingeniozitatea poantelor lirice (Petru Poantă).

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară