Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Marius JUCAN

Data nașterii : 1950-06-26


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Marius JUCAN













(n. 26 iunie 1950 Dej/Cluj). Prozator, eseist, traducător. Facultatea de Filologie a UBB Cluj. Debut absolut în Luceafărul, 1969. Debut editorial în volumul colectiv Doisprezece prozatori, 1988.

Volume: Un locuitor al oglinzii, 1994 (Premiul de debut la Salonul naţional de carte,Cluj); Fascinaţia ficţiunii sau despre retorica elipsei, 1998; Singurătatea salvată. Încercare asupra operei lui Henry David Thoreau din perspectiva modernităţii americane, 2001; The Complex Innocence: a phenomenological-hermeneutical approach to Henry James’s tales, 2001; Măştile libertăţii. America în scrisorile lui Thomas Jefferson, 2007 (Premul revistei Tribuna pentru eseu), 2007, reeditare, 2008.
 

Participări în  volume colective: „Martorul laic” în Filosofie şi religie, coord. Sandu Frunză, 2001; „Suntem oare singulari?” în T(zara) noastră. Stereotipii şi prejudecăţi. Eseuri de mentalitate, coord. Ruxandra Cesereanu, 2006; Reconstrucţia societăţii civile după 1990”în Concepte şi metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma, coord. Corin Braga, 2007.


Traduceri: Z. Brzezinski, Marele eşec. Naşterea şi moartea comunismului în secolul XX, 1993; Filosofia americană, volumul I. Filosofia americană clasică, ed. Andrei Marga, 2000.

* * *
 
Mircea Muthu: „Tripticul nuvelistic din remarcabilul debut editorial Un locuitor al oglinzii (Dacia, 1994) cuprinde în filigranul unei scriituri îndelung elaborate liniile de saga transilvană cu o tipologie ce-şi caută modelele distruse, în bună parte de istoria postbelică, şi într-un spaţiu cu precădere montan, ozonat, rafinat de proiecţia intelectuală. [...] Cititorul are în faţă o proză densă, traversată de irizări lirice, comprimată în imagini de o mare forţă de sugestie.[...] Este de fapt şi poetica celor trei nuvele, construite astfel pe un fel de muchie de cuţit, ca o translaţie între viaţă şi artă, şi invers.[...] Sunt şi motivele pentru care, departe de a fi uşoară, lectura nuvelelor este în primul rând participativă, ea fiind obligată să se înscrie în lentoare doar aparentă a proceselor de conştiinţă ce anihilează programatic epica propriu-zisă,  pură, ca şi povestirea de multe ori gratuită în spaţiul prozei româneşti de ieri şi de azi”. – în „Tribuna”, nr. 28-29, 13-26 iulie, 1995.
 
Alexandru Vlad: „Plutonul optzeciştilor s-a întregit cu încă un nume: Marius Jucan [...] Proza lui Marius Jucan nu oferă o lectură prea uşoară pentru cititor, ea fiind mai degrabă destinată unei lecturi profesioniste, critice. Şi aceasta îl leagă de generaţia sa literară, în care  mai ales prozatorii nu aveau nici măcar la prima lor carte ingenuităţi de debutanţi din cauza, de cele mai multe ori, prea îndelungatei „holteiri” literare.  –  în „Vatra”, nr.8, 1995.
 
Mircea Benţea: „Un loc aparte în cadrul volumului îl ocupă proza „Un locuitor al oglinzii”, un veritabil repertoriu pentru un posibil roman: un spaţiu cu stranii reflexe baroce, un timp revolut, fermecător şi tonic, care năvăleşte peste un prezent dezabuzat şi un personaj tragic, emblematic pentru această jumătate de chinuită de secol, care abia acum începe să fie înţeleasă şi asumată” – în „Familia” nr. 6, 1995.
 
Mihaela Ursa: „Departe de a fi un simplu eseu despre retorica ficţionalului, propunându-şi să împace rigorile discursului filosofic cu teoria literaturii şi critica literară, cartea lui Marius Jucan prezintă un caz special: deşi mizează pe şansele subiectivităţii în ficţiunea modernă, cartea sa Fascinaţia ficţiunii, afişează ea însăşi o manieră incitantă de abordare a problematicii în care speculaţia impersonală este pusă în umbră de aglomerarea argumentelor de autoritate.” – în „Steaua” nr. 11-12, 1998.
 
Roxana Racaru: „Folosind uneltele din prima parte (hermeneutica literară, teoria lumilor narative, intenţionalitatea, elipsa, ş.a.m.d), Marius Jucan deschide, într-un Mic atelier de interpretare, câteva dosare clasice: nuvelele lui Henry James (în care caută imaginile inocenţei şi rolul lor în constituirea unei lumi duale şi ambigue: Europa experienţei şi America inocenţei), Mircea Ivănescu (ficţiunile alegorice, metafizica şi statutul livrescului) şi romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (feţele modernităţii, în care găseşte locul şi moda, şi felul în care se poziţionează personajele faţă de acestea, gradele de inadecvare, ironia şi seducţia” – în „Observatorul cultural”, 14.11/ 20.11, 2000.
 
Diana Adamek: „Sub un titlu incitant, Fascinaţia ficţiunii sau despre retorica elipsei, Marius Jucan propune o convingătoare şi fluentă incursiune în teritoriul protei al Cărţii, cu investigări rafinate ale vocii şi intenţiilor auctoriale, paralel cu surprinderea nuanţelor trădate de gesturi şi mimică, expresie a unui întreg eşafodaj subteran responsabil pentru orice aventură a identităţii. Autorul vădeşte mai întâi de toate disciplina studiului, amplitudine a informaţiei, fineţe a joncţiunilor, inteligenţă în instrumentarea formulelor şi un bogat arsenal critic.” – în Transilvania şi verile cu polen, 2002.
 
Mircea Popa: „Intitulată Singurătatea salvată. O încercare asupra operei lui Henry David Thoreau din perspectiva modernităţii american, cartea lui Marius Jucan este o meditaţie plină de promisiuni cu privire la formula insolită pe care ne-o propune scriitorul american, aceea de a ne salva fiinţa prin natură. Thoreau n-a scris mult, dar opera sa are o anumită unitate de viziune, de structură şi de problematică, referitoare în primul rând la criza individului modern” – în „Adevărul de Cluj”, 4-5 august, 2001.
 
Mihaela Mudure: Singurătatea salvată este o carte scrisă nu numai cu competenţă, dar şi cu o anume sensibilitate a raţionalizării şi cugetării. Cred că se poate vorbi la Marius Jucan, de o adevărată tehnică a metaforei de o frumuseţe rece, abstractă, pusă în slujba înţelegerii trecutului” – în „Tribuna”, nr. 14, 2003.
 
Andrei Brezianu: „Măştile libertăţii. America în scrisorile lui Thomas Jefferson [...].Sub pana lui Marius Jucan, în ciuda unei materii prime prin definiţie aride şi austere, faţetele libertăţii şi feluritele măşti sub care se înfăţişează ajung, în mod surprinzător, căldură şi vivacitate.”–  în „Observatorul cultural”, nr. 9, 2007.
 
Ovidiu Pecican: Măştile libertăţii… O carte de o frumuseţe discret exprimată, în linia unei sobrietăţi analitice care pune într-o bună lumină mai mult volutele gândului decât piruetele stilistice nu este mereu la îndemână în librăriile momentului. –  în „Steaua”, 7-8, 2007.
 
Ştefan Firică; Sobru şi totuşi surprinzător de expresiv, scrupulos în documentare şi riguros în demonstraţie, practicând moderaţia ca pe un argument al bunului-gust şi al bunului-simţ, Marius Jucan a scris o carte, care dacă nu e revoluţionară, rămâne o referinţă certă în peisajul studiilor româneşti dedicate iluminismului american şi emergenţei conştiinţei republicane” – în „A(l)titudini”, nr. 26-27, 2008.
 
Ștefan Borbély – în Modus operandi, Ideea Europeană, București, 2021, pp. 154-165

Referinţe de dicţionar: Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ’80-’90. Dicţionar bio-bibliografic, vol.II; Virgil Stanciu, Dicţionar de anglişti şi americanişti români, 2008.

 
marjucan@yahoo.com, jucanmarius@gmail.com
 
 

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară