(n. 22 ianuarie 1978, Cluj-Napoca) Eseistă, istoric de teatru. Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, secţia Teatrologie (2000) şi secţia Română-Engleză (2003). Redactor (2001-2002) şi redactor şef adjunct al revistei Echinox (2002-2003). Doctor în Filologie (2008). Debut absolut în 1999, cu două recenzii de carte, în revista clujeană Echinox (nr. 1-2-3).
VOLUME
Ciulei și spectrul Tatălui. O psihobiografie, Litera, 2024; Dimineața actrițelor, Polirom, 2019; Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist, Limes, 2010.
PREMII: Premiul „Al. Piru” al Muzeului Național al Literaturii Române pe 2019; Premiul de excelență în cercetarea științifică pe 2019, acordat de Universitatea „Babeș-Bolyai”; Premiul „I. Negoițescu” al revistei Apostrof pe 2019; Premiul revistei Clujul Cultural – „Cartea de teatru a anului 2019”; Premiul „Marian Papahagi” pentru debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, pe 2010; Premiul I la Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, ediția a III-a, Cluj-Napoca, 15 ianuarie 2003. Nominalizări la: Premiul UNITER pentru critică teatrală, pe 2021; Premiile Uniunii Scriitorilor din România – filiala Cluj, pe 2019; Premiile revistei Observator cultural pe 2019; Premiile Agenției de carte pe 2019; Gala Tânărului Scriitor, ediţia I, din 15 ianuarie 2011; Premiile revistei Observator cultural pe 2010, secţiunea debut; Premiul CriticAtac pe 2010; Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe 2010, secţiunea debut; Premiile Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România; Marile Premii Promethevs, acordate de Fundaţia Anonimul, ediţia X din 2011, secţiunea Opera Prima.
Colaborare (cu recenzii, cronici de teatru şi film, cronică literară, proză scurtă, studii, eseuri, interviuri) la revistele: Steaua, Echinox, Caietele Echinox, Vatra, România literară, Teatrul azi, Studia Dramatica, Trimarium, Scena.ro, Revista 22 și Bucureștiul Cultural (supliment al Revistei 22), Observator Cultural, Apostrof, Tribuna, Színház, LiterNet, Thalia, Memoria, România liberă, Piaţa literară, Drama, Studii literare, Philobiblon, Vitraliu, Consilierul de lectură.
Prefețe, postfețe, ediții îngrijite: Ion Vartic în joc de oglinzi, coord. și revizie de Marta Petreu și Anca Hațiegan, Editura Școala Ardeleană, 2021; Teatru de D. Popovici, pref. de Anca Hațiegan, Editura Arpeggione, 2002.
Prezentă în volume colective:Analele Sighet 10. Anii 1973-1989: Cronica unui sfârşit de sistem. Comunicări prezentate la Simpozionul de la Memorialul Sighet (5-7 iulie 2002), editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 2003; Dictionnaire des relations franco-roumaines. Culture et francophonie, coord. Maria Vodă Căpuşan, Marina Mureşanu-Ionescu, Liviu Maliţa, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2003; Dicţionar Echinox A-Z. Perspectivă analitică, coord. Horea Poenar, Editura Tritonic, 2004 (ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Paralela 45, 2008); România înghesuită. Cutii de chibrituri, borcane, conserve(ipostaze ale ghetoizării în comunism şi postcomunism), Ruxandra Cesereanu & Co, Limes, 2006; Viaţa teatrală în şi după comunism, coord. Liviu Maliţa, Editura EFES, 2006; T(z)ara noastră. Stereotipii şi prejudecăţi, coord. Ruxandra Cesereanu, Editura Institutului Cultural Român, 2007; Anunţuri mortuare în Re major, volum colectiv de proză scurtă semnat Claun Grup, Limes, 2008; Cărţile supravieţuitoare, coord. Virgil Podoabă, Editura Aula, 2008; Das rumänische Theater nach 1989. Seine Beziehungen zum deutschsprachigen Raum (Teatrul românesc după 1989. Relaţiile sale cu spaţiul de expresie germană), coord. Alina Mazilu, Medana Weident, Irina Wolf, Berlin, Editura Frank &Timme, 2010; The Encyclopaedia of Outstanding Romanian Personalities, editor Mircea Barglazan, Mircea Borcilă, Liviu Botezan, Octavian Căpățînă, RISOPRINT, 2013; Ghid de supraviețuire pentru teatrologi, coord. Miruna Runcan, Eikon, 2014; Feminitate și literatură. Comunicări susținute la Reuniunea doamnelor martie 2016, Editura Școala Ardeleană, 2016; FestLit Cluj 2016. Caietele Festivalului Național de Literatură, ediția a III-a, Cluj-Napoca, 2-4 octombrie 2016. Literatura română. Începuturi. Feminitate și literatură, Editura Școala Ardeleană, 2017; Echinox 50, vol. coord. de Ion Pop și Călin Teutișan, Editura Școala Ardeleană, 2018; Mică istorie a unui secol mare, Editura Arthur, 2018; Heralds of a New Order, cu o introducere de Przemysław Strożek, Zbigniew Raszewski Theatre Institute, 2019; Dicționarul multimedia al teatrului românesc (www.dmtr.ro ), coord. Cristina Modreanu, 2020, 2021, 2023; Ion Vartic în joc de oglinzi, coord. și revizie de Marta Petreu și Anca Hațiegan, Editura Școala Ardeleană, 2021; Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, coord. Liviu Malița, Presa Universitară Clujeană, 2022; I.L. Caragiale. Studii. Comunicările Colocviului national „I.L. Caragiale, astăzi”, 10-11 iunie 2022, Editura Muzeul Literaturii Române, 2022; Panorama postcomunismului în România, ed. de Liliana Corobca, Polirom, 2022; Teritorii de recuperat. Teatrul prin lentile de gen/ Territories to Recover. Theatre through Gender Lens, coord. Oltița Cîntec, Editura Junimea, 2023; Language of the Revolution The Discourse of Anti-Communist Movements in the “Eastern Bloc” Countries: Case Studies, Eugen Wohl, Elena Păcurar (eds.), Palgrave Macmillan, 2023; A Lexicon of the Central-Eastern European Interwar Theatre Avant-garde, edited by Dariusz Kosiński, Instytut Teatralny im. Zbigniewa Raszewskiego and Performance Research Books, 2023.
Referințe critice:
„Una dintre figurile iconice ale teatrului și cinematografiei noastre, polimorful Liviu Ciulei (regizor de teatru și film, actor, scenograf, arhitect), este subiectul unei examinări psihogenealogice, Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie(București: Litera, 2024, 464 p.), desfășurate cu meticulozitate de universitara Anca Hațiegan (istoric de teatru și teatrolog), cu o concluzie uluitoare: Ciulei a ales lumea scenei, nu subjugat de vreun miraj artistic, ci ca să-și exorcizeze sau să-și înțeleagă propria biografie, prin intermediul spectacolelor. Ce-i drept, avea un bagaj transgenerațional cu greutate! Încărcat de episoade dramatice: execuția dintr-o eroare judiciară a unui unchi de gradul al doilea, în Primul Război Mondial, adulterul bunicului, dar mai ales cel ultramediatizat al tatălui (un bogat și cunoscut personaj interbelic, acuzat că și-ar fi otrăvit amanta, pe frumoasa actriță Tita Cristescu), morțile timpurii – a surorii, la 24 de ani, a tatălui, la 56, sărăcirea de pe-o zi pe alta, odată cu naționalizarea impusă de comuniști în ’48. E o premieră în istoriografia noastră teatrală o astfel de forare în subconștientul amorsat artistic al unui om al scenei, remarcă, pe bună dreptate, criticul Ion Vartic. [...] Dincolo de calitatea frapantă a investigației pe care-o face Anca Hațiegan și care ține de rigoarea și sinteza unei cantități enorme de informație, las la urmă o alta, sesizabilă pe parcursul demonstrației: îndrăzneala ipotezelor, unele pe muchie de cuțit, gustul riscului, pe un tărâm al psihismului care scapă contururilor nete.” (Mirela Nagâț, în Matca literară)
„Anca Hațiegan și-a impus abilitățile de cercetător și de scriitor încă de la Dimineața actrițelor, splendida ei restituire în privința primelor românce care au avut curajul să-și afirme harul histrionic și pasiunea pentru scenă. În urmă cu câțiva ani, s-a îndrăgostit profesional de Liviu Ciulei, regizorul, scenograful, actorul, lucrând cu sârg și acribie la un portret pentru Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc. A acumulat un abundent material pe care nu l-a putut înghesui în chenarul unei fișe și s-a decis să îl valorifice prin așezare între coperte. Cartea Ancăi Hațiegan este o splendidă perspectivă de scanare a universului creativ al artistului prin prisma unui eveniment de viață care, indiscutabil, l-a marcat, adevăr susținut cu raționamente imbatabile de autoare.” (Oltița Cîntec, în Suplimentul de cultură)
„Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie nu pretinde deloc, subliniez, să explice teatrul lui Liviu Ciulei prin acuzația și procesul de crimă al părintelui. Cartea, excepțională prin lectura strânsă și legătura permanentă cu documentul, înfățișează complexitatea viziunii unui mare artist și fragilitatea care stă, mai mereu, în spatele acestei viziuni. Ca atare, este o pledoarie convingătoare pentru valoarea și importanța teatrului, ca și pentru înțelegerea condiției artistului.” (Răzvan Voncu, în România literară)
„Anca Hațiegan a debutat în 2010 cu volumul Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist, în care analizează regimurile totalitariste din perspectiva amplificării «teatralității» specifice omului şi societăţii moderne. Carte doldora de sugestii, bine scrisă și bine primită de critică. Echinoxistă, prezentă cu studii și eseuri în presa literară și în multe volume colective, Anca Hațiegan este și autoarea unei dramatizări după romanul Întâlnirea al Gabrielei Adameşteanu, în colaborare cu prozatoarea (un spectacol-lectură cu această piesă, în regia Cătălinei Buzoianu, a avut loc la Teatrul Odeon din Bucureşti în mai 2006). Pe scurt, o tânără cercetătoare cu o activitate bogată pe care o prelungește și o nuanțează și în cariera sa didactică – este lector universitar la Facultatea de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai”, unde predă istoria teatrului (cu o dedicație care l-a făcut pe Ion Vartic să o compare cu Ioan Massoff, marele istoric al teatrului românesc). La o Reuniune a scriitoarelor de la Filiala Cluj, apoi la un simpozion din cadrul FestLit (Festivalul Național de Literatură), ea a prezentat primele fragmente din istoria prezențelor feminine pe scenele de teatru românești, stârnind interesul asistenței mai ales prin diversitatea abordărilor și multiplele implicații colaterale. Cercetarea s-a adâncit apoi și a rezultat, iată, o carte de referință despre o zonă mai puțin cunoscută a vieții noastre teatrale. Perfect de acord cu Sanda Cordoș, care spune în textul escortă: «Dimineaţa actriţeloreste admirabilă, realizată cu multă ştiinţă de carte, dar făcută, cum ar zice unul dintre maeştrii autoarei, I.L. Caragiale (din al cărui «clan»,n-am nici un dubiu, Anca Haţiegan face parte), cu meşteşug clasic, cu cusătura pe dedesubt, o ştiinţă pusă, aşadar, mereu în slujba subiectului, fiind, astfel, o carte doldora de idei şi de viaţă, cu o narativitate (cu o plăcere de a povesti şi de a înscena) ascunsă şi, deopotrivă, captivantă».” (Irina Petraș, în Viața românească)
„Pentru Dimineața actrițelor, Anca Hațiegan a realizat o cercetare autentică, în cel mai profund sens noțiunii. E o carte care informează și sensibilizează, făcând o reverență recuperatoare acestor prime doamne care au avut curajul și tenacitatea să înfrunte mentalități patriarhale și să croiască drum într-o zonă aproape deloc umblată. Stilul Ancăi Hațiegan e un alt atu imbatabil al lucrării. Ori e chiar primul. Autoarea topește în pagini pe care-ți face plăcere să le parcurgi, informații exacte, citate, analizând și sintetizând cu aplomb, oferind un material extrem de agreabil la citit. Care îmbogățește lectorul cu date istorice, reînviind un trecut ce se cerea limpezit, într-o exprimare elegantă, limpede, caldă, care te face să nu lași cartea din mână. Și să tot revii la ea.” (Oltița Cîntec, în Suplimentul de cultură)
„Nu e prima dată cînd Editura Arthur scoate un volum colectiv tematic pentru copii şi tinerii cititori apelînd la scriitori contemporani [...], dar cred că, odată cu această Mică istorie a unui secol mare, lucrurile au atins un nou nivel. [...] Dintre cei douăzeci de scriitori invitaţi să scrie special povestiri cu copii şi pentru copii inspirîndu-se din istoria naţională, doar trei nu scriu despre diversele perioade ale comunismului (Simona Antonescu şi Florin Irimia îşi plasează povestirile în preajma Marii Uniri, iar Anca Haţiegan, în timpul Primului Război Mondial), astfel că rămîne mult loc de manevră pentru viitoare astfel de cărţi. [...] Una dintre calităţile cărţii este variaţia stilistică, textele evoluînd în mai multe genuri (reconstituire romanţată, parabolă, epistolă, jurnal, declaraţie, dialog imaginar, meta-naraţiune), abordînd, în cîteva cazuri, limbaje, structuri narative sau personaje care, poate, îi vor solicita pe micii cititori ai acestei cărţi. În ceea ce-i priveşte însă pe cititorii adulţi ai volumului, aceştia vor găsi aici cîteva texte remarcabile, foarte diferite între ele, al căror unic cusur este dimensiunea lor redusă: Péter Demény, Tudor Ganea, Laura Grünberg, Anca Haţiegan, Veronica D. Niculescu sau Victoria Pătraşcu scriu, în opinia mea, textele de vîrf ale unei cărţi în care totul e de citit.” (Marius Chivu, în Dilema Veche)
„Cu toate scăderile sale, Cărţile omului dublu… e, mai ales în partea aplicativă, un debut substanţial, ale cărui ţinte – ambiţioase – au fost, în bună măsură, atinse: un nou cadru de reevaluare avizată şi responsabilă a romanelor «politice» scrise sub comunism, fără justiţiarisme pripite, în care interpretarea devine o cale de revizitare a literaturii şi de punere în scenă a «vieţii» unei epoci.” (Paul Cernat, în Observator cultural)
„Obligaţi să pozeze în eroi ai «lumii noi», locuitorii lagărului socialist au învăţat să ducă limbajul duplicităţii «pe noi culmi» ale progresului, fapt ce nu a rămas fără repercusiuni asupra literaturii vremii. Analizând o serie de romane redactate sub regimul comunist în spaţiul Europei răsăritene, autoarea a reuşit să reconstituie, dată fiind anvergura speciei literare amintite, etapele consolidării (conţinând şi germenii destrămării) «Imperiului Falsului», cu o expresie preluată de la Alain Besançon, desemnând dictaturile de tip sovietic.” (Ion Vartic, coperta IV a Cărților omului dublu...)
„Teza Ancai Haţiegan e că «teatralitatea» specifică omului şi societăţii moderne este amplificată în interiorul regimurilor totalitariste. Efectul Big Brotherridicat la rang de politică de stat contribuie decisiv la încărcarea comportamentului uman cu o «supra-sarcină de teatralitate». Sigur că, deşi enunţată astfel, teza pare simplă, implicaţiile şi consecinţele ei sunt extrem de fertile. Căci autoarea reconstruieşte, practic, întreaga istorie de idei a modernităţii din unghiul teatralităţii într-o naraţiune teoretică atât de coerentă, încât e greu de crezut că nimeni nu s-a mai gândit s-o facă înaintea ei. [...] Capacitatea de a reconstrui teoretic premisele duplicităţii comuniste e întrecută doar de finele analize dedicate unor autori postbelici de prima mână, nu doar de la noi, ci din întregul bloc est-european aflat sub influenţa sovietică. Scrierile lui Andrei Platonov, Marin Preda, Paul Goma, Norman Manea, Tadeusz Konwicki, Eugen Uricaru, Dana Dumitriu, Milan Kundera, Christa Wolf, Gabriela Adameşteanu sau Petre Sălcudeanu devin mostre credibile de literatură şi teatralitate în romanul postbelic.” (Alex Goldiş, în Cultura).
