(n. 2 august 1966, Bistra/Alba). Critic şi istoric literar. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1988). Echinoxistă. Debut absolut în Napoca universitară, 1985. Doctorat cu teza Literatura crizei şi criza literaturii în veacul al XX-lea (2000).
Colaborări cu articole şi eseuri la revistele: Tribuna, Apostrof, Vatra, Steaua, Dilema veche, Adevărul literar şi artistic, Caietele Echinox, Dilemateca.
Volume: Literatura între revoluţie şi reacţiune. Problema crizei în literatura română şi rusă a secolului XX (Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999, ediţia a doua adăugită 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie, antologie de texte comentată, dosar de receptare critică (Braşov, Editura Aula, 2001); În lumea nouă, Cluj, Dacia, 2003; Ce rost are să mai citim literatură? (Bucureşti, Editura Compania, 2004); Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică (Bucureşti, Cartea Românească) 2012
A coordonat volumele Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu (Cluj, Accent, 2009), Spiritul critic la Liviu Petrescu (Cluj, Limes, 2011) şi Ion Pop – 70 (Piteşti, Parlela 45, 2011).
A coeditat volumul Romanian writers on writing (ed. Norman Manea, Trinity University Press, San Antonio, 2011).
Este prezentă cu studii în:Romània culturale oggi, a cura di Nicoleta Neşu, premessa di Luisa Valmarin, Roma, Bagato Libri, 2008 ; Il romanzo rumeno contemporaneo (1989-2010). Teorie e proposte di lettura, a cura di Nicoleta Neşu, premessa di Luisa Valmarin Bagato Libri, Roma, 2010 şi cu şapte articole în Kindlers Literatur Lexikon, Stuttgart, Editura Metzler, 2009. Prefaţă la Radu Cosaşu, Tangoisses, Geneva, MêtissesPress, 2011.
Este coautoare la Dicţionar analitic de opere literare româneşti, coord.Ion Pop (vol.I IV, 1999-2003; ediţia a II-a adăugită, vol. I şi II, 2007; Hortensia Papadat-Bengescu. Vocaţia şi stilurile modernităţii, coord. Andreia Roman, 2007; Concepte şi metode în cercetarea imaginarului, coord. Corin Braga, 2007; Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism, coord. Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, 2008.
Prefeţe, postfeţe, îngrijiri de ediţii: Ion Agârbiceanu, Amintirile (Cluj, Cartimpex, 1998), Mircea Nedelciu, Proza scurtă (Bucureşti, Compania, 2003), Mircea Nedelciu, Zmeura de cîmpie (Bucureşti, Compania, 2005), Gabriela Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile (Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2005), Petre Barbu, Blazare (Iaşi, Polirom, 2005), Ioana Nicolae, Cenotaf (Piteşti, Paralela 45, 2006); Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu (Bucureşti, Editura Compania, 2006); Laura Husti-Răduleţ, Proze de după-amiază (Cluj, Editura Limes, 2006); Gabriela Adameşteanu, Opere, vol. I, Iaşi, Polirom, 2008; Radu Cosaşu, Opere, vol. I, Iaşi, Polirom, 2008; Octavian Paler, Don Quijote in Est, Iaşi, Editura Polirom, 2010.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a PEN Club şi a Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată.
Referinţe critice: Ion Simuţ, în Cuvîntul, nr. 3, 2000; Mihaela Ursa, Ion Pop, Al. Cistelecan, în Vatra, nr. 4, 2000; Ovidiu Mircean, în Steaua, nr. 4, 2000; Cristina Chevereşan, în Orizont, nr. 4, 2004; Ştefan Borbély, în Apostrof, nr. 7-8, 2000; Anca Haţiegan, în Echinox, nr. 7-8-9, 2000; Iulian Boldea, în Cuvîntul, nr. 4, 2001; Nicolae Manolescu, în „România literară”, nr. 30, 2001; Ruxandra Ivăncescu, în Observator cultural, nr. 51, 2001; Mircea Iorgulescu, în 22, nr. 5, 2002; Doina Curticăpeanu, în Familia, nr. 3, 2002; Vasile Spiridon, în Ateneu, nr. 7, 2002; Daniel Cristea-Enache, în Adevărul literar şi artistic, 11 martie 2003; Daniel Cristea-Enache, în Adevărul literar şi artistic, 3 februarie 2004; Mircea A. Diaconu, în Contrafort, nr. 3-4, 2003; Mircea Iorgulescu, în 22, 3-9 iunie 2003; Irina Petraş, Cărţile deceniului 10, Cluj, 2003; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, Bucureşti, 2003; Ştefan Borbély, Cercul de graţie, Piteşti, 2003; Simona Sora, în Dilema veche, nr. 16, 2004; Dorin-Liviu Bîftoi, în „Cultura”, nr. 19, 2004; Oana Pughineanu, în Tribuna, nr. 42, 2004; Mircea Anghelescu, în Adevărul literar şi artistic, 22 iunie 2004; Gabriel Coşoveanu, în Ziua, 4 septembrie, 2004; Mircea Iorgulescu, Tangenţiale, Bucureşti, 2004; Mircea Anghelescu, Literatură şi biografie, Bucureşti, 2005; Al. Cistelecan, în Familia, nr. 2, 2006; C. Stănescu, în „Cultura”, nr. 16, 2006; Al. Cistelecan, în Familia, nr. 7-8, 2006; Al. Cistelecan, Diacritice, Bucureşti, 2007.
* * *
„Literatura între revoluţie şi reacţiune este una dintre cele mai bune cărţi de reflecţie literară, şi nu numai, scrise şi apărute în România după 1990. Este o carte implicată şi care implică, de idei asumate existenţial, cu un patos vibrant şi grav. Expresie a unei gîndiri autentic liberă şi a unui angajament intelectual intens şi profund, ce nu are nimic a face cu aplicarea birocratică, mimetică sau pur şi simplu frivolă ori oporturnistă a unor reţetare mai mult sau mai puţin conştiincios însuşite, Literatura între revoluţie şi reacţiune este una dintre acele rare cărţi de critică literară în care este constant perceptibilă existenţa unei perspective ce depăşeşeşte literarul. O face însă fără a-l trăda, ci adîncindu-l (sau înălţîndu-l) prin situarea constantă, dar lipsită de orice ostentaţie, ca de la sine, într-o meditaţie asupra omului şi a istoriei. [...] O sărbătoare, această carte.” (Mircea Iorgulescu, Tangenţiale, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2004)
„Reuşind să treacă matur de opoziţia care nu vede decît iconoclaşti şi iconoduli, Sanda Cordoş citeşte romanele lui Ivasiuc cu un spirit critic care vibrează nu în faţa prejudecăţilor, de orice fel, ci în faţa literaturii căreia nu vrea decît să-i servească. La drept vorbind, nu ştiu dacă romanele lui Ivasiuc vor fi avut parte de o lectură nu numai atît de proaspătă, dar atît de liberă şi de avizată”. (Mircea A. Diaconu, Noi, esticii..., şi avatarurile literaturii, în „Contrafort”, nr.3-4, 2003)
În lumea nouă: „Sanda Cordoş se numără printre cei mai valoroşi critici şi istorici literari din noul val, ridicat (şi destul de împrăştiat) după Revoluţie. Acest al treilea volum al său pune în ecuaţie şi analizează, ca şi precedentele, raporturile extraordinar de diverse, complicate şi, pînă la urmă, traumatice pe care literatura română le-a avut şi le are cu realitatea (dez) ideologizată, pe muchia dintre totalitarism şi democraţie. Doctă fără pedanterie, informată asupra subiectului pînă la detaliul cel mai «nesemnificativ», autoarea conjugă într-un mod fericit modalităţile criticii universitare cu cele ale eseisiticii cu un indice mai mare de expresivitate”. (Daniel Cristea Enache, Top, în „Adevărul literar şi artistic”, 3 februarie 2004)
„Pentru Sanda Cordoş literatura e, pe scurt spus, caz de eroism, de implicare, nu de strict consum şi pură gratuitate. O pasionează starea paricipativă, indicele de beligeranţă vizionară, cota de mărturie existenţială, nu jocurile, nu fentele, nu abdicările de la problematică. Preferata ei e o literatură în alertă, sensibilă la condiţia umană, nu sedusă doar de strategiile textuale. Literatura Sandei Cordoş e operă, nu text; ceva, aşadar, ce produce sens, nu doar proliferează text. Dar această preferinţă «fundamentalistă» nu înmoaie criteriile de evaluare; Sanda Cordoş nu e partizanul neabătut al «conţinututilor» dramatice sau patetice; chiar dacă, fără îndoială le preferă vidului propblematic, ingeniozităţii în sine. Le preferă,însă, «în marginile adevărului» estetic. Judecata de valoare e un punct fix în agenda comentariilor sale. [...] O critică deodată caldă şi severă nu-i reuşeşte decît Sandei Cordoş – ultimul critic român cu inimă şi care profesează faţă de literatură o dragoste cu discernămînt”. (Alexandru Cistelecan, Diacritice, Editura Curtea-Veche, 2007)
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
(sandacordos@yahoo.fr)