(n. 17 august 1963, Cluj-Napoca). Poetă, prozatoare, eseistă. Fiica lui Domiţian Cesereanu. Soţia lui Corin Braga. Facultatea de Filologie a UBB, Cluj (1985). Debut absolut cu poeme în Tribuna, 1981. Debut editorial în volumul colectiv Alpha 85, 1985. Doctorat cu o teză despre Infernul concentraţionar reflectat în conştiinţa românească (1997).
Volume: Călătorie prin oglinzi, roman, 1989 ; Grădina deliciilor, poeme, 1993; Zona vie, poeme, 1993; Cădere deasupra oraşului, poeme, 1994; Purgatoriile, povestiri, 1997; Oceanul Schizoidian, poeme, 1998; Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conştiinţa românească, eseu, 1998; Trupul-Sufletul, ediţie bibliofilă de Călin Stegerean, 1998; Femeia-cruciat, poeme, antologie, 1999; Deliruri şi delire. O antologie a poeziei onirice romaneşti, 2000; Panopticum. Tortura politică în secolul XX, eseu, 2001; Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane, poeme, 2002; Tricephalos, roman, 2002; Imaginarul violent al românilor, eseu, 2003; Fărâme, cioburi, aşchii dintr-o Curte a Miracolelor, antropologie urbană narativă, vol. coord. de R.C., 2004; Kore-Persephona, poeme, 2004; A doua Curte a Miracolelor, antropologie urbană narativă, vol. coord. de R.C., 2004; Decembrie 89. Deconstrucţia unei revoluţii, 2004; Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste, 2005; Nebulon, proză, 2005; România înghesuită, vol. coord. de R.C., 2006; Oceanul schizoidian, poeme, ed. a 2-a, 2006; Submarinul iertat, poem-carte scris în colaborare cu Andrei Codrescu, ediţie de lux de 150 de exemplare, cu 7 ilustraţii color, cartea în copertă de catifea, 2007; Naşterea dorinţelor lichide, proză, 2007; Coma, poeme, 2008; Gourmet, eseu, 2009; Angelus, roman, 2010; Biblioteca stranie, eseu, Curtea Veche, 2010
Realizatoarea filmului de scurt metraj Treisprezece biserici, TVR Cluj, 1998
* * *
„Una dintre constantele cele mai stabile (şi cele mai trecute cu vederea) ale scrisului Ruxandrei Cesereanu atrage atenţia în mod deosebit în volumul de faţă. Este vorba despre distanţă, despre privirea aproape clinică prin care scriitoarea face suportabile (atât în volumele sale teoretice, despre tortură sau detenţie politică, cât şi în poezia sau proza ei) experienţele extreme ale unei pasionalităţi care traversează umanul din epidermă până în duh. Oricât de carnal şi de visceral ar scrie, autoarea Naşterii dorinţelor lichide îşi păstrează ataşamentul faţă de privire şi faţă de funcţia separatoare a acesteia.” (Mihaela Ursa, în „Apostrof”)