Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Viorel CACOVEANU

Data nașterii : 1937-08-05


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Viorel CACOVEANU













 (n. 5 august 1937, Cluj). Prozator, dramaturg şi publicist. Facultatea de Filologie Cluj (1962). Redactor la Făclia (1962 - 1988) şi Steaua (din 1988). Debut absolut în 1953, în Sportul popular, apoi cu proză în Steaua (1961).

Volume: Fata care spune da, anchete, 1970; Întotdeauna blondele trişează, roman, 1971; Un coniac pentru o fată, roman, 1972; Someşul Cald, reportaje, 1974; Morţii nu mint niciodată, roman, 1975; Cu moartea între patru ochi, roman, 1977; Singurătatea unei femei frumoase, nuvele, 1979; Aprobare pentru un tango, schiţe, 1982; 1997; O dimineaţă de luni, nuvele, 1985; Sfatul medicului, schiţe, 1990; Jocul, nuvele, 1991; Şi Caragiale e cu noi, proză scurtă, 1991; Seneca sau sfârşitul unei iubiri, teatru, 1995; Drumul spre Europa, schiţe şi povestiri umoristice, 1996; Înmormântare via F.M.I.: schiţe umoristice, 2000; Teatru:, antologie, 3 vol., 2001-2004; Interviuri literare, 2001; Şi Caragiale e cu noi, antologie, 2002; Pomana porcului electoral, umor, 2003; Veşnica închinare, roman, 2004; 2010;   Satanizarea României, 2006; Turma, roman, 2007; Epigrame, 2007; Istoria risipită, 2008; Privatizarea cimitirelor, 2009; Despre fotbal, 2009; Învinşii, roman, 2010; Epigrama în ţara crizei, 2010; Pilat din port, 2011.

Piesa Sentinţă pentru martori i s-a jucat în şase teatre (1977-1999). I s-au mai jucat piesele: Anotimpul speranţei, Valsul de la miezul nopţii, Mă propun director, Seneca sau Sfârşitul unei iubiri, La cules de căpşuni în Spania.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

* * *
 
Cărţile lui Viorel Cacoveanu se vor un manual de morală practică pentru prezent şi viitor, ele chemând la Judecata Timpului însăşi Istoria noastră nenorocită şi păguboasă şi pe acei care ne-au adus în situaţia de sclavi ai Europei, lipsiţi de demnitate şi răspundere, de adevăr şi morală. (Mircea Popa, în Făclia, 6-7 dec. 2010)
 
Viorel Cacoveanu pare şi într-un fel anume chiar este un izolat, un out-sider. Cauza reală, după noi este mai profundă: autorul este unul dintre cei mai lucizi, mai intransigenţi şi mai caustici observatori ai epocii. O astfel de psihologie „singularizează” prin forţa lucrurilor şi ne predispune la concesii. Un asemenea autor, demn şi vertical, este „incomod” şi marginal prin definiţie. De aceea nici nu este corect receptat de critica de proză.(Adrian Marino, în Teatrul, nr. 2/1989)
 
Autorul nu ezită să folosească procedee şi tehnici gazetăreşti, nepăsător parcă la prejudecăţi, interesat doar de eficienţa operei sale. O eficienţă în primul rând morală, fiindcă proza lui Viorel Cacoveanu este deschis eticistă, în linia unei tradiţii ardelene foarte productive (Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu, Buzura). Viorel Cacoveanu rămâne un autor autentic şi demn de tot interesul. (Mircea Iorgulescu, în România literară, nr. 9/1986)

 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară