Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ioan CIOBA

Data nașterii : 1967-11-13


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Ioan CIOBA













Cioba Ioan-Marian (n. 13 noiembrie 1967, Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud). Poet, prozator. Studii universitare de drept, studii masterale la Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj-Napoca. Debut în  Cetatea culturală, Cluj-Napoca, 1998.
Volume de versuri:Treizecişitrei, 1999 (prefaţă Constantin Cubleşan, postfață Dumitru Cerna); Nopţi la Viişoara, 2001 (bilingv, versiune în limba franceză Rodica Lucia Crişan, desene Radu Feldiorean, cu o prezentare de Petru Poantă); Ioan din Satul Păgânilor, 2013 (prefață Cleopatra Lorințiu, desene Radu Feldiorean); 7 trepte în Steiniger, ediția I 2021, ediția a II-a 2022 (prefață Adrian Popescu, versiune în limba engleză Letiția Goia, desene Radu Feldiorean); Ghemul ischemic, 2022 (postfață de Ion Pop, desene de Radu Feldiorean).
Volume de proză:(publicate sub numele de autor Hayden Dorf): Scrisori din Regatul Pustnic, roman, 2020 (tradus în engleză, germană, spaniolă și hindi), Jurnalul colonelului Pak, roman, 2022 (tradus în engleză, germană, spaniolă și hindi).
A realizatantologia de poeziePatruzeci. Poeţi bistriţeni contemporani, 2001 (prefaţă Petru Poantă). Fondator şi redactor şef adjunct al revistei de literatură şi artă GRAI. Este inclus în Dicţionar de poeţi. Clujul contemporan, Petru Poantă, 1999; Scriitori ai Transilvaniei - Dicționar critic ilustrat, Irina Petraș, 2014, diferite antologii și dicționare locale.
 
*  *  *
Nopți la Viișoara este, în fond, un poem unitar în care poeziile constituie secvențe, și ele de sine stătătoare, ale ansamblului și în care versurile inițiale ale fiecăreia alcătuiesc piesa matricială, fondatoare a viziunii, atmosferei și a tonului poetic. Autorul configurează aici un topos liric expresiv, în linia tradiționalismului rafinat al lui Ion Pillat și Ion Horea. La Ioan Cioba locul apare însă într-o proiecție fantasmală și fantastă, cu reverii saturate de o melancolie iradiantă și de o melodioasă tristețe metafizică. Avem de-a face, în esență, cu anamneza nostalgică a unui spațiu al copilăriei paradisiace ale cărei imagini preponderent radioase sunt inhibate de o sensibilitate elegiac-crepusculară (Petru Poantă).
Este o poezie prin excelență de atmosferă, în care contururile obiectelor se pierd în ceață și întuneric, sugerată în tușe de acuarelă crepusculară, difuză, de un vag angoasant, „între surâs și grimasă”, cu impulsuri vitale momentane, repede stinse. În labirintul existențial anunțat de la primele pagini, firul ce pare în sfârșit descâlcit e departe de a fi cel mitologic, al Ariadnei – este de fapt un fitil exploziv, ce nu poate promite decât neantizarea, menținând starea de incertitudine și încordare. Pentru a sugera aceste stări de spirit, poetul își concentrează atent discursul în jurul nucleului simbolic, uzând de puține alte configurări, alese însă cu grija pentru expresivitate și coerență a micului univers pe care îl aproximează cu o tulburătoare vibrație elegiacă (Ion Pop).
Cele 7 trepte în Steininger (Napoca Star, 2022) duc de la euforiile descriptive și de la elanurile sentimentale din volumul precedent la primele presimțiri și manifestări ale oboselii și panicii existențiale. Versurile încep să se panicheze și imaginația se lasă asaltată de frisoane expresioniste și de figurația angoasantă care li se cuvine: „în această noapte/ șoarecii singurătății sunt mai mari/ sunt mai mulți/ și n-au nici o milă”. Spaimele se mută din zona contemplativă în frisoane interiorizate, așa încît acest preludiu trece aproape logic/inevitabil în trauma ischemică din Ghemul ischemic (Școala Ardeleană, 2022). Conform cutumei asumate, toate poemele se vor revendica de la acest simbol și-l vor percepe peste tot și-n toate (Al. Cistelecan).
La Ioan Cioba aș descoperi în primul rând prospețime și un ton enigmatic. Este prima impresie și, de cele mai multe ori, cea mai importantă. Petru Poantă vorbea, în prefața volumului Nopți la Viișoara, despre un abur pillatian, de o melancolie pillatiană într-o estetizare a unui spațiu real, cel bistrițean. Și mai spunea ceva, care ar privi toată suflarea poetică bistrițeană: că se simte un aer central-european, venind dinspre grănicerii năsăudeni și de la acest spațiu cald, civilizat al Bistriței. Un spațiu citadin important pentru formarea unui spirit modernist ca al lui Ioan Cioba, un spirit care depășește localismul (Adrian Popescu).
 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară