Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Angela FURTUNĂ

Data nașterii : 1957-06-19


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Angela FURTUNĂ













(n. 19 iunie, 1957) Scriitoare, poetă, eseist, jurnalist și promotor cultural; activitate intensă de publicistică, critică și cronică literară; specialist în biblioteconomie și bibliografie. Membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București (din 2002), apoi Filiala Iași (din 2004) și Filiala Cluj (din 2022). Membră a PEN CLUB România afiliat PEN CLUB INTERNAȚIONAL – București, din 2018. Debutul literar absolut în revista România literară, nr. 42 (Poșta redacției), apoi și nr. 46 (PaginaPoemul cu scrisoare), în 1997. Debutul său a fost îngrijit de poeta Constanța Buzea și de criticul Nicolae Manolescu.
Multiplu premiată în țară și în străinătate pentru poezie, eseu, jurnalism cultural și activitate civică.
Publică în diverse reviste de specialitate, în țară și străinătate: România literară, Convorbiri Literare, Hyperion, Poezia, Acolada, Familia, Porto Franco, Luceafărul, Cafeneaua Literară,  Steaua, Dacia Literară, Romanian Times, Levure Littéraire, Ateneu, Observator internațional cultural s.a.
 
Volume: Prizonier în Ego, 1997 (Debut în foileton. Premiul special al juriului la Festivalul Naţional "George Coşbuc" 1997); Metonimii de word – trotter, 1999 (Marele Premiu pentru volum de debut în manuscris, la Festivalul National de Literatură română "Tudor Arghezi" 1999); Primul Kaddish, 2002; Poemian Rhapsody , 2004 (Marele Premiu la Festivalul Internațional de Literatură Ad Visum, 2005); Elegiile Estului sălbatic- Vieţile mele nesfinte, 2005; Il văd pe Dumnezeu şi nu mor - Alte vieţi,  2005; Pelerinul din Aqualung – O ficțiune a ființei mele feerice. O carte de poezie-galerie de artă, împreună cu artistul plastic Păuna Dumitrescu, 2008 (Premiul Mihai Ursachi de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2008); La anul, la Ierusalim, o carte» – Maree și memorii culturale : eseu, analiză, critică literară, memorialistică, 2009; Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze », 2012. (Premiul pentru Eseu al revistei Convorbiri literare, anul 2013); Post-hipnotice, 2013; Misterele de la Ilisos, 2015; Primul meu Kaddish, 2016; Elegii din infern, 2016; Elegiile de la Stalingrad, 2017; Pursânge astral, 2017; La Ville Blanche, POÈMES ET CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES, Traduit du roumain par Constantin Frosin, 2017; Ultimul mirador, 2018; Un trandafir de Babelio, 2019; Monica Lovinescu: tezaurul secret, 2020; Monica Lovinescu - Tezaurul secret, 2020; Înapoi la Monica Lovinescu, 2021.
Despre Angela Furtună au scris Gheorghe Grigurcu, Constanța Buzea, Simona-Grazia Dima, Șerban Axinte, Diana Blaga, Livia Iacob, Tudorel Urian, Norman Manea, Adrian Lesenciuc, Emanuela Ilie, Mircea A. Diaconu, Felix Nicolau, Devis Grebu, Octavian Soviany, Pavel Șușară, Nicolae Tzone, Basarab Nicolescu, Cristian Livescu, Al. Cistelecan, Ioan Moldovan, Vladimir Tismăneanu, Dennis Deletant, Dan Romașcanu, Stelian Țurlea și alții.


La vie de l esprit en Europe centrale et orientale, depuis 1945, Dictionnaire Enciclopédique
Angela Furtună a făcut parte din colectivul de specialiști români care au întocmit partea dedicată spațiului românesc din Enciclopedia intelectualilor din cealaltă Europă, sub coordonarea profesorului universitar, cercetător și scriitor Ionel Bușe, doctor în filosofie și directorul Centrului de Cercetare a Imaginarului  Mircea Eliade din Craiova. În cadrul acestei echipe a României, Angela Furtună a redactat articolul despre Monica Lovinescu  pentru enciclopedia La vie de l esprit en Europe centrale et orientale, depuis 1945, Dictionnaire Enciclopédique (Éditions du Cerf, Paris, 2021, tipărităîn Franța), o operă colectivă de amploare la care au participat peste 150 de specialiști europeni (din Bulgaria, Polonia, Albania, Ungaria, Moldova, Cehoslovacia, Germania de Est (RDG), URSS, România, Ucraina, Slovenia, Estonia, Lituania, Belarus, Balcanii Occidentali, Vatican).  Vasta lucrare a fostcoordonată la Paris de scriitoarea și gânditoarea Chantal Delsol, profesor universitar emerit, membră a Institut de France, fondatoare și directoare a Institutului Hannah Arendt, cercetător și doctor în filosofie la Universitatea Marne-la-Vallée, colaboratoare a revistei Le Figaro, precum și descriitoarea Joanna Nowicki, profesoruniversitar, doctor în științe ale informației și ale comunicării la Universitatea Cergy-Pontoise,Paris. Lucrarea s-a aflatsub egida unor prestigioase instituții științifice europene: La Fondation Simone et Cino Del Duca, LInstitut de France - lAcadémie des Sciences morales et politiques, Le Laboratoire LT2D (Lexiques, Textes, Discours, Dictionnaires) et La Fondation de luniversité de Cergy-Pontoise, La fondation de CY Cergy-Paris-Université. Această Encicplopedie a intelectualilor din cealaltă Europă a fost desemnată a fi un Monument decisiv al Europei, mizând pe adevărul incontestabil că succesul întâlnirii intelectualilor Occidentului cu cei ai Estului într-o adevărată Europă comună ține de armonizarea celor două etici, care încă sunt atât de diferite: etica Europei Occidentaleși etica Europei Centrale și de Est.  
 
***
 
O operă ce reconfirmă înalta apreciere pe care am dat-o mereu forţei, creativitatăţii şi intelectului Angelei Furtună, care este şi o apărătoare redutabilă a unor principii civice exemplare. (Devis Grebu)
Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă şi netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginaţie, precum şi cu o mare disponibilitate afectivă. (Simona Grazia-Dima, România literară, 2006)
Cu sensibilitate şi îndemnând în permanenţă la reflecţie, Angela Furtună s-a lăsat „contaminată”, dacă ni se permite exprimarea, de metoda analitico-sintetică pur lovinesciană, făcând apel, în cazul de faţă, la poza uşor mişcată, trunchiată, a unei întregi dinamici familiale (a Lovineştilor) în creşterea şi descreşterea sa publică, pentru a dezveli „adevărul” unei singure fiinţe umane. Şi, într-un rafinat joc de oglinzi, pornind de la creionarea unui portret de intelectual se ajunge, în fapt, la portretizarea unei epoci în integralitatea sa, a unor decenii, mai exact, de întristătoare amintire; apoi se revine, prin reversibilitate metonimică, în punctul de plecare, totul pe fondul unei subtile hermeneutici a istoriei colective împrumutînd elemente preluate, nu în ultimul rînd şi nu fără o reală stăpînire a pîrghiilor interdisciplinare, din psihanaliză. (Livia Iacob, Convorbiri Literare, 2016)
Originea poeziei Angelei Furtună provine dintr-o hipermnezie, din arta devastatoare de a-și aminti totul în cele mai mici amănunte. Resturi de timp și de viață incomplet asimilate în ființă ies la iveală și atacă timpul prezent. Spațiul e coroziv, gândirea sluțește expresia feței, nu o lasă să-și afle seninătatea. Lupta cu timpul e pierdută dinainte, dar poezia salvează tot ce nu a fost trăit, poezia salvează sensurile pierdute și schimbă cursul ratărilor. (Șerban Axinte, Convorbiri Literare, 2017)
Puţin interesată de ultimele mode poetice, care operează mai degrabă cu senzaţii decât cu sentimente, Angela Furtună scrie o poezie anticanonică, elegiac-meditativă, interiorizată, din care nu lipsesc însă accentele de revoltă sau grimasa sarcastică, iar trăirile sunt trecute întotdeauna prin filtrul reflecţiei. (Octavian Soviany, Convorbiri Literare, 2016)
O constantă a poeziei Angelei Furtună, remarcată și în volumele sale precedente, este hiperbolizarea unor trăiri și stări cotidiene la scara nesfârșită a universului. O trecere firească, lină, de la minuscul la infinit, de la personal la universal, în care tonurile minore devin o simfonie a universului, firescul cotidian se transformă hiperbolic într-o chestiune a spațiului infinit. (Tudorel Urian, Viața Românească, 2017).
Vedem în Angela Furtună un admirabil curaj al solitudinii, într-o vreme în care Poezia este evacuată cu brutalitate la periferia existenţei cotidiene, dominată de un feroce pragmatism mercantil şi miop. Dialogul scriitoarei cu Brâncuşi, ţăranul oltean, care a hipnotizat planeta şi a înălţat Coloana Infinită a spiritului spre nemărginirea din noi şi din afara noastră, serveşte ca un exemplar stimulent liric nu doar visătoarei Kamakura, personaj ce domneşte peste posteritate şi peste prezent, ci şi ucenicilor ei intru frumuseţe, îngândurare şi vis. (Norman Manea, 2015)
Vedem în producţia pe deplin matură a Angelei Furtună una din creaţiile de seamă ale literaturii române de azi. /.../ Manifestînd o frenezie a compoziţiei textuale insolite, în macro ca şi în microstructura poemelor, autoarea trece de la o asociere la alta, pe direcţia unui "descriptivism" vizionar care, concomitent, discreditează şi creditează realul convocat cu o grandilocvenţă erudită ce ne duce gîndul la Saint-John Perse. înghiţit şi metabolizat de structura textuală, realul continuă a-şi emite semnalele, aidoma acelor vieţuitoare studiate de biologi pe un areal vast în care, deşi părelnic pierdute în libertate, pot fi reperate în orice moment, graţie unor mici dispozitive ce li s-au ataşat. Astfel undele realului îşi continuă curgerea sub stratul discursului care, sacrificîndu-l în planul său, îi datorează propriul său fast, propria sa luxurianţă gongorică. Angela Furtună tricotează somptuos pe canavaua datelor cotidianului respins în aspectul său imediat, cu ajutorul aparatului stilistic în combustibilii căruia intră şi preţiozitatea, însă asimilat în zona sa mai adîncă, din care izvorăsc mirifice spontaneităţi. (Gheorghe Grigurcu în România literară, 2005)

 

 
 
angelafurtuna@yahoo.com

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară