(n. 13 septembrie 1955, Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, Maramureş). Poet, publicist. Licenţiat al Facultăţii de Drept economic - administrativ, Sibiu (1980). Masterat în administraţia publică la Institutul Naţional de Administraţie şi Universitatea „Babeş - Bolyai” (2005). Debut absolut în Revista „Semnal” a Liceului „Gh. Şincai” Baia Mare, 1970.
Volume:„Povara uimirii”, 1986; „Scrisori”, 1987;„Cavalerul triunghiului”, 1997; „Acestea sunt amănuntele”, 1998; „Prăpastia dintre timpurile verbului”, 2003; „Ulise în bucătărie”, 2006; „Sezonul de presiune”, 2008; „Foaia de observaţie”, 2010; „Poeme de serviciu”, 2011; „Studiu de oportunitate”, 2012; „Fişa postului”, 2013, „Acte adiţionale la foaia de observaţie”, 2016.
Prezent în antologiile: „Dor de lumină”, 1997; „Un sfert de veac de poezie”, 1998; „Într-o lacrimă trăieşte poetul”, 1998; „Prima verba”, 1999, „Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureşeană şi basarabeană”, 2010, etc.
***
„… poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosind întru acestea imaginaţia (în materia metaforelor şi comparaţiilor) şi speculaţia (în semantica asocierilor lexicale)”. (Laurenţiu Ulici – România literară, nr. 36/1986)
„...multă fantezie la Ioan Dragoş .../ Cochetând cu textualizarea, este în fond un remarcabil imagist într-o sensibilitate preponderent depresivă”. (Petru Poantă – Tribuna, nr. 47/1987)
„... Ioan Dragoş scrie în spirit clasicizant, provoacă metafora largă, protocolară.../... cuvintele îi sunt conduse spre asocieri ingenioase de o sigură acurateţe”. (Valentin Taşcu – Steaua, nr. 2/1988)
„… versurile sunt ale unui nostalgic şi delicat poet, capabil de inefabilă reflecţie lirică” (Nicolae Manolescu - România literară, nr. 6/1988)
„Intenţia poetului de a expune o fişă clinică a realului, în manierea unui delir abstract, se pare că reuşeşte să se impună, cu atât mai mult cu cât detaliile poetice se amestecă aici într-o viziune caleidoscopică demnă de reţinut.../ Metafizic cu precădere, autorul reuşeşte, printr-un minimum de respiraţie, un maximum de expresivitate artistică.” (Cristina Cîrstea – Convorbiri literare, nr. 2 (50)/2000)
„Poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine şi cu lumea, despre viaţă şi moarte, despre morală şi desfrâu, se destăinuie, raţionează, dă soluţii, creează stări sufleteşti folosind adesea cuvinte de duh sau sintagme uşor de urmărit, atunci când descoperi cheie lor de lectură” (Ion, M. Mihai – Nord Literar nr. 5/2004)
