Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ioan-Aurel POP

Data nașterii : 1955-01-01


Nu exista Manuscris _ _ Ioan-Aurel POP












(n. 1 ianuarie 1955, Sântioana/Cluj) Istoric, eseist. Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj-Napoca, secţia istorie (şef al promoţiei 1979). Doctor în istorie cu o teză despre instituţiile româneşti din Transilvania în secolele XIV-XVI (după publicare, premiul „George Bariţiu” al Academiei Române (1991). Membru al Academiei Române (în 2001, membru corespondent, în 2010, membru titular). Din martie 2012, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Membru al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă de la Salzburg. Membru corespondent al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere din Paris. Face parte şi din alte organizaţii istorice naţionale şi internaţionale de prestigiu. Volume: Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale si nobiliare (boiereşti)din Transilvania în secolele XIV-XVI, 1991; Românii si maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, 1996; Romanians and Hungarians from the 9th to the 14th Century. The Genesis of the Transylvanian Medieval State, 1996; Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul, 1997; Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII-XVI), 1998; Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII-XVI, 1998; Românii şi România. O scurtă istorie, 1998; Romanians and Romania: A Brief History, New York, Columbia University Press, 1999; Istoria, adevărul şi miturile (Note de lectură), 2002; Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, 2003; Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII-XVIII), 2003; Romeni e la Romania. Una breve storia, traducere şi note de Giuseppe Munarini, 2004; Die Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum für Siebenbürgische Studien – Rumänisches Kulturinstitut, 2005; 2007; Los Rumanos y Rumanía. Una breve historia, Instituto Cultural Rumano, 2006; Istoria românilor, 2010; "Din mâinile valahilor schismatici…". Românii şi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV), 2011; Contribuţii la istoria culturii româneşti (Cronici braşovene din secolele XVII-XVIII), Ediţia a II-a, 2011; Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare şi excludere, 2012; „De manibus Vallacorum scismaticorum…” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), seria Eastern and Central European Studies IV, editat de Christian Gastgeber şi Alexandru Simon, Editura Peter Lang, 2013, Frankfurt am Main, Berlin, Bern, New York, Oxford, Wien; Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Delath with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014, Lewiston – Queenston – Lampeter; Eminescu şi Transilvania (sau elogiul culturii naţionale româneşti). Locul românilor în Europa – la confluenţa Occidentului latin cu Orientul bizantin. Lecţia de românism a românilor de la răsărit (sau Cum am devenit moldovean…), seria „Rostiri Academice Româneşti”, 2014. Colaborează cu studii şi articole la Cultura, Apostrof, Tribuna, Steaua, România literară, Magazin istoric, Promemoria etc. Premiul George Bariţiu al Academiei Române (1991); Premiul de excelenţă al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011); Premiul Media de Excelenţăa, din partea ziarului „Gazeta de Cluj” (2011)
 
Precum Eminescu – simbolul naţional – România nu a fost şi nu este perfectă, dar există. Putem să fim dezamăgiţi de multe realităţi, tărie, energie, personalitate, onoare şi demnitate. Eminescu nu a fost şi nu este infailibil şi poate fi, natural, criticat. Dar dacă Eminescu a greşit în chestiunea naţională, atunci toate spiritele noaste tutelare au greşit, ceea ce este absurd, revoltător şi ruşinos. Mai ales când o spun unii dintre noi, românii! Blamându-i pentru sentimentul lor naţional pe Eminescu şi Bălcescu, pe Kogălniceanu şi Alecsandri, pe Bariţiu şi Bărnuţiu, pe Iorga şi Brătianu – chiar dacă ne vindem uşor panseurile publicate în tiraje generoase şi câştigăm uşor banul – ne dăm singuri, până la urmă, certificate de pauperitate intelectuală. Chiar şi străinii lucizi şi oneşti, pe aceia dintre noi care facem asta, ne dispreţuiesc în adâncul lor, ne desconsideră, ne blamează. Eminescu nu are nevoie de laude sau de elogii... Eminescu este, în sine, elogiul şi lauda poporului român!”(înRostiri Academice Româneşti, 2014)
 
Au scris despre cărţile sale: Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Alexandru Zub ş.a.

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară