Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Florica BUD

Data nașterii : 1957-03-21


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Florica BUD













(n. 21 martie 1957, Ulmeni/maramureş). Poetă, prozatoare, publicistă. Liceul „Gheorghe Şincai” Baia Mare şi  Facultatea de Mine Petroşani (1981). Debut absolut: Revista literara Artpanorama, 1997, proză scurtă.
 
Volume: Iubire, sînt un obiect nezburător, proză scurtă, 1993; Alergând prin sine, o sumă de proze, 1996; Cui îi place şcoala? meditaţii pe o temă dată, 1997;  Billclintonienii, 1999; Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, roman, 2005;Mariatereza sunt eu, roman, 2007; Reparăm onoare şi clondire, pamflete, 2009; Stindardul dorinţelor –  poeme, volum bilingv româno – albanez,  2010;  Crucificat între paranteze; poeme, 2010; Pierd monopolul iubirii, poeme, volum bilingv româno – francez, 2010; Mi-e dor de-o pohtă bună, proze, 2011; Secol de vânzare, pamflete, 2012; Cu taxă inversă, iubirea, poeme, 2013
 
Prezentă în volume colective: Bookătăria de texte & imagini, 2009; Interviuri, Daniela Sitar-Taur,2010; Caietele Balcanica, 2010; Ulmeni – Cuvânt zidit în vitralii,2010; O Antologie a Poeziei maramureşene, 2010; Clauza poeziei cele mai favorizate în lirica maramureşeană şi basarabeană contemporană, 2010; Mâncăruri de altădată, vinuri şi vechi băuturi româneşti (Dan-Silviu Boerescu, Cătălin Păduraru, Florica Bud), 2010; Antologia prozei scurte Transilvane actuale, Ovidiu Pecican,2010; Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, 2011; Il Convivio 2010; Ochelarii de fum, 2011.
 
Cărţi pentru adulţi şi alţi copii: Aventurile lui Nu-Motanul la curtea zmeului Ca-Fe-Mini, 1994; Nu-Motanul şi zmeul Pager, 1995; Nu-Motanul şi Zmeul-Semafor-Roşu-Galben-Verde, 1998; Nu Motanul şi Fiul, 2007;
                
A colaborat la periodicele: „Romania Literară”, „Luceafărul de dimineaţă”, „Ramuri”, „Artpanorama”, „Poesis”, „Acolada” (rubrica permanentă), „Nord Literar”.
 
 

 
* * *
 
„Cele mai bune poezii ale Floricăi Bud sunt invocaţii şi ofrande. Poeta cheamă iubirea (mai degrabă decât un iubit), pe toate vocile şi din toată inima. Şi ne oferă cu aceeaşi generozitate vocile de sirenă. O lirică pe muchie de cuţit între senzualitate şi conştiinţă morală.” (Nicolae Manolescu, „Pierd monopolul iubirii” , Coperta IV)
Combustibilul prozelor pe care ni le oferă Florica Bud este fantezia. Dar nu în sensul fugii de real, ci al unei plutiri vesele, ştrengăreşti deasupra acestuia, la mică distanţă, astfel că prin voalul oberonic se văd cu claritate nu doar înfăţişările sale mari ci şi detaliile. Scriitoarea ne dovedeşte astfel capacitatea de a se plasa simultan în două medii, pe de-o parte modelîndu-şi imaginarul în formele realităţii mereu incitante prin picanterii mondene dar nu o dată şi politiceşti, şi pe de alta acordînd realităţii transparenţe, scînteieri, străluciri seducătoare. O feminitate calină intră mereu în joc. Un joc ironic, nelipsit însă de undele unor îngîndurări, visări, melancolii ascunse-n faldurii vorbelor năstruşnice, aşa încît pînă la urmă nu-ţi dai seama dacă miza sa e cea de-a comunica semnalele lumii asumate ori respinse în doze variabile sau e ludicul însuşi, triumfător în materia sa graţioasă, aeriană. Important e faptul că Florica Bud posedă o scriitură atît de personală, încît paginile d-sale pot fi identificate numaidecît, chiar în absenţa semnăturii.” (Gheorghe Grigurcu, Reparăm onoare şi clondire, Coperta IV)
“Florica Bud s-a făcut cunoscută după 1989 prin mai multe cărţi pentru copii, care i-au cucerit şi pe bătrânii care le citeau cu glas tare copiilor. În aceeaşi perioadă a publicat însă şi cărţi pentru cititorii de toate vârstele, la fel de cuceritoare. Ultima, Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, a şi obţinut, de altfel, un premiu al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti..Romanul, Mariatereza sunt eu, scris într-un stil alert şi fantezist, îl face pe cititor să se simtă un bărbat greoi luat la dans de o fată exuberantă. Autoarea îşi valorifică inteligent volubilitatea feminină, născocind într-un ritm ameţitor noi şi noi istorii, în toate registrele narative, realist, suprarealist, satiric, parabolic, ludic, parodic. Ca într-o urnă de loto, în romanul ei se amestecă clişeele lumii româneşti de azi, pentru a fi extrase unul după altul, spre amuzamentul publicului, care le recunoaşte imediat: Ceea ce place şi captivează este fiecare frază luată în parte, plină de culoare şi de umor, de draci de femeie răsfăţată şi de inteligenţă folosită capricios.” (Alex Ştefănescu, Cuvânt înainte “Mariatereza sunt eu”)
“Florica Bud are o mare disponibilitate pentru domeniul nelimitat al ludicului. În scrisul său se manifestă, în numeroase forme, voluptatea şi emoţia întâlnirii cu magia limbajului, scriitoarea lăsând imaginaţia să se desfăşoare din plin, etalând o paletă largă, ca la pictorii impresionişti, de culori, lumină, prospeţime a plein-air-ului, forme neconturate, evanescente, practicarea contrastelor şi a combinaţiilor insolite. Acestea dau o senzaţie destinsă de calinerie, de evadare fără griji în lumea diafană a jocului secund, de desfătare şi de neastâmpăr. Scrisul îi apare autoarei ca o îndeletnicire suficientă sieşi, căreia i se abandonează în întregime. A debutat cu proză scurtă, după care a publicat câteva romane, un volum de pamflete, literatură pentru copii. Se remarcă în toate o mişcare continuă, dezinvoltură, exuberanţă, ingeniozitate.” (Paul Aretzu, în revista Ramuri, nr. 7, 2010)
  « Florica Bud are (dez)avantajul de a fi copia în oglindă a scrierilor ei. Rareori, o autoare şi-ar mai putea recunoaşte zulufii blonzi în filigranul paginii! De aceea, scrisul ei are o cochetărie cu totul şi cu specială, « mereu la limita preţiozităţii, din care se salvează prin şarjare autoironică .Chiar şi atunci când abordează teme grave, cum ar fi cea a războiului dintre sexe, îmblânzătoarea lui Nu-Motanul (personajul ce a consacrat-o deopotrivă în lumea copiilor şi a copiilor ce au devenit fără să vrea adulţi) nu părăseşte aerul şăgalnic caracteristic. Lipsa ei de crispare detensionează şi lectorul, fără ca scriitura să decadă în banalitatea cotidiană. Florica Bud are darul de a însufleţi pagina de epică eseistică prin sensibilitate netrucată şi un simţ genuin al echilibrului. Alternanţa  „pagini pline”/ „pagini libere”atestă firescul unei compoziţii doar în aparenţă sa. » (Dan Silviu Boerescu, Billclintonienii, postfaţă)

florica_bud@yahoo.com

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară