(n. 22 martie 1955, Cluj) Profesor titular de limba şi literatura română la Şcoala „Ion Creangă” (din 1980 până în prezent) din Cluj-Napoca. Între 1991-1999, profesoară de limba spaniolă la Liceul "Nicolae Bălcescu" şi cadru didactic asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicǎrii din Cluj-Napoca, Departamentul de Jurnalistică (1999-2003). Absolventǎ a Facultǎţii de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-spaniolă (licenţa în 1980, cu lucrarea Poetica lui Lucian Blaga, cond. şt.: prof .univ. dr. Mircea Zaciu). Doctor în ştiinţe filologice, cu distincţia Cum laudae, cu monografia Eta Boeriu (cond. şt.: prof. univ. dr. Vasile Fanache), lucrare care va fi publicatǎ în 2005 (Premiul pentru debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România).
În 1992, a beneficiat de o bursă de perfecţionare acordată de Ministerul Învăţământului şi Ambasada Spaniei în România, la Universitatea din Alcalá de Henares. A susţinut conferinţe la universitǎţi din Viena, Sankt Petersburg, Valencia şi Helsinki. Secretar de redacţie al revistei Excelsior (1992-2006).
Volume: Eta Boeriu (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005), Viaţa ca rescriere. Cella Serghi (Editura Accent, Cluj-Napoca, 2010), Dintre oglinzi paralele (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012).
Colaborǎri la ziare şi reviste locale (Făclia, Adevărul de Cluj, Vatra româneascǎ, Perspective etc.) sau la reviste de largă circulaţie (Tribuna, Excelsior, Limba şi literatura română, Reporter,Al cincilea anotimp, Studia Universitatis “Babeş-Bolyai”, seriaEphemerides, Jurnalul naţional). Colaborǎri la mai multe volume colective: Pro didactica (1981-1982; 1986; 1986-1987);Interviuri cu Cella Serghi (2005); Secvenţe din istoria presei româneşti (coordonator Ilie Rad, 2006); Forme ale manipulării opiniei publice (coord. Ilie Rad,2008) etc. Traduceri din limbile francezǎ şi spaniolǎ.
Membru al Asociaţiei Române de Istorie a Presei.
* * *
“Discursul critic al exegetei este precis şi mereu la obiect, analitic-demonstrativ, dovedind o siguranţă deplină în judecăţile de valoare ce se fac întotdeauna din perspectiva evaluării de ansamblu a operei, în dinamica evoluţiei acesteia, de la o etapă creatoare la alta. Demersul dovedeşte nu doar o mare înclinare spre descifrarea motivelor, temelor si, mai cu seama, a simbolurilor cu care operează această poezie, dar şi o bună cunoaştere a mişcării prozodice româneşti de azi [...]. Este cu totul remarcabilă disciplina cu care îşi organizează aplicaţia critică, într-o formulă ce aminteşte tehnica structuralistă [...]. Oricum, studiul acesta monografic are menirea de a repune atenţiei actualităţii, într-un dens demers evaluator, atât de necesar, de altfel, o personalitate distinctă a liricii româneşti de după cel de-al doilea război mondial, dar deopotrivă şi un cercetător literar de vocaţie, cu calităţi deosebite de interpret al poeziei, în persoana Doinei Rad [...]”. (Constantin Cubleşan, în Caligraf, nr. 64, noiembrie 2006, p. 2)
“Informaţiile culese cu acribie de monografistă, atentă până la cele mai mici detalii la elementele care pot defini, influenţa sau marca existenţa unei persoane sunt valorificate cu atenţie şi puse în contextul general. Doina Rad este nu doar un fin observator al vieţii sociale româneşti într-un timp istoric, nu doar un portretist atent la fiecare element definitoriu, ci mai ales un narator cu vocaţie, care ştie să dozeze informaţia, să o decupeze şi să-ii armonizeze formele, fluidizând cuvintele”. (Aurelia Lăpuşan, în Cuget liber, an XVIII, nr. 4722, joi, 5 ianuarie 2006, p. 3)
“Construcţia critică a Doinei Rad este demnă de toată atenţia, mai întâi pentru acurateţea exemplară a analizei, iar în al doilea rând pentru corpul masiv de documente literare cu care îşi însoţeşte demersul critic, cu intenţia de a epuiza întreaga problematică avută în vedere. Cartea sa este înainte de toate o monografie, dar şi un dosar critic de primă importanţă, constând din tabel cronologic, bibliografia operei, referinţele critice, interviurile acordate, dosar din Arhiva CNSAS, corespondenţa primită şi corespondenţa trimisă. Rar (aş putea spune, chiar deloc) s-a întâlnit în critica românească o carte de acest tip, care să fie în acelaşi timp o exegeză şi, în al doilea rând, un corpus documentar de o asemenea întindere şi de o asemenea rigurozitate a redactării. Avem în persoana Doinei Rad nu numai un om înzestrat cu antenele sensibile ale înţelegerii şi receptării operei, dar şi un istoric literar şi un documentarist care ştie să preţuiască şi să pună în valoare o arhivă literară şi, la nevoie, chiar să creeze una [...]. Cultul exactităţii, al invocării argumentului probat sau corelat cu factorul presă, cu interviul sau corespondenţa elimină din capul locului, într-o epocă vizibilă de anarhie literară şi de eseism zgomotos, orice urmă de îndoială şi de aproximare biografică”. (Mircea Popa, în Făclia, 3 martie 2011, p. 5)