Horia Stanca (26 septembrie 1909, Vulcan, judeţul Hunedoara - 13 iunie 2002, Bucureşti). Cronicar dramatic, memorialist şi traducător. Este fiul Mariei (născută Munteanu) şi al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial, colaborator al „Luceafărului" de la Pesta. Frate al scriitorului Radu Stanca şi văr cu actorul şi poetul Dominic Stanca. Şcoala primară şi gimnaziul la Sebeş-Alba (1916-1922), Liceul „Gh. Bariţiu" la Cluj (1922-1928) şi tot aici cursurile Facultăţii de Drept (1928-1932). Doctorat în 1935.
 
Activitate jurnalistică, mai întâi la „Naţiunea", „Naţiunea română" şi „Tribuna" din Cluj, scrie cronică literară la „Symposion"; colab. la ziarul „Ardealul" şi la „Sfarmă-Piatră".
 
A debutat editorial în 1959, cu monografia Giuseppe Verdi,apărută sub pseudonimul Dan Vulcan, din cauza interdicţiei de semnătură ca fost deţinut politic.
 
Volume: Giuseppe Verdi,Bucureşti, 1959; Ciprian Porumbescu,Cluj Napoca, 1975; Fragmentarium clujean,Cluj Napoca, 1987; Aşa a fost să fie...,Cluj Napoca, 1994; Printr-un tunel (corespondenţă I.D. Sîrbu - Horia Stanca),ediţie îngrijită şi postfaţă de Dumitru Velea, Petroşani, 1997; Fragmentarium berlinez (1942-1945),Bucureşti, 2000.
 
Traduceri: Albert Emil Brachvogel, Tragedia unui geniu (Friedemann Bach),Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Nestor Gheorghiu); Hermann Kesten, Maurul din Castilia,prefaţă de Tudor Olteanu, Bucureşti, 1974; Wolf von Aichelburg, Poeme - Gedichte,ediţie bilingvă, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Ştefan Aug. Doinaş); Inge Borde Klein, Teatrul de păpuşi,Bucureşti, 1980; Klaus Kessler, Cronică târzie,Bucureşti, 1984; Otto Flake, Castelul Ortenau,Bucureşti, 1986; Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei,postfaţă de Ion Ianoşi, Cluj Napoca, 1993 (în colaborare cu Janina Ianoşi); Goethe despre „Faust",în Goethe, Faust,traducere şi introducere de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1996.