(26 septembrie / 8 octombrie 1881, Târnauca, judeţul Dorohoi, azi în Ucraina - 8 septembrie 1926, Viena). Lingvist şi filolog.
Facultatea de Litere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902 - 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 - 1913). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Puşcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) şi ale Societăţii Etnografice din Cluj (1923). A scris aproape 300 de studii şi articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie şi antroponimie. Umanist de o vastă erudiţie, a avut o pregătire temeinică şi o vocaţie certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet şi traducător.

Volume:Etimologii şi notiţe lexicografice, 1920; Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti, în „Dacoromania”, I, 1920-1921; Pagini istorice şi filologice, în „Dacoromania”, II, 1922; În jurul Alexandriei, în „Dacoromania”, II, 1922; Din onomastica folclorică, în „Dacoromania”, IV/2, 1924-1926; Românii în civilizaţia vecinilor, 1925; Sfinţii-medici în graiul şi folclorul românesc, 1926; Semantism românesc şi semantism balcanic, 1927; Pagini istorico-filologice, Cluj, Editura Dacia, 1971; Sacra Via. Pagini literare şi publicistică, Cluj, Editura Dacia, 1973; Opere alese, Bucureşti / Chişinău, Editura Fundaţiei Culturale Române / Editura Ştiinţa, 1998