Dragomir Rodica Maria (n. 22 martie, 1940, în Satu Nou de Jos, Maramureş). Poetă.  Facultatea de Filologie a Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1963).
Debutul absolut în cotidianul ”Opinia”, februarie 2001. Membră a Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare şi a Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare. Prezentă cu versuri în revista ”Nord Literar”, în volume colective, antologii.
 
Volume de versuri: Noapte şi zi, 2001; La porţile timpului, 2003; Lumea copilăriei (versuri pentru copii), 2005; Călcâiul lui Ahile, 2006; Ore fără memorie, 2008; Păstorind melci, 2010; Cu Pavel pe drumul Damascului (2013); Nomad prin lumină (antologie-2015); Aritmetica întoarcerii (2017); Botezul firului de iarbă (poezie), 2020; Labirintul (proză scurtă), 2020.

Apare cu versuri în revistele Nord literar, Tribuna, Mişcarea literară,   Caiete Silvane, Agero-Stuttgart, Alternanţe-Munchen, Vatra veche etc.
Prezentă în volumele editate de filiala Cluj,
 

 
* * *

"Poezia doamnei Rodica Dragomir este una de factură meditativă. Nu însă una în tonalităţi melancolice şi nici atât în rezonanţele lamentoului. E o poezie robustă,dramatică în fibra sa intimă, poeta coborând în sine pentru a revela freaticele sale îndoieli şi temeri". (Constantin Cubleşan)
Firea discretă, delicată şi introvertită a poetei, în acord cu educaţia poetică clasică, acţionează în sensul ascunderii eului într-un "noi" generic, ceea ce face ca textura poeziilor să se circumscrie unui discurs exploziv, explicit, direct , în economia căruia tropii slujesc la modul canonic, liturgic, simbolic.(Ioan Moldovan)
“O lumină suprafirească răzbate poezia Rodicăi Dragomir. Temporalitatea, iubirea şi bucuria de a trăi apar ca dominante existenţiale ale universului ei liric. Este o poezie a intervalului şi a deschiderii, în care viaţa de zi cu zi este inundată de o energie benefică, aducătoare de beatitudine şi de miracol. Existenţa cotidiană este transfigurată, sensul ultim al lumii este sacralizat, iar eternitatea
este umanizată. Toate aceste metamorfoze relevă o creativitate în continuă expansiune. Rodica Dragomir este creatoarea unui univers tradiţional şi primitor  care ne cheamă să-l locuim într-o manieră mereu nouă şi mereu familiară, în acelaşi timp". (Sandu Frunză)
  
“Autor consecvent cu propriul program literar, Rodica Dragomir e o poetă evident mai mare decât lasă să se întrevadă ecoul critic al activităţii sale literare. ...Aflată la deplina maturitate a lirismului, drapată într-o austeră "haină a singurătăţii", poeta oficiază în casa cuvintelor sale ca într-un veritabil templu. Pentru poeta din Nord, poezia este deopotrivă oficiere a unui mister şi o căutare febrilă a sacralităţii limbajului, împărtăşanie dintr-o "clipă de eternitate",regăsită graţie magiei esenţiale a limbajului."(Ion Cristofor)

… metafora (într-o evoluţie evidentă în poezia d-nei Dragomir) respiră amplu, nestăpânit şi sonor. Vom sublinia prezenţa unui discurs liric unde, benefic, neologismul se îmbină organic şi armonios cu verbul neaoş, în creuzetul în care decupaje şi ricoşeuri tematice ce vin din cultura mare, universală, sau trimit la ea, se insinuează nonşalant mai degrabă decât evocă sau invocă. Ca un joc de puzzle ce musteşte de imagini proaspete şi îndrăzneţe, curajoase. … un labirint liric, reclădit din umori originale şi personalizate, care, deseori, fracturează locuri comune potenţiale, redimensionându-le şi adeverindu-se prin asta un inconfundabil univers original. Autentic, viu, sincer. Dar şi tonic. … Rodica Dragomir scrie cu bucurie, delectare, plăcere şi pasiune. Vom mai adăuga noi cu chemare, participare şi har (conf. univ. dr. Adrian Istrate)

Rodica Dragomir este o poeta culta, meditativa, sensibila si subtila... Constienta de harul ei poetic si stapana pe discursul  liric, amana totusi debutul editorial pana tarziu, lasand "cuvintele sa doarma / cat inca gandul nu le-a copt"... Cand s-au despartit apele - dedublarea alteritatii existentiale - iar eul profesional didactic lasa spatiu larg de manifestare eului poetic, se produce vindecarea de „tacerea tacerii / cuvant sa roiasca / in margini de zori […]  Lirica Rodicai Dragomir inregistreaza, cu fiecare volum publicat, noi cote valorice in planul expresiei poetice si al multiplelor conotatii derivate din opulenta imagisticii... Autoarea se comunica si comunica prin bogatia metaforei creatoare,autentice... prin care cuvantul e pus in stare de gratie...  (Valeriu Oros, in "Nord Literar" nr. 4/83, 2010)        
 
Poeziile din volumul Ore fara memorie, de Rodica Dragomir, sunt, in principal, meditatii pe seama confruntarii existentiale cu "marea trecere"... perceptia autoarei detecteaza elemente care, la modul subtil, intra in atingere cu eternitatea si - dupa constatarea poetei Constanta Buzea - cu o anumita"tinerete neintrerupta" a spiritului tensionat de cautarea absolutului... balansul intre viata si moarte nu-i trezeste poetei lamentatii sentimentale, ci luciditati cognitive cu semnificatii perene, simbolice in substanta lor intima. Existenta ,rastignita si captiva in timp,isi cauta un echivalent verbal pe masura in roca durabila a cuvantului... Daca in planul cotianului "zadarnic zabala pun timpului meu", pe taram poetic Rodica Dragomir obtine un atestat de incontestabila perenitate: "Singura urc in / corabia ce va rataci / spre o noua Itaca" (Augustin Cozmuta, in "Nord Literar", nr. 10/65, 2008) 

0752-123177
rada2203@yahoo.com