Adriana TEODORESCU
Data nașterii : 1982-12-09
Adriana Georgia Teodorescu (n. 9 decembrie 1982, Alba Iulia)
Adriana Teodorescueste, în prezent, cadru didactic asociat în cadrul Departamentului de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Absolventă a Facultății de Litere, specializarea română-franceză, cu o lucrare de licență coordonată de Vasile Fanache (2006). În anul 2007 a absolvit programul masteral Istoria imaginilor, istoria ideilor, din cadrul aceleiași facultăți. Doctor în filologie (literatură comparată) din anul 2011. Teza de doctorat, Poetica morții ca principiu dialogic în opera lui Camus și a lui Sartre, a fost realizată sub coordonarea prof. univ. dr. Ștefan Borbély și a beneficiat de o bursă doctorală tip POSDRU. Urmează un al doilea masterat, Comunicare, societate și mass-media, în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, UBB (2011-2013). A doua teză de doctorat, în sociologie, este elaborată în perioada 2016-2020 și este dedicată narațiunilor contemporane ale bătrâneții și îmbătrânirii, sub îndrumarea prof. univ. dr. Dan Chiribucă. În calitate de cercetător în științe sociale și umaniste, a publicat numeroase articole în jurnale academice prestigioase, precum și capitole în volume colective internaționale, a organizat conferințe internaționale în țară și străinătate.
Membră a Uniunii Scriitorilor din 2020, a publicat poezie, studii, eseuri și recenzii în diverse reviste literare din țară și străinătate, precum Apostrof, Vatra, Contemporanul, Steaua, Discobolul, Familia, Mozaicul, EgoPhobia, România Literară, Tribuna, Observator-München, Dorul, Alternanțe, Origini, etc.
Volume: de autor: N-a fost odată sau Cartea poveștilor nescrise (Editura Sinapsis, Cluj, 2008) – literatură pentru copii; Carnavalul în opera literară caragialiană: sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (Casa Cărții de Știință, Cluj, 2009) – eseu/critică literară; Aproape Memorie (Limes, Cluj, 2013) – poezie;Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2018) – poezie; Maternitatea în spațiul românesc: mecanisme și reprezentări socio-culturale (Institutul European, Iași, 2017);
ca editor sau co-editor: Death within the Text Death within the Text: Social, Philosophical and Aesthetic Approaches to Literature (2019), Cambridge Scholars Publishing, UK; Death Representations in Literature. Forms and Theories (2015), Cambridge Scholars Publishing, UK; Death in Contemporary Popular Culture (cu Michael Hviid Jacobsen), Routledge, Taylor & Francis, 2020; Dying and Death in 18th-21st Century Europe, vol. 2, 2014 (cu Marius Rotar), Cambridge Scholars Publishing, UK;Dying and Death in 18th-21st Century Europe, vol. 1, 2011 (cu Marius Rotar).
Premii
Premiu la concursul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj 2009, secțiunea ESEU, pentru manuscrisul Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura; publicarea acestuia în volum. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara pe anul 2008, pentru cartea N-a fost odată sau Cartea poveștilor nescrise. Marele premiu la Concursul național de literatură Nora Iuga, Oneşti, 4 februarie 2011. Marele premiu la Festivalul național de literatură Vasile Lucaciu, Cicârlău, 27-28 noiembrie, 2010. Marele premiu Tradem la Concursul național de poezie Traian Demetrescu, Craiova, 23-24 octombrie, 2010. Premiul Editurii Alfa (Iaşi) şi al Revistei Verso la Concursul național de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene Porni Luceafărul… 2010. Marele premiu pentru creație literară și premiul revistei Discobolul, Festivalul internațional Lucian Blaga 2007, ediția XXVII.
***
Aproape memorie, de Adriana Teodorescu (Ed. Limes, cu o prefață de Irina Petraș) e, probabil, cea mai substanțială carte de poezie publicată la Cluj în anul de grație 2013. Despre autoare se poate spune că are mână de scriitor autentic și vocație de constructor cultural de durată (...) volumul reprezintă, din punctul meu de vedere, cel mai consistent și mai coerent univers de poezie antimetafizică, postmodernă pe care l-am întâlnit până acum. O deplină reușită! (Ștefan Borbély, Poezie postmodernă, în Convorbiri Literare, Iaşi, nr. 5, mai 2014, pp. 119-122)
Dar memoria creează cuvinte și aproape cărți, substanța unor angoase intense, transformate în negativități needulcorate, atroce receptate și profund intelectualizate, pigmentate cu emblemele lui Goncearov și Thomas Mann, dar și cu umbra recurentă a lui Van Gogh. La palierul explicit livresc, oblomovismul paliativ este dublat de suprapunerea identitară cu Gerda thomasmanniană şi de plasarea discriminatorie a lui Kay într-un scenariu al izolării ficționale, dincolo de ingerințele trecerii. (...) în marea nihilistă a poemelor Adrianei Teodorescu, bătălia fundamentală vizează Sensul, fără de care certitudinea identității, rarisim afirmată, nu înseamnă nimic, iar căutarea Sensului, îngreunată de relativismul acut al semnificațiilor, se reduce la captivitate în seria cuvânt – poem – carte. (Constantina Raveca Buleu, Aproape memorie-lectură, în Contemporanul, nr. 3/martie, 2014)
Cum am mai spus, moartea e temă predilectă în tot scrisul Adrianei Teodorescu. După o clasificare pe care am schițat-o eu însămi în Moartea la purtător, ea interpretează (așa cum se face cu un text ori cu o partitură) moartea cugetată, ca la Eminescu sau Blaga, privilegiul de-a fi disperat, cioranesc, adulmecarea prematură a morții, proprie vârstelor crepusculare, moartea parafină a vârstei tinere și chiar moartea umăr la umăr, priveghind stingeri apropiate și traumatizante. Finitudinea își revelează astfel și disciplina, și haosul, într-o poezie răsucită în sine, de tensionată creștere, dar și de recunoaștere a limitelor trasate de muritudine. (Irina Petraș, Poeme de trecere, în România Literară, nr. 20, 10 mai 2019, p. 7.)
Tensiunea existențială, despre care vorbea Constantina Raveca Buleu, referindu-se la volumul din 2013 (în Contemporanul, Anul XXV, nr. 3 (744), martie 2014) străbate integral și Povești de trecere cu noi. Aici biograficul trece în prim-plan, astfel că putem sesiza atenuarea culturalului, reținerea lui în fundal, însă nicidecum anularea. Poezia câștigă astfel un plus de emoție. Dincolo de fiecare eveniment ce disturbă ceea ce s-ar putea numi o viață fericită, stă, mai angoasantă chiar, trecerea timpului, aducătoare de riduri care se strecoară în creier, de boală și de pierderea memoriei. Este, iată, nu doar biografia personală, ci și cea a tuturor. De aceea, poemele Adrianei Teodorescu sunt povești de trecerii cu noi. O încercare de a pierde onorabil în fața timpului. (Călin Crăciun, Adriana Teodorescu – despre noi, în Revista Vatra, nr. 3-4, 2019, Târgu-Mureș, pp. 35-36)
Această insistenţă pe sinistrul noiembrie mă trimite în trei direcţii diferite. În primul rând, la minimalismul lui Bacovia, care se potriveşte în fond – nu şi formal, nici psihologic – cu întunecarea Adrianei Teodorescu. În al doilea rând, se poate face o conexiune cu partea finală din videoclipul November Rainal celebrei formaţii Guns N’Roses. În ciuda faptului că la trupa californiană era vizată conexiunea dintre eros și thanatos (iar la poetă accentul cade pe philia), anvergura doliului planetar rezonează cu maximalismul Adrianei Teodorescu. Uneori, tot la nivel imagistic, autoarea pare că-l comentează pe Goya (Noaptea l-am visat pe Saturn cu stomacul umflat, Saturn retrăgându-și fiii, p. 51), pe Van Gogh (În noiembrie pământul seamănă cu o mare de corbi, Ce vede ochiul mort, p. 13), ori pe Victor Brauner (În somn ochii mei se măresc cu imagini pe care nu le înţeleg încă./ Când frica îmi dă putere să-i deschid,/ pleoapele sunt deja rupte.//, Octombrie, p. 73), identificându-se cu acei pictori care au introdus maladia psihică în orizontul creației lor. (Ștefan Bolea, Ninsoare neagră, în Apostrof, Cluj-Napoca, nr. 7. 2019, p. 7)
Nicidecum individualistă, vocea principală, păpușarul, scormonește cu cruzime realul tocmai pentru a lăsa loc pentru apariția comuniunii. Familia rămâne unită în ciuda apelor și câmpiilor negre care o ascund între crevasele lor nesfârșite. Tocmai acest sentiment uimitor de alăturare – chiar și în diferență – mi se pare cu adevărat zdruncinător la poezia Adrianei Teodorescu. Pare că, oricare ar fi sfârșitul, și chiar dacă îl cunoaștem prea bine, calea spre iadul fiecăruia e mai degrabă viața pe care ne încăpățânăm să o trăim. Scrisul său îmi amintește de o altă poetă care controla infernul într-un Poem de dragoste: Ziua în care descoperi/nesfîrșita bunătate a morții/și valul de sânge începe să inunde o parte a lumii. (p. 75), Mariana Marin, în volumul un război de o sută de ani. Ambele găsesc liniște în epicentrul durerii, în locul din care pornesc rețelele arhi-cerebrale de cuvinte și în care se întorc pentru dozajul de fragilitate. În această arheologie de glasuri și stări se poartă încă o luptă, aceea a afaziei cu scrisul. (Diana Ilie, Planeta Noiembrie – despre Povești de trecere cu noi de Adriana Teodorescu, citestema.ro, 24 noiembrie, 2020)
adriana.teodorescu@gmail.com
http://adrianateodorescu.wordpress.com/
Adriana Teodorescueste, în prezent, cadru didactic asociat în cadrul Departamentului de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Absolventă a Facultății de Litere, specializarea română-franceză, cu o lucrare de licență coordonată de Vasile Fanache (2006). În anul 2007 a absolvit programul masteral Istoria imaginilor, istoria ideilor, din cadrul aceleiași facultăți. Doctor în filologie (literatură comparată) din anul 2011. Teza de doctorat, Poetica morții ca principiu dialogic în opera lui Camus și a lui Sartre, a fost realizată sub coordonarea prof. univ. dr. Ștefan Borbély și a beneficiat de o bursă doctorală tip POSDRU. Urmează un al doilea masterat, Comunicare, societate și mass-media, în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, UBB (2011-2013). A doua teză de doctorat, în sociologie, este elaborată în perioada 2016-2020 și este dedicată narațiunilor contemporane ale bătrâneții și îmbătrânirii, sub îndrumarea prof. univ. dr. Dan Chiribucă. În calitate de cercetător în științe sociale și umaniste, a publicat numeroase articole în jurnale academice prestigioase, precum și capitole în volume colective internaționale, a organizat conferințe internaționale în țară și străinătate.
Membră a Uniunii Scriitorilor din 2020, a publicat poezie, studii, eseuri și recenzii în diverse reviste literare din țară și străinătate, precum Apostrof, Vatra, Contemporanul, Steaua, Discobolul, Familia, Mozaicul, EgoPhobia, România Literară, Tribuna, Observator-München, Dorul, Alternanțe, Origini, etc.
Volume: de autor: N-a fost odată sau Cartea poveștilor nescrise (Editura Sinapsis, Cluj, 2008) – literatură pentru copii; Carnavalul în opera literară caragialiană: sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (Casa Cărții de Știință, Cluj, 2009) – eseu/critică literară; Aproape Memorie (Limes, Cluj, 2013) – poezie;Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2018) – poezie; Maternitatea în spațiul românesc: mecanisme și reprezentări socio-culturale (Institutul European, Iași, 2017);
ca editor sau co-editor: Death within the Text Death within the Text: Social, Philosophical and Aesthetic Approaches to Literature (2019), Cambridge Scholars Publishing, UK; Death Representations in Literature. Forms and Theories (2015), Cambridge Scholars Publishing, UK; Death in Contemporary Popular Culture (cu Michael Hviid Jacobsen), Routledge, Taylor & Francis, 2020; Dying and Death in 18th-21st Century Europe, vol. 2, 2014 (cu Marius Rotar), Cambridge Scholars Publishing, UK;Dying and Death in 18th-21st Century Europe, vol. 1, 2011 (cu Marius Rotar).
Premii
Premiu la concursul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj 2009, secțiunea ESEU, pentru manuscrisul Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura; publicarea acestuia în volum. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara pe anul 2008, pentru cartea N-a fost odată sau Cartea poveștilor nescrise. Marele premiu la Concursul național de literatură Nora Iuga, Oneşti, 4 februarie 2011. Marele premiu la Festivalul național de literatură Vasile Lucaciu, Cicârlău, 27-28 noiembrie, 2010. Marele premiu Tradem la Concursul național de poezie Traian Demetrescu, Craiova, 23-24 octombrie, 2010. Premiul Editurii Alfa (Iaşi) şi al Revistei Verso la Concursul național de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene Porni Luceafărul… 2010. Marele premiu pentru creație literară și premiul revistei Discobolul, Festivalul internațional Lucian Blaga 2007, ediția XXVII.
***
Aproape memorie, de Adriana Teodorescu (Ed. Limes, cu o prefață de Irina Petraș) e, probabil, cea mai substanțială carte de poezie publicată la Cluj în anul de grație 2013. Despre autoare se poate spune că are mână de scriitor autentic și vocație de constructor cultural de durată (...) volumul reprezintă, din punctul meu de vedere, cel mai consistent și mai coerent univers de poezie antimetafizică, postmodernă pe care l-am întâlnit până acum. O deplină reușită! (Ștefan Borbély, Poezie postmodernă, în Convorbiri Literare, Iaşi, nr. 5, mai 2014, pp. 119-122)
Dar memoria creează cuvinte și aproape cărți, substanța unor angoase intense, transformate în negativități needulcorate, atroce receptate și profund intelectualizate, pigmentate cu emblemele lui Goncearov și Thomas Mann, dar și cu umbra recurentă a lui Van Gogh. La palierul explicit livresc, oblomovismul paliativ este dublat de suprapunerea identitară cu Gerda thomasmanniană şi de plasarea discriminatorie a lui Kay într-un scenariu al izolării ficționale, dincolo de ingerințele trecerii. (...) în marea nihilistă a poemelor Adrianei Teodorescu, bătălia fundamentală vizează Sensul, fără de care certitudinea identității, rarisim afirmată, nu înseamnă nimic, iar căutarea Sensului, îngreunată de relativismul acut al semnificațiilor, se reduce la captivitate în seria cuvânt – poem – carte. (Constantina Raveca Buleu, Aproape memorie-lectură, în Contemporanul, nr. 3/martie, 2014)
Cum am mai spus, moartea e temă predilectă în tot scrisul Adrianei Teodorescu. După o clasificare pe care am schițat-o eu însămi în Moartea la purtător, ea interpretează (așa cum se face cu un text ori cu o partitură) moartea cugetată, ca la Eminescu sau Blaga, privilegiul de-a fi disperat, cioranesc, adulmecarea prematură a morții, proprie vârstelor crepusculare, moartea parafină a vârstei tinere și chiar moartea umăr la umăr, priveghind stingeri apropiate și traumatizante. Finitudinea își revelează astfel și disciplina, și haosul, într-o poezie răsucită în sine, de tensionată creștere, dar și de recunoaștere a limitelor trasate de muritudine. (Irina Petraș, Poeme de trecere, în România Literară, nr. 20, 10 mai 2019, p. 7.)
Tensiunea existențială, despre care vorbea Constantina Raveca Buleu, referindu-se la volumul din 2013 (în Contemporanul, Anul XXV, nr. 3 (744), martie 2014) străbate integral și Povești de trecere cu noi. Aici biograficul trece în prim-plan, astfel că putem sesiza atenuarea culturalului, reținerea lui în fundal, însă nicidecum anularea. Poezia câștigă astfel un plus de emoție. Dincolo de fiecare eveniment ce disturbă ceea ce s-ar putea numi o viață fericită, stă, mai angoasantă chiar, trecerea timpului, aducătoare de riduri care se strecoară în creier, de boală și de pierderea memoriei. Este, iată, nu doar biografia personală, ci și cea a tuturor. De aceea, poemele Adrianei Teodorescu sunt povești de trecerii cu noi. O încercare de a pierde onorabil în fața timpului. (Călin Crăciun, Adriana Teodorescu – despre noi, în Revista Vatra, nr. 3-4, 2019, Târgu-Mureș, pp. 35-36)
Această insistenţă pe sinistrul noiembrie mă trimite în trei direcţii diferite. În primul rând, la minimalismul lui Bacovia, care se potriveşte în fond – nu şi formal, nici psihologic – cu întunecarea Adrianei Teodorescu. În al doilea rând, se poate face o conexiune cu partea finală din videoclipul November Rainal celebrei formaţii Guns N’Roses. În ciuda faptului că la trupa californiană era vizată conexiunea dintre eros și thanatos (iar la poetă accentul cade pe philia), anvergura doliului planetar rezonează cu maximalismul Adrianei Teodorescu. Uneori, tot la nivel imagistic, autoarea pare că-l comentează pe Goya (Noaptea l-am visat pe Saturn cu stomacul umflat, Saturn retrăgându-și fiii, p. 51), pe Van Gogh (În noiembrie pământul seamănă cu o mare de corbi, Ce vede ochiul mort, p. 13), ori pe Victor Brauner (În somn ochii mei se măresc cu imagini pe care nu le înţeleg încă./ Când frica îmi dă putere să-i deschid,/ pleoapele sunt deja rupte.//, Octombrie, p. 73), identificându-se cu acei pictori care au introdus maladia psihică în orizontul creației lor. (Ștefan Bolea, Ninsoare neagră, în Apostrof, Cluj-Napoca, nr. 7. 2019, p. 7)
Nicidecum individualistă, vocea principală, păpușarul, scormonește cu cruzime realul tocmai pentru a lăsa loc pentru apariția comuniunii. Familia rămâne unită în ciuda apelor și câmpiilor negre care o ascund între crevasele lor nesfârșite. Tocmai acest sentiment uimitor de alăturare – chiar și în diferență – mi se pare cu adevărat zdruncinător la poezia Adrianei Teodorescu. Pare că, oricare ar fi sfârșitul, și chiar dacă îl cunoaștem prea bine, calea spre iadul fiecăruia e mai degrabă viața pe care ne încăpățânăm să o trăim. Scrisul său îmi amintește de o altă poetă care controla infernul într-un Poem de dragoste: Ziua în care descoperi/nesfîrșita bunătate a morții/și valul de sânge începe să inunde o parte a lumii. (p. 75), Mariana Marin, în volumul un război de o sută de ani. Ambele găsesc liniște în epicentrul durerii, în locul din care pornesc rețelele arhi-cerebrale de cuvinte și în care se întorc pentru dozajul de fragilitate. În această arheologie de glasuri și stări se poartă încă o luptă, aceea a afaziei cu scrisul. (Diana Ilie, Planeta Noiembrie – despre Povești de trecere cu noi de Adriana Teodorescu, citestema.ro, 24 noiembrie, 2020)
adriana.teodorescu@gmail.com
http://adrianateodorescu.wordpress.com/
![[Noutati prin RSS]](http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro//Poze/rss.png "Noutati prin RSS")