Daniela SITAR-TĂUT
Data nașterii : 1972-11-07
Sitar-Tăut s-a născut la 7 noiembrie 1972, Baia Mare, judeţul Maramureş. Eseist, critic literar. Licenţiată a Facultăţii de Litere din Baia Mare, specializarea română-franceză (2001). Doctor în filologie al Universităţii de Vest, Timişoara (2006), cu teza Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton. Este membră al Uniunii Scriitorilor din România. Administrator al Editurii ACTAEON BOOKS. Prezentǎ în numeroase volume colective. Prefaţator, redactor de carte. A debutat în 2002 în revista „Poesis”. A publicat peste 400 de studii, articole, cronici literare, interviuri în reviste din ţarǎ şi din strǎinǎtate, printre care: „Poesis”, „Viaţa Românească”, „Polemiciˮ, „Nord Literar”, „Feed-back”, „Mişcarea literară”, „Pages.litteraires.ro”, „Orizont”, „Cronica”, „Hyperion”, „Cronograf”, „Familia română”, „Atitudini”, „Confluenţe literare”, „Vatra veche”, „Limba română”, „Dyscobolul”, „Mozaicul”, „Măiastra”, „Metaliteratura” (Republica Moldova), „Europa” (Serbia), „Panciova” (Serbia), „Gândacul de Colorado” (SUA), „Armonia” (SUA), „Australianul” (Australia).
În perioada 2010-2014 a funcționat ca lector de limba română la Universitatea Comenius din Bratislava. A participat şi organizat numeroase sesiuni de comunicări ştiinţifice, colocvii şi simpozioane naţionale şi internaţionale, inițiate de Academia Slovacă de Ştiinţe, Universitatea Comenius (Bratislava), Universitatea Carolinǎ (Praga), Institutul Cultural Român (Praga), Institutul Limbii Române, Universitatea din Granada, Muzeul Literaturii Române, Academia de Ştiinţe din Republica Moldova, universităţile din Cluj-Napoca, Baia Mare, Craiova, Bucureşti. Profesor asociat al Universităţii de Nord, Baia Mare, Facultatea de Litere (2001-2002, 2004-2007) și al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, filiala Satu Mare (2004-2007), în cadrul cǎrora ţine cursuri și seminarii deliteratură universală, literatură interbelică şi contemporană, literatură pentru copii.
Volume: Don Juan – Mitografia unui personaj(premiul pentru debut - critică literară, la Festivalul Internaţional „Frontiera Poesis”, septembrie, Satu Mare, 2003); Don Juan – O mitografie a seducţiei, 2004; Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton, 2007; Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală, 2007, (premiul al II-lea la Festivalul Naţional „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2008);Valori şi prezenţe conjuncturale. Cronici literare 2002-2008, I, 2009; Interviuri, I, 2010; Exilul literar românesc – înainte şi după 1989, Univerzita Komenskévo v Bratislave (2011), editori: Jana Páleníková şi Daniela Sitar-Tăut; Zilele limbilor romanice II, Univerzita Komenského v Bratislave (2012), editori: Jana Páleníková şi Daniela Sitar-Tăut; Dialoguri bratislăvene, volum colectiv, Daniela SITAR-TĂUT, Romana RÝDZA, Miroslav URAM, Michaela ĎURAČKOVÁ, Silvia STEINEROVÁ, cu o prefaţă de Daniela Sitar-Tăut; Receptarea culturii romȃne ȋn Slovacia după 1989, Editura Risoprint, 2015, cu o prefaţă de Carmen Dărăbuş; În direct, Interviuri 2010-2018, 2018.
A coordonat volumele colective Memorialistica închisorilor. Diasporă. Disidenţă şi Lyceum, 2009, precum şi revistele Kratos şi Universalis; Literatura închisorilor. Diasporă. Disidență, 2018; Mărturii despre trecut... Lettres de la prison, 2018.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
***
REFERINŢE CRITICE: Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Marian Barbu, Flori Bǎlǎnescu, Iosif Cheie, Augustin Cozmuţa, Bogdan Creţu, Constantin Cubleșan, Carmen Dǎrǎbuș, Horia Gârbea, Mihail Gǎlǎţanu, V.R. Ghenceanu, Gheorghe Glodeanu, Marian Ilea, Ion Lazu, Jana Páleníková, Ioan Es. Pop, Constantin M. Popa, Pușa Roth, Liviu Ioan Stoiciu, Cornel Ungureanu, Alex Ştefănescu, Libuše Valentová, Libuša Vajdová.
MARIAN BARBU: Suita de cronici literare, în formatul cărții B5, din 2009, cu un titlu de maximă decență – Valori și prezențe conjuncturale (la care ne vom referi în continuare) – se constituie în adevărate studii de caz. Cu toate că formula comparatistului versat care știe să scrie diferențiat, apelând la genul proxim și diferența specifică. Alternanțele acestea îi dau posibilitatea să intre în jocul ofertelor date și de istoria literară la: Iosif Cheie Pantea, Cornel Ungureanu, Șerban Foarță, Mateiu I. Caragiale, Radu Paraschivescu, H.P. Bengescu ș.a.; de filosofia contemporană scriitorului (sau prea străveziu, care vine în timp până la examenul hermeneutic al criticului analist) la: Săluc Horvat, Radu Mareș, Adriana Babeți, Max Blecher și alți câțiva. Fără mimată pudibonderie, deci tranșantă, spiritul feminin al cronicarului literar, Daniela Sitar-Tăut, discută, eseistic și bărbătește, cu toate consoartele de breaslă. Edificator a rămas textul despre Irina Petraș, o polivalentă scriitoare, deplin formată la Școala Clujului.
CONSTANTIN CUBLEŞAN: Interesantă şi lucrativă mi se pare disocierea pe care o face autoarea, pe trepte de nuanţare, între categoriile cuceritorului, a dandy-ului, a seducătorului, a amantului (profesionist), a arivistului erotic etc., faţete particularizante ale fenomenului donjuanesc propriu-zis. După cum lesne se poate observa, avem de a face cu o traversare a istoriei noastre literare pe firul tematic al donjuanismului. Toate acestea – ne informează autoarea – se cifrează la peste 4000 de „variante şi invariante” ale temei, atât în literatură, cât şi în muzică, cinematografie, artele plastice, pe care însăşi le-a identificat din 1998, după cum precizează în Introducere. Analiza fenomenului autohton se dovedeşte a fi, în acest caz, „o falie a crochiului donjuanesc, una din multele posibile”. Studiul Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton, recomandă cu prisosinţă o voce autentică în comparatismul românesc actual, o personalitate formată, stăpână pe un limbaj critic modern, pe o modalitate de abordare proprie a unei asemenea teme de anvergură, reuşind să construiască, fără ezitare, o monografie de amploare, asupra circulaţiei la noi a uneia dintre temele de cea mai mare extindere universală: donjuanismul.
IOSIF CHEIE: Nu atât ineditul temei sau măcar noutatea ei deosebită sunt argumentele forte ale demersului exegetic realizat de Daniela Sitar-Tăut, ci amploarea şi complexitatea investigaţiei critice, curajul intelectual de a aborda un fenomen de veche şi largă circulaţie în cultura şi literatura lumii. Metoda comparatistă funcţionează eficient pe întreaga întindere a exegezei, nu doar în raportările la literatura universală, dar şi în conexiunile stabilite în interiorul literaturii române, cum ar fi analogia dintre Don Juanii de Bucureşti de Radu Ionescu şi Craii de Curtea-Veche, romanul lui Mateiu Caragiale, apropierile dintre Don Juanul lui Tudor Mazilu şi Marin Sorescu etc. Trebuie subliniat faptul că, în viziunea Danielei Sitar-Tăut, donjuanismul românesc nu este un surogat al celui european, scriitorii români nu numai că sunt sincroni cu cei europeni, dar câteodată îi devansează chiar. Un singur exemplu spre edificare: în piesa Amantul anonim, ca şi în poezia Sinuciderea lui Don Juan, Ion Minulescu „prefigurează tendinţe pe care nu le vom regăsi decât peste câteva decenii în opere ale literaturii universale.” Dacă Victor Eftimiu, de pildă, produce o sinteză a donjuanismului absorbind influenţe străine uşor de identificat, ion Minulescu, în schimb, e un precursor al lui Max Frisch, prin relevarea lui Don Juan ca personaj unic, fără rival. Pe lângă faptul că autoarea explorează proza, dramaturgia şi poezia românească, oferindu-ne o istorie sui generis a literaturii din perspectiva afirmării donjuanismului, Daniela Sitar-Tăut nu ocoleşte nici sursele adiacente, apte să completeze şi adâncească viziunea, precum, în cazul lui Mateiu Caragiale, corespondenţa cu N.A. Boicescu sau, la capitolul despre N. Breban, exploatarea reflecţiilor din memorialistica autorului.
CARMEN DĂRĂBUŞ:Perioada petrecută de Daniela Sitar-Tăut la Universitatea „Comenius” din Bratislava, una dintre cele mai prestigioase și mai vechi universități din Europa Centrală, și nu numai, a fost extrem de fertilă. Proiectul schițat de ea continuă preocupările pentru literatura Diasporei românești, nuanțate, acum, cu investigarea studiilor de românistică, diseminate prin româniști de prestigiu, traducători, prin profesioniști consacrați: Libuša Vajdová, Jana Páleníková, Libuša Valentová, Jindra Husková-Flajshansová, Gustáv Augustíny, Peter Kopecký, Vladimír Roy, Milan Hodža, Zuzka Dovalová, Ján Smrk, H. Bunčáková, Ľ. Vychovála, Ivan Krasko, E. Zitná sunt nume de o importanță vitală în ceea ce privește apropierea celor două culturi, română și cehoslovacă, devenite, apoi, cehă și slovacă. Partea a doua a cărții de față, interviurile, comple-tează prin stilul viu, dialogal, perspectiva interculturală. Autoarea are abilitatea întrebărilor euristice, echilibrate în același timp, evitând formalismul, dar și agresivitatea stingheritoare. De pildă, cu Libuša Vajdová, discută ac-cepțiunile noțiunii de „exil”, ca fenomen tradițional la anumite popoare, dar și interesante considerații despre relația structuralism-ideologie în critica literară. Nume deprim rang ale culturii românești, slovace, universale sunt aduse în discuție, prin referiri directe sau indirecte (Alexandru Duțu, Iuri Lotman, Jacques le Goff, Adrian Marino etc.), prietenia artistică și familială cu Fănuș Neagu, admirația pentru Mateiu Caragiale, pentru Proust, Borges, Bulgakov, Pamuk. Nu scapă observației similitu-dinile privind literatura criptică în fostul lagăr comunist. Multietnicitatea, plurilingvismul, cultele religioase diverse sunt mereu diagnosticate ca sursă a unei culturi eterogene la modul fericit. Jana Páleníková face interesante observații despre fundalul extraliterar al destinului comun al ro-mânilor și slovacilor din Transilvania, acordarea titlului de Doctor Honoris Causa unor personalități precum Nicolae Iorga și Nicolae Titulescu, precizări privind înființarea lec-toratului de limba și literatura română la Bratislava, în 1952, și evoluția acestuia etc. De asemenea, menționează necesitatea intensificării eforturilor de promovare a lite-raturii române contemporane, mai ales a celeia foarte noi, în spațiul slovac. Amintește emisiunile cu tematică culturală românească realizate de Jana Páleníková. Peter Kopecký vorbește, dezinhibat, despre complexele pe care le au „culturile mici” în fața celor „mari”, despre nevoia acestora de a se solidariza întru promovare. Momentul alegerii carierei, opțiunea sa pentru studiul limbii române, este savuros-pragmatic. Analiza tabloului politic actual este abilă și directă, în același timp, concluzionând că maturitatea politică are ca prim semn distinctiv respingerea demagogiei.
Partea finală a cărții Receptarea culturii române în Slovacia după 1989 este cea a autoarei, Daniela Sitar-Tăut, așezată în povestea slovacă pe care a trăit-o, cu observații despre evenimentele culturale la care a participat ori la care a fost martoră. Stilul unitar al cărții este dat de o viziune personală, spontană, și totuși subtil organizată. Evocări fermecătoare, cu accent pe detaliu, animează pagini care vor deveni, în timp, adevărate surse documentare.
HORIA GÂRBEA:Cunoscută drept cronicar literar, cu contribuții publicate cu precădere la revistele Nord Literar și Poesis, dar și la alte reviste transilvane, Daniela Sitar-Tăut este acum lector la Bratislava. Atenția ei vie față de fenomenul literar contemporan s-a manifesat nu numai prin cronici literare foarte exacte și extinse, cu o mare bucurie de a cultiva amănuntul descoperit în volumele despre care scrie, ci și în interviuri luate unor scriitori români și străini. Și în interviurile sale, ca și în critică, Daniela Sitar-Tăut nu este o interlocutoare prea comodă sau reverențioasă ceea ce desigur că stîrnește pofta de replică a intervievaților. Întrebările sînt lungi și amănunțite, dovedind o cunoaștere foarte atentă a operei celor chestionați.
CONSTANTIN M. POPA:O carte despre homo eroticus nu poate fi decât... seducătoare. Chiar şi în înfaţişarea ei de Tractatus tentând exhaustivitatea. Este cazul volumului Danielei Sitar-Tăut, Avatarurile Seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală, solicitant prin erudiţie şi fascinant prin viziunea asupra unuia dintre cele mai cunoscute, controversate şi, în acelaşi timp, infailibile mituri culturale: mitul lui Don Juan. Autoarea mizează pe ceea ce s-ar putea numi polifonia reprezentării şi a receptării acestui personaj proteic a cărui existenţă de peste patru secole a generat deopotrivă creaţii literare, muzicale, cinematografice, dar şi exegeze dintre cele mai provocatoare. Deşi „oglinda criticii” nu este scutită de anamorfoze, Daniela Sitar-Tăut deţine ştiinţa decelării ideilor fundamentale dintr-o bibliografie mereu proliferantă. Exegeta creditează, cu îndreptăţire, opiniile eseistului spaniol Ramiro de Maeztu, cel care distinge între hispanicul Don Juan, „omul dorinţelor şi al plăcerii, dezabuzat, senzual, vidat de iluzii şi implicit de deziluzii”, şi falsul Don Juan, „al Nordului romantic, omul aspiraţiilor himerice, insul faustic, în căutarea perpetuă a superlativului feminităţii”.Veritabilul jurnal de ideaţie critică reţine, de altfel, şi alte abordări semnificative datorate unor nume de autoritate: Ortega y Gasset, Denis de Rougemont, Otto Rank, Max Frisch, Jean Rousset, iar pentru spaţiul românesc Monica Spiridon. Selecţia variantelor interpretative relevă deplina stăpânire a imensului material inspirat de „măştile”miticului Seducător.
CORNEL UNGUREANU: Paginile cele mai importante ale Esteticii donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton, cele care pun în valoare vocaţia comparatistă, dar şi vocaţia analitică a d-rei Daniela Sitar-Tăut sunt cele legate de cărţile/ opera lui Nicolae Breban. Dacă observăm că romanului Pândă şi seducţie îi sunt dedicate 14 pagini, iar Elegiilor pariziene, putem ajunge la concluzia că ne aflăm între cele mai amănunţite studii consacrate prozatorului din Maramureş. Autoarea nu ignoră nici opera memorialistică a scriitorului, căruia îi acordă o încredere neţărmurită, nici raporturilor prozatorului cu critica literară. Autoarea nu ignoră nici opera memorialistică a scriitorului, căruia îi acordă o încredere neţărmurită, nici raporturilor prozatorului cu critica literară. Poeziile lui Nicolae Breban, privite cu circumspecţie de recenzenţi – sunt recuperate cu grijă, pentru a nu sminti nimic din peisajul paradisiac al operei brebaniene. Rând pe rând, elegiile sunt recitite cu adoraţia cu care, odinioară, prozatorul convertit îl citea pe Rilke, evident model şi pe Nichita Stănescu, prieten congenital. Dacă mai adăugăm performanţa unei bibliografii care adună teancuri/ mormane de cărţi, publicaţii, studii, dicţionare putem numi voinţa de cuprindere a autoarei, bucuria de a înmagazina istorii, cărţi, documente, mitologii, de a evoca opere uitate, dispărute de multa vreme din peisajul actualităţii locale.
danielasitar@yahoo.fr; ellasitar@yahoo.fr;
![[Noutati prin RSS]](http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro//Poze/rss.png "Noutati prin RSS")