Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Gheorghe SĂSĂRMAN

Data nașterii : 1941-04-09


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Gheorghe SĂSĂRMAN













(n. 9 aprilie 1941, Bucureşti). Prozator, dramaturg. Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Doctorat în Teoria Arhitecturii. Stabilit în Germania în 1983. Preşedinte de onoare al Ligii Asociaţiilor Româno-Germane din Germania. A debutat în 1962.
 
Volume: Oracolul, povestiri (1969); Cuadratura cercului, proză fantastică (1975, 2001, 2013); Himera, povestiri (1979); Funcţiune, spaţiu, arhitectură, eseu (1979); 2000, roman (1982); Cupa de cucută, roman (1994); Sud contra Nord, roman (2001); Cupa cu cucută, roman (2002); Vedenii, proză scurtă (2007); Între oglinzi paralele, publicistică (2009); Nemaipomenitele aventuri ale lui Anton Retegan şi ale dosarului său, roman, 2011.
 
Volume traduse în alte limbi: Die Enklaven der Zeit (2000) (München 1986); La quadrature du cercle (Paris 1994); La cuadratura del círculo (Madrid 2010); Squaring the Circle (Seattle 2013), scrieri traduse în germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză, polonă, maghiară.
 
Teatru: Deus ex machina, în repertoriul Teatrului C.I. Nottara; piesă pusă în scenă şi în limba germană, la Gasteig/München
 
Premii: Premiul internaţional la concursul de povestiri SF (1962); Premiul Uniunii Arhitecţilor pentru eseu (1979); Premiul Europa la Convenţia Europeană EUROCON V (Stresa/Italia, 1980)
 
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj
 

 * * *
 
Volumul memorabil este Cuadratura cercului: 36 de texte având ca titluri toponime ficţionate (unul constă chiar în lipsa toponomastică), realizate prin deformarea unora notorii şi prin adaptări de rădăcini, obţinându-se astfel „caracterologii” (...). Autorul, care nu-i propriu-zis un ficţionar, ca Italo Calvino, îşi depăşeşte profesiunea prin filosofie, morală şi politică: oraşele lui sunt configuraţii cu destin efemer, reunind aroganţa, inutilitatea şi absurdul, suprapersonaje cu caracteristici interne şi supracoordonări ignorate, determinând procesele existenţei de masă. (...) Unele bucăţi sunt poeme în proză, altele par nişte pastişe tacitiene dominate de perfectul compus şi corelatele sale, în fine, rezumate şi dări de seamă ale vreunui explorator din secolele 16-19  (Marian Popa: Istoria Literaturii Române de azi pe mâine, Editura Semne, Bucureşti, 2009, vol. II, p.939)
 
Nimic nu mai este simplu şi linear la acest nivel, la acest grad de intricaţie: ceea ce era univoc a devenit acum echivoc, plurivoc, ceea ce era transparent a devenit translucid, ceea ce era denotaţie şi dizertaţie a devenit conotaţie şi sugestie, ceea ce putea rămâne un simplu pamflet politic, oricât de vitriolant şi de defulant, a devenit literatură – tot satirică, tot „angajată”, dar nu numai atât: literatură autentică, vizând, pe lângă o firească miză imediată, şi o altă miză, mai durabilă, estetic majoră (Cornel Robu: Cupa de cucută – în Dicţionar analitic de opere literare româneşti, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2007, p.203-205)
 
Lectura noii cărţi a lui Gheorghe Săsărman oferă cititorului, în majoritatea pieselor componente, satisfacţii reale: prozatorul scrie cu evidentă uşurinţă, manevrând subtil registrele stilistice şi mai ales regizând expresiv jocul ambiguităţilor ce asigură scrisului său acel aer de stranietate tulburătoare a evenimentelor, care saltă din imediatul cotidian, familiar, pe palierul  visului ori al reveriei, propunând contraste şi tranziţii revelatoare. Dacă e să-i găsim „familia” de spirite în care s-ar putea situa, ea e desigur cea a unor cultivatori ai fantasticului cotidian, cu uneori baze livreşti, a unor Dino Buzzatti sau Julio Cortazar  (Ion Pop: „Vedeniile” lui Gheorghe Săsărman – în Steaua, nr. 1/2008, p.22-23)

 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară