Debut absolut în Cronica sătmăreană, 1971. Doctorat cu teza Parabola în literatura contemporană (română şi universală).

„Alexandru Zotta 75", Citadela, Satu Mare, 2017 


* * *
 
„Mi se pare că meritul principal, ţinând de deontologia investigaţiei ştiinţifice, e de a fi convocat, printr-o prezenţă masivă în dezbatere, savanţi de certă reputaţie şi de a fi privit parabola din perspectiva hermeneuticii textului narativ, neuitând că relaţia definitorie mit-parabolă decide metamorfozarea în povestire a semnificaţiilor parabolei, indiferent de natura sa. Studiul în diacronie al genezei şi întemeierii parabolei reface itinerarii cunoscute altminteri, puse însă în relaţii multiple cu diverse doctrine. Eposul indian şi, mai apoi, Vechiul Testament inaugurează exegeze de referinţă; importantă rămâne, de fiecare dată, punerea în operă a dimensiunii literare a parabolei, de unde studiul ordonat potrivit cu principiile retoricii, poeticii, semioticii şi, bineînţeles, cu experienţa formelor.(...)
Alexandru Zotta a izbutit în cercetările sale, sinteză remarcabilă şi lectură a unor modele elocvente, să statuteze „gramatica” parabolei, s-o supună verificării unor discipline consacrate cuvântului şi să o restituie acum într-o viziune globalizantă, definită prin convergenţa soluţiilor interpretative. Altfel spus, vocaţia etică şi estetică a parabolei, statutul şi sursele acesteia, devenirea din mit şi interferenţele (alegorie, metaforă) cele mai edificatoare sunt puse în lumină prin itinerariile parabolei-povestire, totdeauna înţeleaptă şi încărcată de semnificaţii. Este meritul lui Alexandru Zotta de a redescoperi istoria şi contemporaneitatea parabolei şi de a-i fi reconstruit dimensiunea ei exemplară.” (Ion Vlad,Cuvânt înainte la volumulParabola Literară. O definire a conceptului, 2007)
 
„Viziunea procesuală” asupra literaturii la Al. Zotta este preponderent generativistă (de la mimesis-ul descriptiv la abordarea explicativă şi interactivă) cu deplasarea reflecţiilor şi asupra dimensiunii existenţiale a fiinţei. Apologet al teoriei ca reflecţie (gândire despre gândire) care-şi dezvăluie mecanismul prin care se produce, (procesul ei de creaţie, poetica sa), Al. Zotta scoate în evidenţă importanţa limbajului şi (pe urmele unor reputaţi teoreticieni precum R. Rorty, P. Ricoeur, N. Frye) deplasează activitatea criticului de la descrierea operei la analiza şi descrierea procesului de producere a operei de artă, invitând lectorul de a participa la „lucrul textului.” (G. Vulturescu, înPoesis, 213-214, 2008)
 
„În cartea în discuţie, Alexandru Zotta povesteşte, citează, intrepretează, compară, clasifică mai toată opera parabolică pe care o invocă, făcând aprecieri, descrieri, comentarii originale, de multe ori chiar incitante. În aprecierile pe care le face parabolei în literatura noastră autorul se referă la multe aspecte literare relevante, cu precădere la postmodernism, la textualism, la neorealism, la grupul scriitorilor de la Târgovişte, subliniind specificul lor şi aspectul acronic şi atopic al parabolei. El nu omite nici parabola optzeciştilor, mai ales a celor din gruparea „Desant -83” – Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Nicolae Iliescu, George Cuşnarencu, Ioan Groşan, cărora li se adaugă Ştefan Agopian, Alexandru Vlad ş.a.
Scrisă cu profesionalism, într-un stil elevat şi elegant, făcând o adevărată radiografie a literaturii române, cartea lui Alexandru Zotta se citeşte cu multă plăcere, cu mult interes şi cu mult folos.” (Ion T. Mihai, în Nord Literar, anul IV, nr. 47, aprilie 2007)
 
 
„Alexandru Zotta şi-a consolidat atât statutul său profesional cât şi pe cel de critic, exersat în toate genurile literare, ambele fundamentate pe erudiţie şi un rafinat gust estetic. Cărţile lui vor revela în permanenţă un spirit critic întemeiat pe valori estetice şi filozofice, contribuind astfel la promovarea valorilor spirituale autentice”  (Aurel Pop, înOglinda literară, anul VI, nr. 67, iulie 2007)
 
 
„Alexandru Zotta şi-a exersat vocaţia pe parcursul unor decenii întregi risipindu-şi cronicile literare prin revistele vremii (Steaua, Familia, Tribuna, Pleiade, Poesis, Ramuri, Nord literar etc.), adunându-le în volum destul de târziu, confirmând diagnosticul pus corect şi provocator. Critica lui de întâmpinare a validat scriitori importanţi, contribuind la impunerea lor. Dar Alexandru Zotta este şi un excelent teoretician literar care a urmat modelele prestigioase ale Ioanei M. Petrescu, ale lui Ion Vlad ori Eugen Simion, cât şi un eseist remarcabil, abordând subiecte nu doar în premieră, ci şi de o stringentă actualitate. Născut într-un spaţiu binecuvântat (...) ce stă sub semnul tutelar al lui Garabet Ibrăileanu, Alexandru Zotta preia şi dezvoltă un spirit critic şi de analiză literară cu totul şi cu totul aparte, exact şi eficient. (Ion Vădan, coperta 4 la volumulEseuri de imaginaţie lingvistică, editura DACIA XXI, 2010)