(n. 18 aprilie 1940, Bucureşti) Poet, nuvelist, romancier, eseist, culegător de folclor literar şi coeditor al unor culegeri de poezii populare, îndrumător cultural şi artistic, profesor. A absolvit Şcoala Pedagogică Ştefan Velovan din Craiova. Licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Membru al Cenaclului Silvania . Primele sale creaţii au apărut în Tribuna, Flacăra, Orizont, Năzuinţa etc. Premii şi menţiuni la concursuri şi festivaluri literare: Botoşani, Bucureşti, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Târgu Mureş, Târgu Jiu, Zalău etc.
Volume de versuri: În răs-cruci, 1999; Ana-TEME ÎN CÂNTEC, 2000; În-crinări, 2001; La-crima lui Moromete, 2001; Prin-soare cu şoimii, 2002; Ful-ger de irişi, 2003; Tur-nul de viespi, 2002; Scor-pioni de cleştar, 2004; Panoplia lui Nero, 2005; Sânger albastru, 2006; Fire de Mare Şal / Esprit de Grand Châle, 2009; Pergole pe fulger, 2009; Dresorul de spini, 2008; Zori la Bălgrad, 2018.
Volume de poeme cu structuri japoneze: Săbii nipone de rouă, 2003; Samurai de crini, 2004; Gheişe de rubin / Geishas of ruby, 2006; Miracole-haiga / Miracles-haiga, 2008; Ikebane de jad / Des ikebanas de jade (şi în lb. engleză, franceză şi japoneză), 2009, picturi de Ion I. Piţoiu; Arpegii pe sakura / Des arpeges sur sakura, 2008.
Cărţi cu proză scurtă: Fântâna cu flăcări, 2005; Inter-viu inter-zis / The forbidden interview, 2014; Răni pe lumini / Sebek a fényeken, 2016.
Volume de eseuri:Tableta lui Făt-Frumos, 2016; Lumini în ApocalipsaSf. Ioan (şi în limba engleză), 2011; Radiografierea poemelor prin grafice modulare (trecută în Registrul Naţional de Opere), 2023.
Romane: Cupa lui Socrate, 2006; Hai-Ta, 2007; Amanţii, Ed. I 2007, Ed. A II-a 2010; Doar 7611!, 2008; Fracul de lut, 2010; Coroana de spini, 2011; Pescar de oameni, 2012; Un roman excepţional, 2012; Cerul unui ocnaş, 2014.
Trofeul Excelenţă în cultură, acordat de Ministerul Culturii prin Direcţia de Cultură a judeţului Sălaj; Ordinul Meritul pentru Învăţământ în Grad de Ofiţer, acordat de Preşedinţia României, distincţia Soarele Sălăjean, acordată de Consiliul Judeţean Sălaj.
           
I-au apărut creaţii literare în culegeri zonale, naţionale şi internaţionale, unele fiind traduse în limba maghiară – Hepehupa (Zalău), Versmondó (Budapesta) – în maghiară şi germană (Poeme-Versek-Gedichte, volum lansat şi la Viena), Primăvara Poeziei – A Köllteszet Tavasza.
Contribuţii notabile la evenimente culturale în Austria, Franţa, Italia, Ungaria.
În câteva din cărţile sale apare specia sincretică haiga (text şi creaţie plastică edificatoare), picturile însoţitoare fiind realizate de Ion I. Piţoiu.
Culegător de folclor literar şi coeditor al antologiilor De dor şi de omenie şi Du-te, dor, şi vino, dor .
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

***
Pentru Ion Piţoiu-Dragomir, a crea înseamnă a se crea, iar reciproca este perfect valabilă. În umbra unor semne apocaliptice (furturi, arestări, încarcerări, inundaţii), în romanul Cerul unui ocnaş se întrevăd cheile-trepte ale judecăţii drepte pe care numai purgatoriul creaţiei autentice le poate oferi: Curăţenia, Ordinea interioară, Pacea roditoare, Armonia, Iubirea înălţătoare . (Carmen Ardelean)
Sub semnul maestrului Matsuo Basho, ale cărui cuvinte ţin loc de prolog ( Raza vizuală devine nimic altceva decât o floare; tot ce e în raza gândirii devine nimic altceva decât luna ), Ion Piţoiu-Dragomir reconstituie, cu multă delicateţe!, decorul nipon prin intermediul pagodelor al măreţului munte Fuji, al dragonilor verzi, al florilor de sakura şi, nu în ultimul rând, al podoabelor gheişei. (Marcel Lucaciu)
... Vă voi trimite să citiţi Fracul de lut (Editura RAO, Bucureşti, 2010), romanul lui Ion Piţoiu-Dragomir, o carte extrem de modernă ca scriitură, cu un decupaj cinematografic, în scene iuţi, alternând uneori ca într-un clip MTV, fără a zăbovi mai mult de trei secunde pe o imagine, legând episoade între ele doar printr-un cuvânt care încheie o scenă şi o deschide brusc pe următoarea, parcă ne-ar fi prezentate pietrele colorate a le unui mozaic... invitându-l pe cititor să completeze restul rândului şi scenei cu pricina, chiar dacă uneori frazele devin literar-memorabile. (Acad. Gheorghe Păun)
DESPRE MENUTIN:
... profesorul şi scriitorul Ion Piţoiu-Dragomir ... a citit două grupaje lirice, unul distingându-se prin caracterul novator şi inedit, o nouă specie pe care o propune, şi anume menutin, un poem alcătuit din nouă versuri, fiecare vers fiind compus dintr-un singur cuvânt. (Imelda Chinţa)
Menutinul, remarcă poeta Alice Valeria Micu, este arta unui artizan, a unui sculptor care îşi stilizează propria creație. Ion Piţoiu-Dragomir esenţializează până la atom, unele poeme sunt filosofice, la altele sonoritatea se apropie de proverb.
Voichiţa Lung apropie stilul poemelor de teatrul existenţialist.      Al doilea grupaj [cu menutine] se distinge prin concizie şi oferă lectorului un regal de poezie. Poetului îi place să caute sensurile ascunse ale cuvintelor, îi plac jocurile de cuvinte, îi place să stilizeze şi îi plac de asemenea măştile poetice.