Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Victor ŢARINĂ

Data nașterii : 1960-05-09


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Victor ŢARINĂ













 

(n. 9 mai 1960 Cluj-Napoca). Poet şi prozator. Facultatea de Geologie a UBB Cluj. Debut absolut în 1986 cu poezii în Tribuna.

Volume: Nisipuri cu pelerini, versuri, 1991; El şi cel?!, scenariu absurd, în colab. cu Nicolae Dudaş, 1994; Ploua aseară, volum colectiv cu Nicolae Dudaş, 1996; Aureole, versuri, 1997; Statuile disperării, 1998; Ultimul cuvânt, versuri, 1999, Veghe şi somn, 1999; Dialog cu hârtia, versuri, 2000; Sfârşit de coridă, versuri, 2001; Încercare de bust, 2002; Cântecul Toreadorului, 2005; Jucării made in China, 2005; Încercare de bust, 2007.

Inclus în Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni, antologie bilingvă româno-maghiară, 2005.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj (din sept. 1997).

victortarina@yahoo.fr 
www.victortarina.ro

* * *

Tânărul clujean Victor Ţarină are o formaţie ştiinţifică (geolog). El vine spre poezie fără prejudecăţi şi cu o candoare caracteristică talentelor native. Volumul de debut înglobează o parte a producţiilor sale de până acum, suficiente însă pentru a-l defini ca pe un poet de factură originală, foarte diferit de confraţii din generatia sa. O poezie simplă, pe jumătate ludică, pe jumătate gravă, explorează parcă în treacăt universul familiei şi al copilului.... E în poemele sale un mod particular de a privi lucrurile vieţii, fie cu o „cruzime de copil”, fie cu un umor „nevinovat”, ce vizează grotescul. Victor Felea  
 
Poezia lui Victor Ţarină se caracterizează prin lapidaritate şi prospeţime. Fiecare poem se constituie dintr-o succesiune de enunţuri care, uneori, n-au legătură logică între ele, dar creează, prin însumare, o atmosferă poetică. Ambiţia autorului este de a concentra o cât mai mare încărcătură lirică în cât mai puţine cuvinte. Caracterul eliptic al poemelor creează impresia că ele sunt mesaje transmise într-un regim de urgenţă. Sau, altădată, că sunt fantezii capricioase, ca fragmentele de melodii generate de trecerea întâmplătoare a degetelor pe clapele unui pian.Şi într-un caz, şi în celălalt, poetul ne face sa  înţelegern că are de spus mai mult decât spune. Această sugerare a existenţei unui potenţial liric mult mai mare decât lirismul revelat este de efect. Alex Ştefănescu
 
La nivelul limbajului liric, Victor Ţarină nu inovează şi nici nu imită, el îşi structureaza discursul în funcţie de sentimentul creştin al iubirii. O poezie care, în simplitatea sa, are ceva din adâncimea sfinţilor anonimi care, de multe ori trăiesc printe noi, si pe care strălucirea Harului ni-I arată, în anumite momente în măreţia lor. Adrian Popescu
 
Tânărul Victor Ţarină este unul dintre cei mai neliniştiţi, mai iscoditori poeţi din generaţia sa, fiecare volum de până acum prezentându-l într-o altă ipostază, a căutării de sine printr-o ascendenţă vizibilă în varii game şi tonalităţi lirice, tematice dacă se poate spune. „Aureole" este un exerciţiu elevat, de o pedantă exaltare în perimetrul poeziei religioase, aducând un aer proaspăt, frust, încărcat de accente dramatice autentice. Constantin Cubleşan  
 
Există, în aparenţă, două moduri disjuncte de manifestare a afectivităţii poetului: unul deceptiv, cu tentă sarcastică; altul evlavios, parcă în preajma unei revelaţii religioase. In realitate, ele constituie faţa şi reversul aceleiaşi sensibilităţi esenţial melancolice... Cele două „feţe" au drept punct de convergenţă o atitudine de natură morală.  Petru Poantă
 
Poetul n-a fost niciodată un verbios, un discursiv, un ins cucerit de debitul diform şi contorsionat al rostirilor delirante, ci mai degrabă, un retractil, înaintând sfios, ceremonios, cu o fragilitate caracteristică, pas după pas, spre o construcţie dominată de sens. Ceea ce-l definea până acum pe poet era imagistica arcadică şi pitoresc naturistă a unei lumi structurate după legi conceptuale foarte precise. Mircea Popa
 
Confesiunea sa are ceva din impersonalitatea cronicarului ce notează pe răboj întâmplările mărunte ale unei vieţi sub semnul candorii, al împăcării înţelepte cu dramele inerente destinului uman. Atitudinea sa obişnuită se exprimă sub forma unor meditaţii calme. Poetul este indiscutabil, un ins urban, a cărui civilitate se manifestă şi prin discreţia confesiunilor sale.  Ion Cristofor
 
In volumul „Dialog cu hârtia" se evidenţiază o dorinţă acută de puritate, de reîntoarcere în edenul copilăriei, departe de trepidaţia lumii adulte care şi-a pierdut imaginaţia şi  se cantonează meschin în afara miturilor primare, a credinţei şi a sacralităţii.  Ion Roşioru
 
Victor Ţarină (care a mai publicat o placheta de versuri bine primită de critica literară) si Nicolae Dudaş reuşesc împreună, o carte experiment, incitantă ca o formulă literară şi situată în zona de interferenţă dintre parabola absurdă şi şarja grotescă. „El şi Cel", personaje-schiţă şi personaje-sinteză în acelaşi timp, evolueaza pe fundalul unei fresce sociale recognoscibile, propunînd un timp real şi un spaţiu concret, dar sublimate  într-o impersonalitate aproape generalizată. Scenariu de film (însă  nu în sensul tehnic al noţiunii), textul celor doi tineri autori clujeni este scris într-un registru abstract, de factură preponderent  suprarealistă şi cu proiecţii în postmodernismul ultimilor ani. Nicoiae Mocanu
 
Există cărţi care se scriu în jurul unei formule şi  există cărţi care se scriu fugind de formule, încercând să propună un cod nou, o modalitate diferită de construcţie şi viziune. In rândul acestora din urmă se  înscrie şi volumul de faţă. Autorii propun un text sub forma unui scenariu de film. In definitiv, nimic nou, doar că ideea este sabotată din momentul în care a fost pusă pe hârtie - ca subtitlu se notează: „film bărbătesc". Atmosfera este de teatru absurd. Imagisticul suprarealist ţine  în primul rând de recuzită, de un grotesc asumat conştient, cartea fiind articulată subteran într-un joc fin de parabolă. Autorii clujeni reuşesc să propună un volum-experiment interesant. Victor Cubleşan
 
Ca prozatori regasiţi pe un tarâm literar al absurdului, îmbibat de umor, ironie şi chiar grotesc, Victor Ţarină şi Nicolae Dudaş se mişcă liber, neînchistat de reguli şi  prejudecăţi, cu succes.„El şi Cel...?!- film bărbătesc", desi deloc facilă lectură,  îşi merită osteneala.Ioana Cistelecan


De  înaltă ţinută şi mult rafinament, fără a fi ostentave, „suferă" cartea lui Nicolae Dudaş şi Victor Ţarină, intitulată ciudat „El  şi Cel...?! (film bărbătesc)". Scrierea de faţă e un fel de CIRCUS MUNDI cu hachiţe, scrânteli şi  foarte multă cruzime. Autorii au muncit îndelung la făurirea unei imagini date parcă de o oglindă spartă  în mii de fragmente, toate la fel de grăitoare şi toate grăbite să vorbească, aşa cum fac pînă şi pereţii. De fapt e greu să numeşti ce au elaborat intre anii 1977-1987 cei doi autori. Textul este un text, cu multe ruperi de nivel şi poate fi la fel de bine o piesă de teatru, un scenariu de film sau un roman ultra modern. De-a lungul lecturii se iţesc de ici colo urmele unor „părinţi" iluştri cum ar fi Samuel Becket, Eugen Ionescu sau Boris Vian. Autorii de loc influenţaţi de rădăcinile ilustre joacă cu cărţi subtile experimentînd mereu  între suprarealism sau postmodernism. Dorin Serghie  
 
 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară