(n. 18 februarie 1975). Critic literar. Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (Cluj), 1993-1997; Masterat de Studii Literare la Cluj (1998) și la Geneva (2002). Doctorat Summa cum laude cu teza Poetica romanelor lui E. Lovinescu (2010) (coord. Prof. dr. Ion Pop). Bursier post-doctoral în cadrul programului POSDRU 89/1.5/S/60189,  cu proiectul „Stilizare de grup în proza română interbelică. Studiu de caz: Sburătorul” (2011-2013). Debut absolut: E. Lovinescu - Cele două feţe ale memorialisticii, în „Echinox”, 1997, nr. 7-8-9.
 
Volume publicate: Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Limes, 2010;Grup Sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E. Lovinescu, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2019; Sociabilités de loisir. Écrire en congé, Sofia, Transpontica – CU Romanistika, colecția Transponticaenr. 2 (vol. 3), 2023
Coautor la: Mihai Eminescu, poet naţional, Ioana Bot (coord.), Cluj-Napoca, Dacia, 2001, p. 178-207; Dicţionarul cronologic al romanului românesc 1990-2000, coord. Ion Istrate, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011; Storia, identità e canoni letterari, I. Bot, A. Saraçgil, A. Tarantino (coord.), Firenze University Press Publications, 2012; Innesti e ibridazioni tra spazi culturali, Both, A. Saraçgil, A. Tarantino (coord.), Firenze University Press, 2015; Dus-întors. Rute ale teoriei literare în postmodernitate, Adrian Tudurachi, Oana Fotache, Magda Răduță (eds.), București, Humanitas, 2016; Memorialistica românească: între documentul istoric şi obiectul estetic, Bogdan Creţu, Ofelia Ichim, Marius-Radu Clim (coord.), Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2017; Enciclopedia imaginariilor din România, vol. I. Imaginarul literar, Corin Braga (coord.), Iași, Polirom, 2020; Dicționarul general al literaturii române, I-VIII, coordonator general Eugen Simion, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016-2021; La mer Noire comme espace littéraire et culturel (II), Iordan Liutskanov, Eyüp Özveren, Mzagho Dokhtourichvili, Alexis Nuselovici (Nouss) (dir.), Sofia, Coopération Universitaire "Romanistika"/ Association "Transpontica", 2022; Karolina Czerska, Agnieska Kocik, Iwona Piechnik (dir.), Sous les yeux du spectateur et du voyeurs, Krakow, Uniwersytet Jagiellonski, 2022; Dicționarul cronologic al romanului românesc de la începuturi până în 2000, ed. a II-a, vol. I-II, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2023.
Premii:
Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei, pentru Grup sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E. Lovinescu (2019); Câștigător al concursului de debut al Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj, pentru Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu (2010); Premiul de debut al revistei „Convorbiri literare”, pentru Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu (2010).


* * *

Nu spun vorbă mare afirmînd că lucrarea Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu (Editura Limes, 2010) marchează un moment istoric în exegeza altminteri nu foarte consistentă a literaturii criticului modernist. Cînd afirm aceasta am în vedere noutatea absolută a perspectivei de interpretare, din unghiul căreia Lovinescu se dovedeşte a fi un veritabil reformator al romanului românesc din interbelic şi un scriitor original, ce îşi depăşeşte epoca (Antonio Patraş, în „Observator cultural”, nr. 296 (554) din 9-15 decembrie 2010)
Observînd că personajele romanelor lovinesciene nu au relief, nu sînt, altfel spus, construite tridimensional, nu au cu adevărat o consistenţă lăuntrică, după cum nu au nici o memorie a propriei existenţe, ci una livrescă (...), Ligia Tudurachi lansează o ipoteză interpretativă de fineţe: „Romanul lovinescian apare [...] ca un text eterogen, înţesat de discursuri străine, construit pe baza unei variate reţele de interferenţe“. De aici, de la o observaţie nu doar pertinentă, ci şi subtilă, exegeta ajunge ... la un scenariu conform căruia adevăratul „erou“ al romanelor lovinesciene este „cuvîntul“, „entitate tridimensională, concurînd fiinţele şi lucrurile“, conflictul epic subordonîndu-se unei situaţii dramatice (de nu chiar tragice) care face ca personajele, simple fantoşe, să fie posedate de cuvinte, să fie determinate, întemeiate ontologic, chiar de forţa potenţial malignă a discursului (Bianca Burţa-Cernat, Proza lui E. Lovinescu între Jarry şi Breton: o legitimare a suprainterpretării, în „Observator cultural”, nr. 296 (554) din 9-15 decembrie 2010)

„Volumul Ligiei Tudurachi este o cercetare de tip sociologic, de şcoală bourdieusiană, urmărind, pe baza unei bibliografii inspirate în special din cercetarea franceză a cenaclurilor, precum şi a unei ample memorialistici, specifică sburătorismului, constituirea şi funcţionarea grupului literar. Sunt analizate bunurile şi elementele simbolice ale cenaclului, cu o pasiune deosebită a detaliului; asistăm astfel la inventarul unor obiecte-fetiş, al mobilierului şi vecinătăţii, cu accederi şi ritualuri, pentru o recompunere a atmosferei. Modelul principal: viaţa literară franceză de secol xix, aşa cum reiese din cercetări recente. Principalul merit este decriptarea unei subtile reţele de identităţi literare, de comparaţii cu viaţa reală, de identificare a unor modele, din întreaga literatură a cenaclului; este impresionantă baza de date a autoarei, care face asociaţii, stabileşte asemănări şi deosebiri între scene şi personaje din literatura unor Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu – dar şi Ury Benador, Dan Petraşincu, Sanda Movilă, Cella Delavrancea, Victor Eftimiu – şi lista ar putea continua”. (Dan Gulea, Note despre sociologia grupurilor, în „Apostrof”, XXX, 2019, nr. 7 (350), p. 21).
„Ca monografie remarcabil documentată (cum remarcabil documentate erau și acelea clasice ale lui Z. Ornea), ea se impune în primul rînd specialiștilor. Aceștia vor găsi aici deopotrivă rezolvarea unui caz local de istorie literară și un ferment eficace pentru abordarea altor cazuri limitrofe: de pildă, Junimea ieșeană sau Literatorul lui Macedonski, care, cu toate contribuțiile (unele, meritorii), nu beneficiază încă de investigații măcar comparabile. Deosebirea decurge, previzibil, din aceea că Ligia Tudurachi nu se mulțumește să restituie date, fapte și mărturii. Le folosește, bineînțeles, dar rezultatul, mereu problematizant, e că gruparea lovinesciană nu mai apare ca un inventar de nume, ci își recapătă statutul de mic ecosistem literar. Cu începere chiar de la nume, care, nemaifiind pus exclusiv pe seama cunoscutului poem al lui Heliade Rădulescu, se îmbogățește cu trei posibile sugestii de „etimologie“ culturală, derivate din artileria amfitrionului sau din glosele unor membri colaterali. De altfel, inclusiv coperta studiului, care reproduce un desen al lui Victor Brauner, exploatează fertil o astfel de ipoteză alternativă” (Cosmin Ciotloș, Stereo, în „Dilema veche”, 2019, nr. 814, 26 septembrie-2 octombrie 2019, p. 17). 


ligia.tudurachi@gmail.com