(n. 25 decembrie 1974, Cluj-Napoca). Critic şi istoric literar. Facultatea de Litere a UBB Cluj (1997). Masterat la Cluj cu dizertaţia Poetica lui E. Lovinescu (1998) şi la Geneva (2002). Doctorat magna cum laude cu teza Poetica lui Mihail Dragomirescu, 2005.
Prezent în volumul colectiv Eminescu – poet naţional român, 2001 (coord. Ioana Bot). Îngrijeşte, alături de Ioana Bot, ediţia Ioana Em. Petrescu, Studii de literatură română şi comparată, 2005. Câştigător al Concursului de debut al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj, 2006.
Volume de autor: Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română. 1825-1875, Iași, Editura Institutul European, 2016; Destinul precar al ideilor literare. Despre instabilitatea valorilor în poetica lui Mihail Dragomirescu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006.
Ediții: Jean Paulhan, Florile din Tarbes sau Teroarea în Litere. Prefață, traducere și note de Adrian Tudurachi, Iași, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, 2015; V. Fanache, Schiță bio-bibliografică însoțită de comentarii critice. Ediție îngrijită de Adrian Tudurachi, Cluj-Napoca, Eikon, 2014; Ioana Em. Petrescu, Ion Budai-Deleanu şi eposul comic. Ediţie restituită, studiu introductiv şi note de Ioana Bot şi Adrian Tudurachi, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2011; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene. Antologie, note şi bibliografie de Ioana Bot şi Adrian Tudurachi, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009; Ioana Em. Petrescu, Studii de literatură română şi comparată. Antologie, note şi bibliografie de Ioana Bot şi Adrian Tudurachi, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005.
Coordonare de volume colective: Adrian Tudurachi (ed.), International Narratives of National Literary History, Transylvanian Review, volume XXIX (2019), Supplement, nr. 2 (în curs de apariție); Angelo Mitchievici, Adrian Tudurachi (eds.),Forme de viață în Est, Dacoromania litteraria, 2017, nr. 4; Ioana Bot, Szabó Levente, Adrian Tudurachi (eds.), Sujets dépourvus d importance. Pour une politique du résiduel en littérature, Caiete Echinox, 2017, nr. 33; Oana Fotache, Adrian Tudurachi (eds.), Durées courtes de vie dans la littérature, RiCOGNIZIONI, volume IV (2017), nr. 7; Oana Fotache, Magda Răduță, Adrian Tudurachi (eds.), Dus-intors. Rute ale teoriei literare in postmodernitate, București, Humanitas, 2016; Eugen Pavel, Nicolae Mocanu, Adrian Tudurachi (eds.), Caietele Sextil Pușcariu II. Actele Conferinței Internaționale Zilele Sextil Pușcariu. Ediția a II-a, Cluj-Napoca, 10-11 septembrie 2015, Cluj-Napoca, Editura Scriptor, 2015; A. Patraș, A. Tudurachi (coord.), Noua critică biografică în România: politici și modele, Dacoromania litteraria, volume I (2014); Ioana Bot, Imre Balász, Adrian Tudurachi (coord.), Frontiere interioare, Transylvanian Review, volume XXIII (2013), Supplement, nr. 1; Ioana Bot, Adrian Tudurachi (coord.), Identitatea naţională: Realitate, istorie, literatură, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2008.
Colaborări la volume colective și la lucrări de referință: Dicționarul General al Literaturii Române, ediția a II-a, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017-2018; Dicționarul cronologic al romanului tradus în România 1990-2000, Cluj-Napoca, Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, 2017; Dicționarul cronologic al romanului românesc 1990-2000, București, Editura Academiei Române, 2011; The Literary Encyclopedia, London, The Literary Dictionary Company Ltd.; Camelia Gradinaru, Andreea Mironescu, Roxana Patras (eds.), Perspectives in Humanities. Keys for Interdisciplinarity, Iași, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, 2015; Thomas Hunkeler (ed.), Paradoxes de l avant- garde. La modernité artistique à l épreuve de sa nationalisation, Paris, Garnier, 2014; I. Bot, A. Tarantino, A. Saraçgil (coord.), Storia, identità e canoni letterari, Firenze University Press, 2013; Ioana Bican (ed.), Ioana Em. Petrescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2016; Laurențiu Hanganu (coord.), Dicționarul general al literaturii române: canon și identitate culturală, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2014; A. Bodiu, R. Ilie, A. Lăcătuș (coord.), Dilemele identității, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2011; R. Ilie, A. Lăcătuș, A. Bodiu (coord.), Literature in Totalitarian Regimes. Confrontation, Autonomy, Survival, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2011; R. Ilie, A. Lăcătuș, A. Bodiu (coord.), Legitimarea literaturii in secolul XX european, Editura Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2010; I. Bot, A. Tudurachi (coord.), Identitatea naţională: Realitate, istorie, literatură, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2008; Colocviul tinerilor scriitori, Iaşi, Convorbiri literare, 2008; Ioana Bot (coord.), Mihai Eminescu, poet naţional, Cluj-Napoca, Dacia, 2001.
Premii, burse, distincţii 2018: Premiul Titu Maiorescu al Academiei Române; 2017: Premiul special pentru o perspectivă teoretică și comparatistă asupra literaturii române al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România; 2016: Medalia George Barițiu acordată de Academia Română – Filiala Cluj-Napoca; 2010- 2012: Bursă postdoctorală în cadrul Facultăţii de litere a Universităţii Babeş-Bolyai, finanţată prin proiectul POSDRU 89/1.5/S/60189; 2008: Bursă NEC link senior prevăzută pentru derularea programului de predare-cercetare NEC link Identitate europeană şi specific naţional în presa românească interbelică, finanţat de New Europe College, Bucureşti; 2007: Premiul de debut în teorie literară al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România; 2007: Bursă de cercetare postdoctorală, Maison des Sciences de l Homme, Paris; 2006: Câştigător al concursului de debut organizat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj; 2001- 2002: Bursa ESKAS a Confederaţiei Elveţiene pentru studii post- universitare; 1997.
* * *
Cred că Adrian Tudurachi se dovedeşte un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulaţiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă, ci producţia conceptuală, adecvarea, vulnerabilităţile, instabilităţile, glisările spre echivalările metaforice ale discursului critic teoretizant. Domeniile în care se înscriu explorările lui metodice sunt subsumabile în principal esteticii şi teoriei literare, dar îşi adjudecă şi spaţiile complementare din comparatism şi critica ideilor literare. (Ion Simuţ, Impasul lui Mihail Dragomirescu, in România literară, Nr. 44/ 3 noiembrie 2006)
Situat in zona criticii ideilor literare..., volumul de faţă se află la ani lumină distanţă de critica leneşă a tinerilor cronicari de zgomot şi advertising. Cu care de altfel nici nu concurează, înscris fiind la altă categorie. Chiar dacă audienţa îi va fi inevitabil limitată la cercul strîmt al cunoscătorilor în materie, soliditatea formaţiei, acurateţea conceptuală, eleganţa dicţiunii, fineţea şi maturitatea reflecţiei, în fine – curajul de a asuma problemele-limita ale disciplinei îi pot asigura lui Adrian Tudurachi un loc sigur în elita teoreticienilor noştri literari. Cu condiţia să continue la (cel puţin) acelaşi nivel. (Paul Cernat, Eşecul fecund al lui Mihail Dragomirescu, in Observator cultural, Nr. 102 / 15-21 februarie 2007)
Demers de istorie literară, dar şi de sociologie a literaturii, lucrarea lui Adrian Tudurachi prezintă dintr-o perspectivă novatoare şi integratoare totodată condiţiile de posibilitate ale literaturii române şi pe scriitorul acelor vremuri, construit drept personaj social şi actor naţional. [...] Lucrarea lui Adrian Tudurachi reprezintă un demers academic de excepţie, prin recuperarea şi relectura surselor, prin metodologia propusă şi prin analiza articulată, orientată spre problematizare(Ovidiu Buruiană, Timpul, 2016, nr. 212–213, noiembrie–decembrie).
Meritul pe drept cuvânt excepțional al lucrării ține de construcția intelectuală și de frumusețea argumentației, textele și documentele de epocă pe care exegetul își sprijină demersul fiind restrânse ca număr, dar esențiale. […] Dincolo însă de acuratețea geometrică a demonstrației și de originalitatea punctelor de vedere, cartea e spectaculoasă și pe spații mici, fiind doldora de analogii și de speculații colaterale, prezentate cu erudiție și cu o ironie subțire, galică, ce încântă spiritul. Căci Adrian Tudurachi nu se mulțumește să discute numai despre problemele secolului XIX românesc. Demersul său cognitiv, teoretic, are în mod evident un substrat polemic, ce vizează de fapt o primenire radicală a metodelor și limbajului criticii și istoriei literare autohtone, vădit anacronice și inadecvate în raport cu literatura și cu lumea de azi. De aceea, zic, Fabrica de geniu…e o carte-eveniment (Antonio Patraș, Convorbiri literare, 2017, nr. 2, februarie).
Dincolo de amplul efort de documentare, care vizează atât surse primare greu truvabile, cât și teorii dintre cele mai noi, întreprinderea lui Adrian Tudurachi impresionează prin aceea că pune la lucru o ecologie literară de inspirație franceză (în special Schaeffer și Nathalie Heinich) pentru a-și alcătui un instrumentar operațional din concepte și idei care țin de paradigme diferite(Andreea Mironescu, Cultura, 2017, nr. 9, 2 martie).
Fabrica de geniu e un fenomen de două ori important în literatura română. În primul rând, gândit ca un sequel al momentului eminescian, conținutul reușește să producă istorie și miez acolo unde discursul public și retorica omagială livrează, cel puțin o dată pe an, un înveliș. Odată cu Adrian Tudurachi și cu analiza mecanismelor de aureolare a unor personalități literare fondatoare, Eminescu nu mai e o culme a genialității privită în abstract, ca o consecință a unei literaturi supusă tentativelor nereușite, ci un rezultat aproape organic al tendinței spre genializare proprie oricărei culturi emergente(Amalia Cotoi, Vatra, 2018, nr. 1–2, ianuarie–februarie).
