(n. 22 aprilie 1925, Monor/Bistriţa-Năsăud - 29 martie 2019, Cluj-Napoca). Istoric literar, prozator, dramaturg. Facultatea de Drept a Universităţii clujene. Doctor în ştiinţe juridice cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Speranţia (1975). Debut absolut cu critică literară în Orizonturi literare, I/1946. Debut scenic cu piesa Cetatea Unirii, 1978.
Volume: Oameni în halat vişiniu, jurnal, 1968; Cui îi bate inima, povestiri, 1970; Virtus Romana Rediviva, I-VII (Însemnări şi portrete, 1973; Urme peste veacuri, 1974; Rădăcini adânci; 1977; Memoria istoriei, 1981; Memoria prezentului, 1984; Memoria viitorului, 1987; 1997); Soldaţi fără arme, roman, 1973; Trilogie transilvană, teatru, 1985; Prea tineri pentru amintiri, povestiri studenţeşti, 1987; Lumea transilvană a lui Ion Creangă, excurs istoric-literar, 1989, 1999; Jurnalul unui scriitor candidat independent în parlament, 1992; Basarabia, numele tău e Maria! însemnări de peste Prut, 1992; 1994; Sociologul Eugeniu Sperantia, studiu, 1993; Fana, roman, 1995; Studenta, roman, 1995; Însemnări şi portrete, 1995; Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud, 1998; Despre Liviu Rebreanu, 2001; Istoria presei din judeţul Bistriţa-Năsăud, 2004. Premiul „George Bariţiu” al Academiei.