n. 22 iunie 1947. Poet şi publicist.
A publicat în: Tribuna, România literară, Convorbiri literare, Luceafărul de dimineață, Poezia, Familia, Luceafărul, Echinox, Poesis, Discobolul, Euphorion, Actualitatea literară, Argeș, Unu, Crișana, Scânteia etc.
Volume: Dezvăluiri, versuri, 1989; Către Sing, 1995; Către Sing - scrisorile XVII - XXXVIII, 1997; Strigătul de siliciu, 1997; Flame degerate, versuri, 2001; Les visions avec Sing: poèmes /Viziunile cu Sing: poeme, 2001; Către Sing, 2005; Rac săgetat, 2007; Verde de... Oradea, eseuri, 2009; Nume şi chip (poezie- 2013); Imprecizia de a fi intrus (poezie- 2014); Desprinderea (Sfârlezii - 2016); Aliodora - se lucrează la o altă lume (Sfârlezii - 2017); Strol, roman, 2019.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
* * *
,,dacă ar fi luată în considerare de critici, s-ar produce modificări în ierarhia poeziei contemporane din România" (Alex Ştefănescu, în România literară, despre Către Sing, 1996).
,,Poemul Către Sing, un poem amplu, format din 43 de părţi, reprezintă o performanţă în materie de întreţnere a arderii lirice. Pe parcursul a 80 de pagini, poetul nu devine niciodată tern. El se adresează unei iubite imaginare, cu un nume exotic şi simbolic, Sing, recurgând la toate registrele stilistice posibile : al chemării, al implorării, al istorisirii, al interogării,al mărturisirii, al rememorării etc. şi izbuteşte să fie mereu convingător, emoţionant, datorită autenticităţii mesajului. Poemul este de fapt un discurs, dar ce discurs! Poetul vorbeşte nu ca să se audă, ci ca să se facă auzit. În locul spectacolului de narcisism pe care ni-l oferă atât de mulţi autori contemporani, Alexandru Sfârlea ne înfăţişează o dramă a celui ce vrea cu adevărat şi cu orice preţ să comunice. ( Alex Ştefănescu, în România literară).
,,În Către Sing, Alexandru Sfârlea e matur,delicat, melancolic, modern, ironic si postmodern, toată această metamorfoză ducând în cele din urmă la un fel de intensitate mateină a existenţei, în care artificiul e prelungit subtil în decadenţă., pe fondul sugerării unui ideal cu neputinţă de atins vreodată.). (...) În Către Sing, remarcabilă e dexteritatea de a construi o enigmă, aşa cum alţii, în alte vârste, construiau mituri." ( Ştefan Borbely, în Poesis).
,, În Către Sing, monologul epistolar permite o profundă reliefare a individualităţii şi o extindere a înţelesurilor eului asupra lumii. Într-o asemenea concepţie, lumea poeziei lui Alexandru Sfârlea poate fi rezumată astfel : < Chipul pe care îl ia sufletul/ în vremuri şubrede şi bolnave >." (Horea Poenar, în Echinox).
„Alexandru Sfârlea este poet până-n vârful unghiilor! El cultivă un lirism dur, de o energie organică, nu o dată crispat, convulsionat, aşternându-şi o mască ce se dovedeşte a fi până la urmă chiar propria înfăţişare. Ficţiunea concreşte convingător cu figura existenţială. Locuitor, aşa cum mărturiseşte el însuşi, al ţării numite SFÂRLESIA, poetul merită a fi recunoscut - fără doar şi poate ca un cetăţean cu depline drepturi al unui ţinut ce nu cunoaşte vreun hotar convenţional – POEZIA”.(Gheorghe GRIGURCU)
Tel: 0359 457653