Rodica Marians-a născut la 1 iunie 1944, în Beiuş, jud. Bihor. Este cercetător ştiinţific principal I (secretar ştiinţific, director adjunct) la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca, din cadrul Academiei Române, doctor în filologie (1998) cu o teză despre Reinterpretarea „Luceafărului” eminescian, membră a Uniunii Scriitorilor din România, specializată în variate domeniii ale lingvisticii: lexicologie, lexicografie, stilistică, semantică, poetică,  semiotică. Semnează, de asemenea, multe eseuri şi exegeze literare în reviste din ţară şi străinătate.

Din 1973 lucrează ca redactor şi revizor la Dicţionarul tezaur al Academiei (DLR), fiind coautoare a mai multe volume ale DLR şi autoare a mai multe cărţi: Iluzii mărunte de schimb, în Alfa’87 Poeme (1987);  „Lumile” Luceafărului, Cluj, 1999;  Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral, Cluj, 1999, ambele la Editura „Remus”; Dicţionarul Luceafărului eminescian, Editura Clusium, Cluj, 2000, Luceafărul, CD multimedia, Editura Muzeului Limbii Române, Cluj, 2000 (primul CD în lume dedicat unei opere literare ca text integral, incluzând şi lexicul tuturor variantelor); Subterane şi clopote. Poeme, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2001, Luna şi sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu şi Blaga, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2003; Identitate şi alteritate. Eminescu şi Blaga, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, Bucureşti, 2005; Dicţionarul Luceafărului eminescian, ediţie definitivă, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, Bucureşti, 2007; Chipul şi asemănarea, versuri, 2011; Luceafărul – text poetic integral. Studii, 2014; Ferma de fluturi, versuri, 2016.

Premii: Premiul Academiei Române „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (1995); Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj (1999); Medalia naţională comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” (2000); Premiul special „Liviu Petrescu”, Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” (2004); Meritul Academic în nume personal (2010) şi Meritul Academic în cadrul colectivului de lexicografi clujeni (2010); Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2010) etc .

Colaborează cu poezie şi cronici la „Tribuna”, „Steaua”, „Apostrof”, „Familia”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Convorbiri literare”, „Hyperion:, „Cahiers Bleus” etc. Debut editorial poetic în volumul colectiv „ALFA”87”, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca. De asemenea, în domeniul criticii literare, publică numeroase prefeţe, studii şi articole, în ţară şi în străinătate, precum şi studii de specialitate în volume colective şi reviste din ţară şi din străinătate, SUA, Franţa, Belgia, Moldova, Rusia, Australia etc. De 15 ani apare cu studii, constant, an de an, în volumele Studii de eminescologie şi Meridian Blaga.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

***
Rodica Marian e cercetătoarea prin excelenţă. Nu poate fi atrasă în jocuri ale fragmentului, provizoriului, nedefinitului – eseurile sale sunt toate tobă de carte, cu o bibliografie la zi, comentată, asumată, ruminată [...] Rodica Marian cartografiază „lumile” Luceafărului cu un instrumentar complet, doar ei la îndemână până astăzi. Ca urmare, polemicile discrete, elegante, argumentate, în care se angajează cu locurile comune ale exegezei premergătoare sunt perfect legitime. Invitaţia la re-lectură nu e doar insistentă, ci şi de o competenţă, azi, neegalată. (Irina Petraş).
Poetă prin vocaţie şi cercetătoare în lingvistică, istoria şi critica literară, prin formaţia academică, Rodica Marian începe sa-şi scrie cărţile la maturitate, după o îndelungă şi consistentă experienţă livrescă. Fără tatonări şi complexe, cercetătorul dă piept cu însuşi mitul fundamental al literaturii române, cu opera eminesciană adică. […] Insistenţa şi perspicacitatea analitică, mereu conjugate cu o specială erudiţie a detaliilor, constituie mărcile unui discurs critic expansiv şi acaparator, pasional într-un mod aproape ostentativ. […] Experienţa livrescă doar asigură elementele de organizare ale unor stări poetice a căror substanţă este de natură spirituală şi metafizică (Petru Poantă).
Autoarea reuşeşte, într-adevăr, performanţa rară de a elabora o (re)interpretare coerentă a celebrului poem, prin confruntarea cu întregul câmp exegetic (ilustrat în special de critica literară), pe temeiul asimilării şi valorificării, într-o manieră personală, a câştigurilor esenţiale furnizate de principalele doctrine actuale ale semanticii textului. Întreaga investigaţie a Rodicăi Marian se constituie, de fapt, într-o „acerbă” demonstraţie – unică prin rigoarea şi insistenţa ei (şi amintind de tehnica „picăturii chinezeşti”) – a tezei fundamentale conform căreia traseul cel mai profund al constituirii sensului în acest poem se întemeiază pe configurarea a două lumi de natură radical diferită. (Mircea Borcilă)

 rodi.marian@gmail.com;