Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











LASZLO Alexandru

Data nașterii : 1966-05-04


Nu exista Manuscris _ _  LASZLO Alexandru












 (n. 4 mai 1966, Cluj). Critic literar, eseist, traducător (www.laszloal.tk).
A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj, specializarea română-italiană (1989).
Este doctor în filologie al UBB Cluj, cu teza “Criticul literar Nicolae Manolescu” (1999).
Predă limba italiană la Colegiul Naţional “G. Bariţiu” din Cluj (www.colegiulbaritiu.ro).
Volume publicate:
a)literatura română: Între Icar şi Anteu, polemici(1996); Orient Expres, polemici (1999); Grîul şi neghina, polemici şi alte eseuri (2002); Criticul literar Nicolae Manolescu(2003; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2009); Vorbind– cu Gheorghe Grigurcu şi Ovidiu Pecican (2004); Toate pînzele sus!, polemici (2005); Viceversa!, polemici pro şi contra lui Paul Goma (2008); Muzeul figurilor de ceară, polemici (2009).
b)limba-literatura italiană: Dicţionar italian-român(1999); Dicţionar practic italian-român şi român-italian (2003); Antologia di letteratura italiana per il liceo bilingue (de uz intern, 2005); Dicţionar italian-român, român-italian (2006); Memorator de limba italiană. Gramatică practică (2007).
Volume traduse:
a) din franceză în română: Romain Gary, Ai toată viaţa înainte (roman; traducere, prefaţă şi note, 1993; ed. a 2-a: 2006); Raymond Queneau, Zazie în metrou (roman; traducere şi pseudopostfaţă, 2001; ed. a 2-a: 2004; ed. a 3-a: 2008); Raymond Queneau, Sîntem mereu prea buni cu femeile (roman; traducere şi prefaţă, 2005); Catherine Siguret, Femei celebre pe divan (Colette, Virginia Woolf, Marlene Dietrich, Josephine Baker, Simone de Beauvoir, Edith Piaf, Maria Callas, Jackie Kennedy, Dalida, Françoise Sagan, Lady Diana; traducere, 2009).
b) din italiană în română: Luigi Accattoli, Karol Wojtyla. Omul sfîrşitului de mileniu (traducere, 1999); Renzo Allegri, Padre Pio. Omul speranţei (traducere, 2001); Umberto Eco, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere (versiune română, 2008); Giovanni Papini, Dante viu (traducere şi prefaţă, 2009); Patrizio Trequattrini, Furio (traducere şi prezentare, 2010).
c) din română în italiană: Accademia Romena, Omaggio a Dinu Adamesteanu (traducere în cadrul unui colectiv, 1996).
A publicat peste 200 de articole, eseuri şi polemici, în reviste culturale din România (Cluj, Bucureşti, Tîrgu Mureş, Oradea, Constanţa, Brăila, Tîrgu Jiu etc.), S.U.A. (California, New York), Israel (Tel Aviv), Germania (Dietzenbach), Italia (Roma). Este colaborator permanent, ca titular de rubrică, la revista culturală Tribuna din Cluj. Este redactor asociat, ca titular de rubrică, la revista Obiectiv cultural din Brăila. A înfiinţat şi conduce pe internet revista culturală poliglotă E-Leonardo.
A participat ca autor la unele volume colective. A redactat diverse prefeţe şi postfeţe. A îngrijit publicarea postumă a cărţii lui Teodor Boşca, Poezia preromantică în Anglia, Franţa, Germania, Italia și Spania(2007).
A participat la colocvii și simpozioane de specialitate, a susţinut conferinţe în limbile română, italiană sau engleză, la Bucureşti, Cluj, Beclean, Bistriţa, Brăila, Sighetu Marmaţiei și Rodna, pe diverse teme de literatură română și italiană, precum și de comunicare culturală poliglotă pe internet. A fost invitat special în diverse emisiuni culturale radiofonice (Radio Cluj, CD Radio Cluj, Radio România Internaţional etc.), sau televizate (TVR 2, TVR 3, TVR Cluj, TV NCN Cluj etc.).

* * *
Un copil teribil al criticii şi cercetării literare româneşti, mereu ofensiv, cîrtitor sau arţăgos, lipsit cu desăvîrşire de inhibiţii”. (Liviu Petrescu)
Numărând cărţile originale ale lui Laszlo Alexandru devine clar că pasiunea lui pentru literatura şi cultura română se materializează în mod preferenţial în interiorul genului polemic. Patru volume de autor (Între Icar şi Anteu, 1996; Orient Expres, 1999; Grâul şi neghina, 2002; Toate pânzele sus!, 2005) l-au consacrat deja ca pe unul dintre spadasinii genului, pledând pentru o vocaţie autentică şi aspră de asanator al moravurilor civice şi etice din interiorul comunităţii noastre. Al cincilea volum li se alătură acum primelor, purtând ca titlu o sintagmă celebră: Muzeul figurilor de ceară (Piteşti, Ed. Paralela 45, 2009, 240 p.), manipulată însă cu aceleaşi intenţii sarcastice ca în cazul parafrazării vestitului roman scris de Radu Tudoran. Aşadar, în ceva mai mult de un deceniu, cinci titluri care adună micile şi marile bătălii ale autorului în jurul unor idei şi al unor valori, purtate cel mai adeseori de unul singur (Ovidiu Pecican)
 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară