Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Letiţia ILEA

Data nașterii : 1967-07-03


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Letiţia ILEA













(n. 3 iulie 1967, Cluj-Napoca). Poetă, traducătoare şi publicistă. Facultatea de Filologie a UBB Cluj-Napoca, secţia franceză-română (1989). Debut absolut cu poezii în revista Steaua (1984).

Volume: Eufemisme, versuri, 1997; Chiar viaţa, 1999; O persoană serioasă, 2004; est-cris, Paris, 2005; terrasses, Marseille, 2005; apprivoiser le silence, Marseille, 2005; blues pentru cai verzi, 2010

Inclusă în Poeţi clujeni contemporani, 1997.

Traduceri în periodice: Salvador Dali, Jurnalul unui geniu, 1986; Denis de Rougemont, Diavolul democrat, 1991; E. H. Gombrich, Zarurile istoriei sunt măsluite, 1993.

Traduceri în volum:
Gérard Blua, Pe drumul operei, 2005; Léon Bloy, Exegeza locurilor comune, 2005; Dan Damaschin, Les prières des peintres, 2005; Daniel Philippe de Sudres, Statul „Internet”;Gabriel Stănescu, Paysage avec mémoire, 2006; Jacques Jouet, Poeme de metrou, 2006; Tristan Janco, Memoriile Şoahului, 2006; Andrei Zanca, Improvisation pour la marche sur l’eau, 2007

Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru volumul Eufemisme , 1999; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru traducerea volumului Exegeza locurilor comune, de Léon Bloy, 2006; Premiul Internaţional de Poezie „Jean Malrieu”, Allauch, Franţa, 2007; Premiul pentru poezie la Festivalul Lucian Blaga, Ediţia 2007;  Premiul „Henri Jacquier” al Filialei Cluj a USR, 2008. 

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

***


„Ceea ce caracterizează, poate, în primul rând această lirică este tocmai patosul programatic al confruntării cu lumea dată./…/Eufemismele Letiţiei Ilea sunt, în fond, expresia unei profunde crize, pe care am putea s-o numim de inadaptare, sau, mai curând a unui refuz al adaptării la o realitate văzută sub semnul stagnării şi inerţiei, al stereotipiei şi uniformizării, al solitudinii şi înstrăinării./…/Având foarte apropiate rude în zona neoavangardistă (postmodernă) a generaţiei ’80, în care s-au lansat/…/chemările la o altă deschidere spre “viaţa imediată”/…/autoarea Eufemismelor nu se pierde totuşi în “cor”; dinspre ceea ce ar vrea să fie  “promoţia ‘90” vine în scrisul său un memento, poate mai apăsat, privind pericolul acomodării şi cuminţirii. După cum arată această remarcabilă carte de debut, Letiţia Ilea nu pare a fi prea ameninţată de o asemenea primejdie.” (Ion Pop, în „Tribuna”,25/97, p.4)

„… printre pereţii discursului, chiar bine conturaţi în limpezime, bântuie tristeţea şi amărăciunea unui veşnic inadaptat.Poemele îţi lasă sentimentul de strigăt mut, poezia părând a fi o nobilă terapeutică a dezamăgitului.” (Ion Mureşan, în „Tribuna”,38/91, p.6)
 
„Două resorturi par să nutrească dinamica viziunilor lirice ale autoarei: pe de o parte, avem de-a face cu un impuls anamnetic, prin care eul caută să reconstituie contururile unui trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, iar, pe de altă parte, e vorba de o încercare de a restabili imaginea unui univers multiform, dar precar ca semnificaţie, în care eul liric nu izbuteşte să se integreze./…/ Oscilând între tentaţia autoscopiei morale şi impulsul ironic relativizant faţă de o realitate percepută halucinant de aproape, aceste poeme par să se afle mereu în căutarea unei identităţi a autoarei; identitate dacă nu reală, măcar inventată de o memorie ficţională ce recompune, din fragmentele disparate ale unui trecut cu o noimă pierdută, o coerenţă a fiinţei care îşi clamează suferinţa, crisparea existenţială, rescriindu-şi biografia.”  (Iulian Boldea, în „Cuvântul”, febr. 2000, p.14)

letitia.ilea@econ.ubbcluj.ro

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară