Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Adrian GRĂNESCU

Data nașterii : 1949-02-04


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Adrian GRĂNESCU













(n. 4 februarie 1949, Cluj). Prozator. Facultatea de Filologie a UBB Cluj, secţia română-italiană (1972). Debut absolut în 1969 cu proză în Tribuna.
 
Volume: O dragoste ca oricare alta, roman, 1988, Roman premiat la concursul de debut al Editurii Dacia pe anul 1987; Un altfel de sfîrşit, nuvele, 1998; Lecturile mele particulare, proză scurtă, 2000; Însemnare a lecturilor mele particulare, proză scurtă, 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj; De o parte şi de alta a cărţilor. Publicistică. Amintiri, eseuri, 2005, Premiul „Miko Ervin” al Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj; Corabie fără pînze şi cîrmă, proză scurtă, 2008; Teatru vechi – spectacol veşnic, proză scurtă, 2008; Jurnalul lecturilor mele particulare, proză scurtă, 2010; Deasupra și dedesubtul cărților. Fețe nevăzute, 2011, Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj; O dragoste ca oricare alta, roman, ediția a II-a, 2011; Porțile orașului meu. O carte transpusă integral în imagini de Cristian Cheșuț, proză scurtă, 2012; Amurgul Daciei. O incursiune în viața editorială românească a ultimilor cinzeci de ani, ilustrată, în special, prin activitatea Editurii Dacia din Cluj-Napoca, 2020.
 
De asemenea este prezent în volumele: Flavia Teoc, Din capitala provinciei, interviuri cu scriitori clujeni, 2002; Ioan Pavel Azap, Coperta a patra. Interviuri cu scriitori clujeni, 2010, apoi în antologiile: Poezia părinţilor noştri, vol. I (coordonator Ioan Pintea şi Horia Muntenuş), 2002; Lumea fără mine - A Világ nélkülem; antologie de prozatori contemporani clujeni (coordonator Molnos Lajos), 2007; Clujul din cuvinte, antologie ilustrată alcătuită de Irina Petraş, 2008, Antologia prozei scurte transilvane actuale, vol. I (coordonator Ovidiu Pecican), 2010 şi în dicţionarele: Dicţionar Echinox. Perspectivă analitică (coordonator Horea Poenar), 2004; Dicţionarul general al literaturii române, vol.III, 2005; Aurel Sasu, Dicţionarul Bibliografic al Literaturii Române, vol. I, 2006. Și ulterior în: Cuvinte, 2006; Promenada scriitorilor, 2012, Scriitori ai Transilvaniei, 2014; Echinox prozatori români (1968 – 1989), 2018; Echinox 50, 2018; Transilvania din cuvinte, 2018; Viața literară în imagini (1949 – 2019), 2019; Autoportret în oglindă, 2021.
 
 * * *
„Adrian Grănescu alege, în romanul de debut O dragoste ca oricare alta (Dacia , 1988) formula discursului romanesc susţinut în exclusivitate de eroul povestitor, Andrei. Nu avem la îndemînă decît titlul pentru a decodifica intenţiile autorului, dar şi acesta, titlul este ambiguu, păstrînd cu textul pe care-l numeşte o relaţie de acceptare/respingere sugestivă, dacă ne gîndim la tema romanului: nevoia redimensionării umane a fiinţei în veacul înstrăinat al produselor în serie. Romanul povesteşte despre o dragoste unică, excepţională. Titlul o decretează banală, „ca oricare alta”. Însă orice dragoste este unică: o ştim axiomatic. Aşadar, o dragoste ca oricare alta este tocmai acea dragoste mereu unică… Am insistat asupra posibilului joc de cuvinte în cerc vicios fiindcă un raport asemănător se stabileşte între atitudinea auctorială şi textul pus pe seama personajului-narator în exclusivitate.” Irina Petraş
„Adrian Grănescu are calitatea, repet, a unui povestitor de vocaţie (indiferent dacă scrie la persoana întîi, ca în romanul de debut sau optează pentru modelul relatării obiective, ca în acest fals, Un altfel de sfîrşit), dînd încă o încărcătură intelectualistă epicii, poate chiar prea livrescă, literaturizînd viaţa după un program a cărui teză nu este, voit, ascunsă, dar avînd apetitul descripţiilor uşor sentimentalizate, cu detalieri de broderie artizanală, ce dă scriiturii un aer ciudat de încălcare a teritoriilor modernităţii de către vechi reminescenţe dintr-o scriitură tradiţională prin excelenţă. E un melanj epic ce dă anume farmec naraţiunii, atrăgînd atenţia asupra unui scriitor deja format, cu un profil distinct în cadrul generaţiei sale, ce nu s-a preocupat, însă, prea mult de înregimentarea lui în asalturile tactice asupra literaturii româneşti actuale.” Constantin Cubleşan
 „Autor a două volume de proză publicate în 1988 (O dragoste ca oricare alta) şi în 1998 (Un altfel de sfîrşit), Adrian Grănescu este un scriitor parcimonios cu viziunile sale, pe care le elaborează îndelung şi le dispune atent în cabinetul său. Înconjurat de stampe şi de mici antichităţi, pretexte pentru reverie, poetul descoperă voluptăţile unui calendar de uz intim, fiecare lună a unui timp interior avînd o descriere specială. Vise, dar şi geografii bizare, întoarse spre o lume apusă, de preferinţă a Evului Mediu, populează acest jurnal deghizat în fastuoase tehnici de „manipulare” ale cuvintelor, precum repetiţia care adiţionează la un nou alineat un nou cuvînt, textul desfăşurîndu-se organic, sau jocurile de limbaj ce se construiesc în paragrafe cu propoziţii care încep cu aceeaşi literă.” Dan Gulea
De o parte şi de alta a cărţilor (2005), volum la care mă voi referi în cele ce urmează, e prima carte integral non-fictivă a lui Adrian Grănescu, însă dificil de atribuit unui gen anume. Un melange dinamic de: articole, răspunsuri la anchete pe diverse teme, confesiuni, fragmente de memorii, eseuri ş.a., volumul mi-a activat, dincolo de plăcerea oarecum dietetică a lecturii, şi cîteva reverii profunde legate de nişte locuri şi personaje (reale) pe care autorul le evocă aici. Mă gîndesc, în primul rînd, la amintirile fulgurante despre Echinox, dar şi la cele despre editura „Dacia” sau despre Clujul anilor ’60, cînd generaţia noastră începea să se formeze într-un cult al cărţii, pe care în bună măsură singură şi l-a inventat. De fapt, volumul lui Adrian Grănescu trebuie citit cu precădere din perspectiva unui asemenea cult al Cărţii, căci atunci îşi dezvăluie o neaşteptată coerenţă. Cartea (cărţile) este (sînt) o prezenţă copleşitoare, iar autorul se raportează la ea în toate ipostazele sale posibile: editor, bibliotecar, bibliofil, scriitor, cititor şi „navigator” pe Internet.” Petru Poantă
„După ce şi-a încercat puterile în roman şi în proza scurtă, Adrian Grănescu se prezintă acum în faţa publicului cititor cu o carte cu aspect „bibliotecăresc”, despre cărţi, biblioteci, lectură şi… foarte multe amintiri. O carte despre cărţi, despre oamenii din lumea cărţilor, despre sistem şi despre nevoile din domeniul cărţii, un semnal de alarmă discret dar hotărît despre o lume şi un univers aflat în suferinţă, marginalizat de oficialitate, ameninţat de programe tot mai deşucheate ale televiziunilor de consum, de lipsa de bani şi de inerţia unor foruri care lasă cartea doar pentru împătimiţi şi devotaţi de tipul lui Adrian Grănescu şi a cîtorva puţini ca el. Acolo unde moare cartea, moare şi cultura şi se îmbolnăveşte organismul social pare să spună autorul şi noi trebuie să-i dăm totală dreptate.” Mircea Popa
 „În programul scriitoricesc al prozatorului Adrian Grănescu şi-a făcut apariţia de la un moment dat o serie de cărţi inaugurată cu Lecturile mele particulare (2000), continuată prin Însemnare a lecturilor mele particulare (2002) şi ajunsă acum la al treilea volum, Jurnal de lecturi particulare (2010) Prin tratarea materialului cu care lucrează, Adrian Grănescu se dovedeşte, fără îndoială, un autentic autor de literatură, în înţelesul puţin restrîns al noţiunii: acela de beletristică. Poeme sau proze scurte din familia ego-textelor, aşezările în ancadrament livresc ale lui Adrian Grănescu nu se confundă, decît într-un sens foarte larg şi liber, cu receptarea critică a unor autori şi titluri. Le deosebeşte de aceasta travaliul la care sunt supuse, care nu este unul analitic în direcţia demontării raţionale şi a demonstraţiei-argumentare cu care criticii şi-au obişnuit publicul, ci mai curînd unul valorizator prin evidenţa sugestiilor şi a contagiunii de la afect la afect şi de la spirit la spirit. Despărţirea apelor şi bisturiului li se opun combustia generată de un foc comun şi zborul umăr lîngă umăr.” Ovidiu Pecican
 „Noua carte de istorie culturală realizată de Adrian Grănescu sub genericul „viața” și „amurgul” unei edituri are calitățile speciale ale unei evocări de profunzime dublate de documentația unui studios. Un estetism livresc deloc fastidios, a cărui dimensiune artistică e atotprezentă într-o punere în scenă vie, ne implică asemeni unei bune lecturi de roman. Romanul Daciei și al unei epoci.” Ioan Marcoș
   „ Adrian Grănescu a avut ideea de a așterne pe hârtie amintirile sale legate de munca  la această editură, oferind puncte de reper de cea mai mare importanță. Intitulându-și cartea Amurgul Daciei și eschivându-se de a fi socotită o „monografie” el realizează totuși o frescă viabilă a acestei instituții [...] În mod obligatoriu cartea lui Adrian Grănescu va intra în atenția celor care se vor ocupa de politica cărții în România.” Mircea Popa
 
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
(agranescu@gmail.com)

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară