(n. 19 februarie 1953 Negreni/Cluj - 13 aprilie 2022 Negreni/Cluj)
ie 2022 Negreni/Cluj). Poetă. Colegiul pedagogic „Gheorghe Lazăr” Cluj-Napoca (1973). Debut absolut în Steaua, 1986. Debut editorial în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985).
Volume: Volume: Manual de târâre, versuri, 1992; Ţara nimănui, versuri, 1993; Fosforescenţa putregaiului, versuri, 1995; Poemele absenţei, 1996; Die Reise auf dem Todesstreifen, Berlin, 1997; Leandrii Greciei, 1999; Cântecul lumânării, versuri, 2000; Rama Da Nu, versuri, 2001; Jar şi lebădă, 2004;Preaplinul amforei,2006; Armura florii de cîmp, 2008; Nimeni, altul, tu, poezie, 2011; Opera poetică, 2 vol; ; Dimineață cu soare apune, 2016; Polenul rugurilor, 2020.
A colaborat la periodicele: Steaua, Luceafărul, Convorbiri Literare, Ramuri, Transilvania, Contemporanul, Dacia Literară, Familia Târgoviştea, Aurora, Unu, Minerva, Tribuna, Făclia, Excelsior, Glasul, S.L.A.S.T., Calende, Origini (SUA.), Moment Poetic (Chisinau), Poesis, Art Panorama, Vatra, Timpul, Cronica, Observator – Munchen, Viaţa Românească, Letteratura – tradizione (Italia), Poezia, Provincia Corvina, Tomis, Apostrof, International Notebook Of Poetry, România Literară, Euphorion, Caietele Columna, Poem Caffe, Semne, Conta, Ardealul Literar.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
***
Am putea stabili şi filiaţia Minervei Chira, foarte apropiată, ca substanţă, de monotonia feroce a Angelei Marinescu. Din această zonă a unor afinităţi de percepţie şi de structură vin, probabil, atât atracţia pentru ruine, pentru moloz (prezenţe obsesive pe tot parcursul volumului), cât şi preferinţa pentru un imaginar al materiilor jilave, fetide, descărnate, recurenţele din acest domeniu fiind şi acela care caracterizează cel mai bine identitatea interioară a poeziei Minervei Chira.[...] Dacă anticalofilia obsesivă a acestor construcţii demonstrează cu pregnanţă o voinţă de autoflagelare (Minerva Chira întâlnindu-se, aici, cu poezia similară a Martei Petreu, sau cu spasmodicul „lucrat’’, artificial al Ruxandrei Cesereanu din ”Grădina deliciilor’’), obsesia de a împinge totul spre marginile atroce ale concretului o singularizează, legitimându-i traseul prin refuzul spaţiilor de refugiu sau de compensare.(Ştefan Borbély)
Se poate observa o deplasare spre conceptual, fiind vizibil pasul făcut pe drumul de la descrierea emoţiei la cuantificarea ei într-o angoasă încă nenumită, dar care rămâne, în continuare, învăluită în aburii asexuaţi ai expresionismului [...] Am credinţa că peste această muzicalitate frigid-decalcifiată se vor suprapune indecent, ca o plapumă ” MTV – The Most Wanted’’ (omagiu lui Ray Cokes), carne şi epidermă, cuminecate în flacără. (Dan Silviu Boerescu)
Asemeni Ilenei Mălăncioiu, cu care se aseamană în viziune, Minerva Chira devine o preoteasă a tragicului, o vestală învăluită în limbajul cernit al ”dezgustului’’. Ea reface la alt nivel traiectele de bază ale poeziei baudelairiene, instituind un vis coşmaresc, bântuit de proiecţii stranii. (Mircea Popa)
O combinaţie originală de delicateţe şi ton categoric caracterizează versurile Minervei Chira. Se înregistrează frecvent întreruperi ale mesajului, care creează emoţii cititorului, ca stingerile de câte o clipă ale unei flăcări. (Alex Ştefănescu)
„Minuţia amintirii celor mai neînsemnate gesturi devine în cartea Minervei Chira artă poetică, poezia născându-se din această capacitate de a-şi aduce aminte într-un fel fantastic, aşa cum fantastic este orice ţesut aşezat sub lentila microscopului şi mărit de milioane de ori. “Munci şi zile” ar fi putut să se numească, preluând titlul antic, acest text greu de clasat. (…) Hrănindu-se din sine însăşi, din amintirile ei de copil învăţat să lucreze alături de părinţi şi să descopere astfel lumea, în timp ce se integrează în funcţionarea ei, autoarea face din “Dimineaţă cu soare apune” şi o carte de învăţătură, un manual de educaţie prin muncă şi prin preluarea cunoştinţelor din bătrâni, aşa cum era concepută educaţia în lumea țărănească. … Am citit cartea Minervei Chira cu o continuă uimire şi umilinţă de copil născut la oraş şi de scriitor care toată viaţa s-a simţit frustrat că nu s-a născut la ţară. (…) Nu sunt sigură că Minerva Chira a fost conştientă de întreaga încărcătură de semnificaţii pe care poemul ei le conţine pentru un cititor ca mine, cred mai curând că ea a scris cu talent literar o carte pe care a considerat-o de memorii, dovadă documentele de familie, fotografi ile şi înşirarea călătoriilor prin lume, aşezate, ca pe o scândură în balans, la celălalt capăt al povestirii. Dar orice operă de artă este cu atât mai adevărată cu cât este în stare să lase să i se descopere, privită din unghiuri diferite, semnifi caţii diferite. Eu am citit-o ca pe o carte de învăţătură despre ceea ce am fost cândva, despre lumea imemorială din care venim cu toţii şi pe care, în mod aproape miraculos, poeta din Negreni şi-o aminteşte încă în toată consistenţa şi autenticitatea ei. Am citit-o cu admiraţie şi invidie ca pe o carte pe care mi-ar fi plăcut să o fi scris eu însămi, dacă aş fi avut norocul să mă fi născut la sat. (Ana Blandiana– Revista APOSTROF/9-2016)