Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Valer CHIOREANU

Data nașterii : 1940-02-26


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Valer  CHIOREANU













(n. 26 februarie 1940, Luna de Jos/Cluj - 30 ianuarie 2014, Cluj-Napoca). Prozator, publicist. Facultatea de Filologie Cluj.

Volume: Bărbaţii, roman, 1989;  Reîntoarceri, roman, 1987; Martorul, roman, 2010; Eroarea, 2012.

Membru stagiar al Uniunii Scriitorilor din România

* * *

Mircea Popa: „Ziarist cu vechi state de serviciu la ziarul „Făclia” din oraşul nostru, semnând mai ales editoriale şi analize politice, Valer Chioreanu a fost atras tot mai mult în ultimul timp spre proza socială şi de ficţiune. A debutat cu romanulBărbaţii (1984), după care au urmatReîntoarceri(1987), Martorul (2010), Eroarea (2012).Experienţa de gazetar, colecţionar de „cazuri” şi de caractere se poate uşor desprinde din materia epică bogată, îndelung rumegată şi trecută prin filtrele unei exigenţe etice învederate, extrasă cu precădere din mediul rural, din care decupează scene liminare, cu mare încărcătură simbolică”.
Irina Petraş: „Valer Chioreanu se aşează cu tot mai nuanţată îndreptăţire în linia prozei ardeleneşti în care echilibrul între întrebările eroului / autorului şi ale vremii sale se rotunjeşte în enunţuri cu substrat etic. O anumită asprire/asprime a frazei, drămuirea îndelungă a cuvintelor cu un preţ mai mare decât aiurea („raporturile dintre oameni încep de la vorbe, continuă cu vorbele şi se sfârşesc când sfârşesc vorbele”), atenţia acordată conduitei colective alături de o reacţie oarecum întârziată la fenomenele exterioare ţin toate de aceeaşi tradiţie transilvană. Naratorul îşi alege o perspectivă apropiată de cea a eroilor pentru a obţine dinăuntru semnalmentele unei realităţi de stringentă actualitate. Uneori obiectivul auctorial se retrage cu un pas înapoi şi priveşte mişcarea personajelor în cadru cu o insistenţă detaşată conducând spre fiziologii; cel mai adesea, însă, se recurge la o lentilă simpatizând cu imaginile. Cărţile sale înaintează dibuind, revenind, avansând şi retrăgând răspunsuri la întrebări dramatice. Tensiunea se menţine scăzută, vibrează mocnit, oamenii sunt prinşi într-o înaintare involuntară, monotonă, nu au răgazul să privească în jur pentru a înţelege încotro se îndreaptă”.

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară