(n. 21 aprilie 1933, Oradea – iunie 2015, Cluj-Napoca). Critic literar, eseist. Este fiul Mariei (născută Ven) şi al lui Ilie Căpuşan. Studii medii la Beiuş, apoi la Oradea (1952). Este absolvent al Facultăţii de Filologie-Istorie, secţia limba şi literatura română, a Universităţii din Cluj. După ce lucrează câteva luni la Biblioteca Judeţeană, este numit şef de cabinet la Catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie-Istorie din Cluj, condusă de Ion Breazu. Sub îndrumarea lui Tudor Vianu şi, după moartea acestuia, a lui Liviu Rusu, obţine doctoratul, în 1971, cu o teză despre Tema imortalizării în poezia Renaşterii. Devine apoi profesor la Facultatea de Litere din Cluj. A condus mulţi ani Catedra de limba română pentru străini.
Volume:Orfeu – motivul permanenţei în lirica Renaşterii, 1978; Imagini ale lumii, 1987; Sadoveanu sau fascinaţia lumii, 2007; Ghid pentru cerul nopţii, 2013.
Au scris despre cărţile sale: Ion Vlad, Marian Papahagi, Liviu Petrescu, Vasile Voia.
Preocupările criticului aduc în prim-plan, într-un notabil efort comparatist, teme şi motive ce traversează întreaga literatură europeană, de la miturile antichităţii greco-latine la realizările artistice renascentiste şi de la creaţiile umaniştilor medievali la operele marilor poeţi ai modernităţii. […] Volumul Imagini ale lumii (1987) urmăreşte motivul călătoriei în câteva texte reprezentative ale literaturii moderne, semnate de Walt Whitman, Saint-John Perse, Thomas Mann şi Mihail Sadoveanu. Operele aduse în discuţie au ca obiect „lumea descoperită şi cunoscută ca fundal unic al acţiunii umane”, făcând vizibilă „nu doar o temă, ci problema capitală a literaturii”. Căci peregrinarea în spaţiu şi timp este, în fond, o aventură a cunoaşterii. Reală sau numai imaginară, orice călătorie se vrea a fi o cale de iniţiere în tainele lumii, care transformă drumul într-un „text ce se lasă citit şi interpretat” (Laurenţiu Hanganu).
