(n. 3 aprilie 1974 Cluj-Napoca.) Poet, prozator şi eseist. Facultatea de Istorie şi Filosofie Cluj-Napoca (1996). Studii nefinalizate de Istoria artei şi Jurnalistică, UBB Cluj. Master în Filosofie Antică şi Medievală (2011); doctorand al Facultăţii de Studii Europene (domeniul Filosofie), UBB Cluj.
Debut cu poezie în Limba şi literatura română (1991). Colaborează cu poezie, eseu, proză, articole diverse, la periodice precum: Vatra, Poesis, Echinox, Steaua, Tribuna, Cetatea Culturală, Monitorul de Cluj, Mesagerul Transilvan, Confluenţe, Curierul, Ştirea, Informaţia de Cluj sau laRadio Cluj, Radio Renaşterea, NCN etc.,
Volume: Neopoésia, versuri, 1993; Eopoésia proză poetică, 1994; Theandrica, versuri, 1994; Ditamai poezia, memorii, eseuri, poezie, 1996; Limba Maternă, 1997; Plantaţia de monade, versuri, 1998; 2003; Carantina lacrimii, 1999; Straja firii, versuri, 2001; Despre falsificarea sărutului, 2003; Manualul politicianului („Totul pentru Ţară”), 2004; Metafora între limită şi deschidere, 2004; Afumătoarea-grill. Modelul afumătorii ideale, 2010
Inclus în Caietul cu poeţi, 1996; Poeţi clujeni contemporani, 1997; Dicţionarul de poeţi. Clujul contemporan, autor Petru Poantă, 1998; Clujeni ai secolului 20: dicţionar esenţial, 2000; Un pahar cu lumină. Poeţi contemporani clujeni, ediţie bilingvă, româno-maghiară, alcătuită de Molnos Lajos, 2005; Cuvinte, almanah literar, 2006; Poeţii, autor Dumitru Cerna, 2008; Coperta a patra. Interviuri, autor Ioan Pavel Azap, 2010.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
(adibumb@yahoo.com)
* * *
„Spăimos asemeni unui copoi scăpând dintr-o clipă fierbinte, ironic asemeni unui rege pentru care cuvântul este sacru şi profan, în acelaşi timp, acest poet promite multe.“ (1996) Dorin SERGHIE
„Ca structură, Adrian Mihai Bumb este,fără îndoială, un romantic. Însă un romantic modern, adică de după ultimii romantici ai ultimelor valuri ale curentului ce a dat literaturii lumii, inclusiv literaturii noastre, atâtea puncte de referinţă, copleşitoare. El are vocaţia reveriei şi a meditaţiei filosofice, a gesturilor largi, pasionale, a bravadei şi a bravurii, a trăirilor pasionale intense, a lunecărilor în vis şi în halucinaţia închipuirilor unei lumi în care el însuşi, erou liric al propriului demers poetic, animat de o înflăcărare tumultoasă, de o combustie erotică urcată la temperaturi ce pot topi în flacăra lor o lume, se caută şi se regăseşte mereu şi mereu, într-o mulţime de ipostaze ale uneia şi aceleiaşi revelaţii a conştiinţei de sine, într-o umanitate bulversantă, din care salvarea nu poate veni decât din poezie, prin credinţa în sinceritatea gestului său purificator, de poet. El scrie o poezie pe cât de pasională pe atât de ceremonioasă, chiar ritualică, savurând împerecheri neprevăzute de cuvinte, într-o metaforizare excesivă a expresiei, dincolo de care se lasă descifrat în întreaga sa inocenţă sentimentală.“ (1998) Constantin CUBLEŞAN
„În fapt, lirica lui Adrian Mihai Bumb, măcar prin modalitatea de construire a imaginilor, este de orientare suprarealistă, cu diferenţa, totuşi, că incoerenţa onirică şi delirul sunt calculate. Poeme premeditat-informale, aşadar, de o uimitoare forţă imaginativă, în care coexistă imagini abstract-ermetizate, caricatural-groteşti, suave, evanescente etc. Discursul e uneori prozaic, brusc fracturat de strălucitoare concettisme, pentru ca, imediat, să facă o piruetă ironică sau un salt în metafora gravă.“ (1998) Petru POANTĂ
„Amestec fermecător de cavaler în armură de cuvinte şi de rebel vîsoţkian, scânteind în lumina ameţitoare şi parfumată a tinereţii sale necontaminată decât de o semeaţă tristeţe, primind devreme renumele pe care mulţi îl dobândesc la vârste seniorale, Adrian Mihai Bumb este autorul unei poezii crepusculare, hemografice, însoţit de iubirile sale, cuprinse toate în ditamai lacrima ce o străbate.“ (2008) Dumitru CERNA