(n. 8 noiembrie 1929, Panade/Alba - 6 februarie 2019, București). Poet si prozator. Facultatea de Filologie din Cluj (1952). Secretar al filialei Clujene a Uniunii Scriitorilor (1953-1955). Stabilit la Bucuresti (1956).
Volume: - Cu sufletul deschis, versuri, 1954; - Balada impuscatilor, 1955; - Cantecele pamantului natal, 1956; - Descoperirea familiei, 1964; - Orga de mesteceni, 1970; - Emil Isac, un tribun al ideilor noi, 1972; - Zapezile de acasa, 1972; - Transilvane cetati fara somn, 1977; - Muntele catarilor, 1980; - Romanul de familie, 2 vol., 1986; - Proces in recurs, 1988; - Radacinile cerului, 1989; - Vase de Tanagra, 1993; - Mamei, dincolo, 2002; - Dialog epistolar, 2003; Aicea, printre ardeleni; Dincoace de munţi; Printre mii de scrisori etc.
* * *
Odă transilvană
In memoriam Petru Poantă
Viaţa literară transilvană –
Litere de sânge şi de foc,
Mângâieri pe o străveche rană
De atât noroc şi nenoroc.
Răstignit în lemn şi plumb, Cuvântul
E şi lance, dar e şi colind...
Mă trezesc în noapte legănându-l
Când iluzii iarăşi se aprind...
Zorii reci mă cheamă la trezie
Şi mă prind de umăr să le spun
Ce mi-ai dat, Ardeal bătrân, tu mie
Şi din câte daruri să te-adun?
Vinovat, dator pe-o viaţă-ntreagă,
Tu mi-ai hărăzit cuvântul scris.
Iar prin mine secolii dezleagă
Tot ce-a fost păcat şi gând proscris.
Blestemat să fie-acela care
Nu ştie să-ţi cadă în genunchi.
Să-l dezlegi de ură şi trădare,
Să-i trimiţi noi seve-n vechiul trunchi.
Cântec scris şi-n piatră şi-n istorii
Aburul fiinţei ce-o avem,
Înfruntând hotare iluzorii,
Printre-atâtea urme de blestem.
Dă-ne cărţi în loc de circ şi lasă
Pe cei duşi, înmormântaţi de mult,
Să se-ntoarcă vii la tine-acasă
Cu tăceri sublime şi tumult.
Dă-ne fraţi şi neamuri laolaltă
Şi-adunaţi în temple-biblioteci,
Să-ţi cinstim împărăţia-naltă,
Tu, Stăpânul nostru pentru veci...