Volume: Punţile fulgerului, 1991; Scenariu lăuntric, 1993; Planete de rouă, 1993; Balanţe cu polen, 1994; Chilia de chihlimbar, 1995, Lacrimă şi har, 1998; Crâmpeie de miracol, 1998; Ierbarul vârstelor, 1998; Rânduiala ierbii, 1999; Blazonul verii, 1999; La masă cu vântul, 1999; Leac pentru suflet, poeme şi micropoeme, 2002; Vecernie cu greieri, poeme şi micropoeme, 2002; Generoasa lumină, 2004; La marginea adevărului, 2005; Altarul inimii, 2005.
A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
“Poezia Olimpiei Brendea Deşliu este locul de intersecţie al simţurilor cunoscute precum şi a altora fără nume, ca o giruetă la răscruce, ca un aparat sofisticat de emisie-recepţie care absoarbe fluidele văzutelor şi nevăzutelor, transformându-le prin retortele proprii. Spinul nevăzut, sfâşierea ascunsă, rana neînchisă, mereu picurând au fericita supapă a unei sensibilităţi speciale prin care esenţa unui suflet prea plin se revarsă. Înainte de toate ne ia părtaşi la bucuriile ei cu generozitatea unei amfitrioane cu dare de mână; doar are în custodie toată împărăţia. Dansează imponderabil abia atingând pistile de flori, antene de greieri, raze de lună. Delicat se apleacă şi culege mărunţişuri cu grijă de entomolog, ghicind în urme, în paşi, în umbre, leagă soare de ploi cu fire de curcubeie,strecoară fir de iarbă printr-un ac imaginar cu care ţese un colţ de natură, cântă şi zburdă ca un copila atentă la greieri şi nori.
Singurătatea , tăcerea, moartea, cu toate acestea poeta doar cochetează sau le dă cu tifla. Fiorul toamnei o ajunge printre lucrurile adunate toată vara în casa ei de poezie, cu toate deliciile culese pe lăbuţele ei de albină harnică. A închis în chilii de chihlimbar eşantioane şi le-a rânduit cu grijă prin cămări.
I se pare important şi cititorului benefic să ridice din anonimat, din prea grăbita nebăgare de seamă a trecătorului minunăţiile care sunt la fiecare pas. Olimpia este un ghid prin grădina deliciilor. Creaţia este perfectă, e uimitoare, dar de la o vreme ni s-au tocit simţurile. Atunci vine poeta, ne ia de mână, ne înlătură perdelele de pe ochi şi ne arată pas cu pas ceea ce noi văzuserăm şi nu vedeam. Ea are ochii virgini de copil; raportul poetei cu creatorul este direct, lipsit de sfială, având ingenuitatea acelei vârste. Nu-l plictiseşte, nu-l agasează, doar câteodată i se adresează ca unui tovarăş de joacă mai mare, poate şef peste greieri. Slujbe, miruiri şi coruri au loc la fiecare pas pentru cei care vor să vadă; creaţia este vie, fericită. Din fiecare element poeta extrage cu nevăzuta-i sondă esenţa pe care o pune într-un flaconaş de trei versuri. După lectura poemelor Olimpiei simţi că ţi s-a deschis un ochi care privea fără să vadă, că de la un timp porţi şi tu în raniţă „ţârâit de greieri” şi în ochi „albastru de cer”.
Din când în când poeta face aluzii la vârstă. N-o credeţi! Cochetează ! Poeta nu
Are vârstă, are doar anotimpuri.” Codrina Bran, Impresii de cititor la RITUALUL NATURII