Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ion PETROVAI

Data nașterii : 1949-03-29


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Ion PETROVAI













(n. 29 martie 1949, Petrova, judeţul Maramureş). Poet, eseist, istoric al culturii române. Absolvent al Liceului „Mihai Eminescu” Satu Mare, promoţia 1967; Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, secţia română-rusă, promoţia 1976; Doctor în filologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, 2005, cu teza Valori culturale ucrainene în contextul spiritual al Ţării Maramureşului. Debut absolut în revista Luceafărul în anul 1968.

Volume:Pasărea cu ochii-n lună, versuri, 1996;Multiculturalism în Ţara Maramureşului: Valori culturale ucrainene, 2007;Glasul rădăcinii, versuri, 2010; Alburi sângerânde, versuri, 2013; Balade cosmice, versuri, 2015;
 
Poemele sale au fost incluse în antologii: Generații, Baia Mare, 1972; Strune din Nord, culegere de versuri, Editura Litera, București, 1975; Caietul cu poeți, o antologie realizată de Petru Poantă, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996; O antologie a poeziei maramureșenealcătuită de Nicolae Păuna Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2010; Intersecții prin labirintalcătuită de Ion Vădan, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011;
 
Premii: Premiul „Gheorghe Lazăr” al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România; Premiul Festivalului de poezie „Armonii de primăvară”, Vişeu de Sus Maramureş; Premiul honoris causa cu prilejul celui de al III-lea Congres internaţional de eminescologie, Chişinău 3-4 septembrie 2014; Medalia Mihai Eminescu, 125 de ani de nemurire oferită de Liga Culturală Română; Placheta concursului literar Mihai Eminescu, oferită de Asociaţia Dacia, Apşa de Mijloc (Ucraina).
 
* * *
 
„... așezat într-ale poeziei ... cu o înfățișare de haiduc ... cântă stejarii crescuți din lacrimi de voievozi, uimit de statornicia lor” (Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, volumul 5, Editura Niculescu, București, 2001)
 
„Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte.” (Gheorghe Grigurcu, Poeți din Nord, în „România literară„ nr. 5/9 februarie 2007)
 
„... disonanța din interiorul poeticii lui Petrovai, în care poetul vrea să împace două poetici care nu se suferă una pe alta: una a temperamentului, de năvală barbară și clocot vital, alta de „cultură”, orientată spre delicatețea cu prețiozități și spre gramatica de suave.” (Al. Cistelecan, Joc în doi (din Oaș), în revista „Argeș”, anul XIV (XLIX), nr. 1 (379), ianuarie,2014)
 
„Prizonier al unui ținut care hrănește continuu nevoia de întrupare, de ființare, în care își închide existența și din care se eliberează apoi prin scris, evocându-l, Ion Petrovai exprimă ideea unei lumi suspendate în idealitate și păstrate totuși în simțire, a cărei trezire la realitatea cuvântului se face cu un amestec de bucurie și durere.” (Olimpiu Nușfelean, Inocența ultragiată, în revista „Mișcarea literară”, anul XIII, nr. 2 (50), 2014)
 
„Ion Petrovai face parte din familia de poeți solemni, imnici, de felul lui Ioan Alexandru […] nu este doar un „tradiționalist”, cum s-a spus, varietatea prozodică, acoperind pe spații ample ... verslibrismul în alternanță cu versul clasic.” (Theodor Codreanu, Ultimul descălecător, prefață la volumul Balade cosmice, Editura Princeps Multimedia, Iași, 2015)
 
„Numele de Petrovai e un nume cu rezonanțe vechi în Țara Maramureșului, istoriile literare consemnând existența unui Codice Petrovay în care un cărturar local din veacul al XVII-lea, nota pentru prima dată la noi, în 1672, o serie de texte populare laice, „primul bob de suflet românesc din Maramureș”, după cum spune poetul de azi. […] Poezia scrisă de el e o poezie fără zorzoane, fără pretenție de adeziune la o direcție sau școală literară, bazată pe efuziunile unor emoții netrucate, în care domină sinceritatea și tranzeivitatea comunicării. Desigur că acest tip de creator, plasat oarecum în mod egal între rapsodul popular și poetul cult, își poate creiona o arie de teme, motive, reminiscențe, în stare să configureze cel puțin două direcții de creație mai puternic asumate. Ar fi vorba mai întâi de elogiul patriei și a ținuturilor natale cu iz voievodal și în al doilea rând, de plasarea inspirației sale într-o zonă puternic marcată etnografic și folcloric, din care să rezulte o mai puternică înrădăcinare în spiritul locului. […] Pe de altă parte, imnică și baladistă, trecută prin filtrele unui expresionism bolovănos, necizelat, ea afirmă un fel de primitivism gnostic și elegiac, izvorât din plasarea meditațiilor în convicțiune cu trecerea inexorabilă a timpului. Trecerea rapidă de la o formulă lirică la alta, migrația trubadurească a menestrelului, denotă un temperament poetic rapsodic. Poet al reacțiilor la provocările vremii, dar și o sentimentalitate hiperabundentă, cu declarații de un patetism clamoros.” (Mircea Popa, Prezențe literare. Oameni și cărți, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,2015)

 

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară