(13 aprilie 1949, sat Chiril, comuna Crucea/Suceava) Poet, prozator. Facultatea de Filologie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1972). Debut absolut: Transilvania, Sibiu, 1984, proză. Volume: 12 prozatori, proză, 1988; Armura de lut, roman, 2003; Via caprelor, proză, 2003; Purgatoriul cocorilor, roman, 2006; Gloria zăpezii, poezii în română şi franceză, 2007; Orologii de duminică, poezii în română şi franceză, 2008; Alergarea pe cerc, poezie, 2012; Sonete, 2012..
livezile din paradis: pe cal alb cuvântul dintâi a urcat / şi cruce de sânge pe frunte şi-a scris / în ornice curge nisipul promis / ce rupe cătuşe de frig spulberat // cascade de atomi din aur curat / botează livezile din paradis / rotesc minutarul în sens interzis / ispite din venin de şarpe bălţat // sunt Ova orgii de iele pe câmpuri / se surpă în syrinx cântec de greieri / zorii-şi pun pe creştet coroane de jad // vezi Ova cum urcă seva din muguri / până la privighetori şi luceferi / până la tâmplele de patimi ce ard
* * *
Au scris despre cărţile sale: Dumitru Hurubă, Miron Ţic, Constantin Stancu, Răzvan Ţuculescu, Gligor Haşa, Cornel Nistea, Mircea Stâncel şi alţii.
Armura de luteste un debut editorial de maturitate şi mai puţin obişnuit, căci George Holobâcă scrie de mult, începându-şi această ucenicie încăpăţânată în ambianţa Echinoxului originar din anii 70. Romanul are tectonica elaborată a unui obiect preţios, dar şi o surprinzătoare densitate epică, cu o orchestrare sigură a unor ipostaze diverse ale imaginarului: de la realism idilic şi grotesc până la miraculos şi fantastic. Tema la vedere o constituie relaţia distorsionată dintre artist şi societatea concentraţionară, societate reprezentată aici de regimul comunist totalitar din România. Dincolo însă de acest fundal istoric se configurează un orizont romanesc iniţiatic prin care sunt recuperate simbolic vitalitatea şi puterea regeneratoare a artei. Aşadar, un roman concentrat şi plurisemantic, a cărui cheie principală de lectură se află chiar în titlul său. (Petru Poantă, pe copertă).
Scris în manieră modernă, cu dialoguri încastrate în textul narativ, romanul lui Holobâcă nu are practic un fir narativ, el devine o aglomerare de evenimente şi trăiri dramatice, fără ca cineva să le poată lămuri cauza, o pătimire în plus, de parcă n-ar fi de ajuns „crucea pe care Dumnezeu, de când ne naştem, ne-a pus-o în botez”, remarcă interogativ unul dintre personaje, un fel de înţelept al obştii din perspectiva căruia este analizat destinul. [...] E Purgatoriul cocorilor al lui George Holobâcă o carte de analiză deloc uşor de parcurs, cu numeroase teme încifrate în liric, pentru lectura căreia e nevoie să ne abandonăm acţiunii şi imaginilor nu atât pentru a înţelege, cât pentru a face cunoştinţă cu o realitate iraţională, privită în ultimă instanţă, din perspectiva unei generoase încercări a salvării prin sacru. (Cornel Nistea).