( 1 ianuarie 1920, Teaca, Bistrița-Năsăud – 13 martie 1997, București) Prozator, eseist, traducător și poet român. Diplomat. Liceul „G. Barițiu” Cluj (1940). Studii de medicină. Redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944) şi la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947). Debut cu versuri în 1938, în "Luceafărul", revistă a liceului „G. Barițiu”, apoi în "Tribuna Ardealului" (1940).
Volume: versuri: Psalmii neliniștii, 1942; Lauda singurătății, 1944; Priveliștile lumii, 1967; Ochean simplu, 1972; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, 1974; Solstițiu de iarnă, 1977; Omul bântuit de cuvinte, 1980. proză: Furtună sub Detunata, 1957; Labirintul, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise; 1976; Timpul și furtunile; 1978); Tatuajele nu se lasă la garderobă; 1982; Geneza, 1983; Întalnirea,1989. Eseuri monografice despre Petru Abrudan şi Raoul Șorban.