Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Ştefan BOLEA

Data nașterii : 1980-10-13


Nu exista Manuscris _ _ Ştefan BOLEA












(n. 13 octombrie 1980, Baia Mare) Poet, eseist, prozator. Liceul Mihai Eminescu, Baia Mare, 1999; Facultatea de Studii Europene (UBB), 2003; Facultatea de Filosofie (UBB), 2006; Masterat de Studii Americane (UBB), 2007; Doctorat de Filosofie (UBB), 2012; Doctorand la Litere (UBB), 2013 – prezent. Debut absolut în Apostrof, Nr. 4/2003, poezie.
Volume: Ontologia negaţiei, studiu, 2004; Război civil, poezie, 2005; Noaptea instinctelor, poezie, 2009; Gothic, poezie, 2011; Existenţialismul astăzi, studiu, 2012; Introducere în nihilismul nietzschean, studiu, 2012; Caietul Roxanei şi alte jurnale, 2013. A colaborat la periodicele:
Apostrof, Tribuna, Steaua, Ca şi Cum, Poezia, Euphorion, Discobolul, Antiteze, Poesis, Atelier, Mozaicul, Tiuk, Sisif, Respiro, E-Leonardo, LiterNet.

* * *
Tocmai excesul de recuzită transformă însă poemele din volum într-o parodie (mai mult sau mai puţin voluntară) a reportajului mizerabilist cultivat de poeţii promoţiei 2000, lăsând în cele din urmă sentimentul mistificării, al farsei enorme, în timp ce poetul pare a da în permanenţă cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai ştie dacă autorul glumeşte sau vorbeşte serios, dacă are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demontează mecanismele liricii autenticiste, şi-i caricaturizează cu vervă lucrurile comune. (
Octavian Soviany).
Ştefan Bolea (n. 1980) are multe lucruri în comun cu aceşti poeţi, dar spre deosebire de Vakulovski, de pildă, el nu a fost forţat să treacă graniţa de est, ci a traversat-o pe cea de vest, intelectual, prin studiile sale filosofice şi politice şi interesul pentru filosofii şi literaturi occidentale... şi fizic, prin bursele de studii. Ca rezultat, radicalismul lui vine consolidat pe un număr de straturi de cultură înaltă... şi cultură joasă, pop, mai ales în zona cinema şi a videoclipului (iar aici miza fiind, paradoxal, tocmai descoperirea unor valenţe poetice „noi” în aceste medii, aşadar inclusiv specularea lor literară), iar între aceşti doi poli şi folosindu-se de ambii, dimensiunea politică istorică şi contemporană, realitatea secularizantă a consumerismului, a kitsch-ului, şi chiar şi cea ecologică. (
Chris Tănăsescu).
Cred că aici Ştefan a intrat (nu ştiu dacă intenţionat, dar tind să cred că da) pe teritoriul Pentateuhului, în cadrul ceremonial al relaţionării cu Dumnezeu. Pe altarul din faţa Cortului Întâlnirii, evreul aducea de obicei jertfe care îl substituiau în moarte. Prin intermediul poeziei, Ştefan îşi construieşte un sine, unul alterat de lume, pe care, în mod repetat, îl sacrifică, îl arde, ţintind purificarea. Iar tensiunea pe care cititorul o resimte (lirică, da) se datorează nereuşitei acestui act sacrificial (
Dorin Mureşan)
Parte a unei teze de doctorat, cartea discutată aici aduce sub reflectoare un reprezentant al noii generaţii de parteneri neresemnaţi ai ideaţiei, răscumpărând, în parte, impresia pe care autorul acestor rânduri a avut-o cu destule alte prilejuri, anume că unii autori confundă ucenicia cu obedienţa ideatică şi cu drumurile îndelung bătătorite. Este de sperat că după exerciţiile de virtuozitate pe care tezele de doctorat le presupun prin însăşi natura lor, Ştefan Bolea va asculta şi mai detaşat de orice convenţionalism vocea propriei vocaţii, înzestrând cultura noastră cu acele plonjări libere în spaţiul reflecţiei pe cont propriu fără de care am rămâne mai săraci încă o generaţie. (
Ovidiu Pecican).

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară