Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Jehan CALVUS

Data nașterii : 1955-03-00


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Jehan CALVUS














Jehan Calvus (Peter Ivan Chelu) s-a născut în 1955, la Cluj. Din 1989, s-a stabilit la Viena. Scriitor, pictor, actor.


Volume: Bumgartes al II-lea (editura Universal Dalsi, Bucureşti şi Arhipelag, Târgu Mureş, 1999), tradus şi în maghiară; Oul spart. Însemnările unui distribuitor de elixir (2008),



* * *

Iordan Chimet are dreptate, Jehan Calvus e un fel de „marţian” apărut din zona artelor îngemănate – teatru, poezie, naraţiune fantastică, artă grafică: „... parcă nu e o fiinţă reală; ştie aproape totul, exprimă totul, cu o seninătate debordantă, cu o fantezie inepuizabilă, cu o stăpânire a limbajului, ar trebui să spun a limbajelor tehnice care atinge desăvârşirea”. Autorul pune el însuşi gaz pe foc. Se defineşte drept scriitor închipuit care alege alintat, însă şi perfect motivat de condiţia de întrebător neliniştit asupra propriului rost şi propriei rostiri, „visarea pe suprafaţa albă, lunecarea pe foile albe, fără scop, fără ţintă spre partea în care te împinge dorinţa, spre capăt, spre linişte, împăcare, nefiinţă”. Asemeni personajului lui Borges plus Bioy Casares, îşi doreşte să fie copistul, adică cititorul atât de îndrăgostit de textul celuilalt, încât îl transcrie literă cu literă şi-şi pune numele pe copertă: „Aş copia într-o carte a mea toate pasajele pe care le admir şi cu care mă pot identifica până la gradul în care cred că l-aş fi putut scrie eu însumi”. Când copistul este şi grafician de clasă, şi gânditor fantast, şi onirocrit care-şi oferă visele spre a micşora înfrigurarea nopţilor omeneşti, rezultatul e o sferă perfectă înăuntrul căreia se află miezul lucrurilor – „un codex medieval, o culegere de diferite texte, fragmente disparate fără legătură între ele, o carte ca un castel părăsit sau o catedrală neterminată”. Un cronicar nu poate visa, în faţa unei asemenea cărţi, decât să devină el însuşi copist şi să transcrie rând după rând, ilustraţie după ilustraţie. O carte-pledoarie în numele Cărţii, încă posibilă şi necesară. Mi-i pot imagina printre cititorii-privitorii ei încântaţi pe Umberto Eco şi Saramago, pe Borges şi Alejo Carpentier, pe Urmuz şi Şerban Foarţă. O carte de vizionat fără întârziere! (Irina Petraş)

Din păcate, romanul lui Calvus va rămîne una dintre cărţile accidentale ale unei literaturi, nu numai datorită faptului că este o apariţie necanonică, ci mai ales prin capriciile şi defecţiunile pieţei de carte. Bumgartes al II-lea circulă cu parcimonie, ca un obiect de lux (ceea ce şi este, într-o anumită măsură, pentru că eforturile autorului au făcut-o să apară într-o formulă excelentă, însoţită de un întreg „aparat” de ciudate ilustraţii şi comentarii manuscrise alese de autor), fără nici un premiu literar care să-i anunţe trecerea. Ospăţul pantagruelic pregătit de Jehan Calvus îşi aşteaptă încă mesenii (Mihaela Ursa)

jehan.calvus@gmx.net

www.jehancalvus.com


Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară