Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Mariana GORCZYCA

Data nașterii : 1956-03-01


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Mariana GORCZYCA













Mariana Gorczyca (n. 1 martie 1956). Prozatoare. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca în 1983 şi Facultatea de Filosofie, Comunicare şi Jurnalism a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu în 2002. Doctor în litere. A publicat în Napoca universitară, Vatra, Discobolul, Familia România literară, Observator cultural, Tribuna, Contemporanul, Suplimentul de cultură, Matrix, Verso, Apostrof, Bucureştiul cultural, Cetatea culturală;
Volume: Versuri pentru pauza mare, 2003 – debut editorial; Cheful nu se organizează, vine de la sine, 2005 - roman; SĂ FACEM TOTUL..., reviste literare şi ideologie comunistă, 2007; Cadenţă pentru marş erotic, 2010 - roman; Parcurs, roman, 2013 (Premiul Filialei Cluj a USR; tradus în maghiară în 2015,Azutolsó ütés );CADENȚĂ pentru marșerotic, Ediția a II-a, 2016; Să iau cuvintele cu mine, 2016 – proză scurtă;
Prezentă în Antologia prozei scurte transilvane actuale, 2010; Antologia de proză contemporană Ochelarii de fum, 2011 etc. Poezii ale sale traduse în germană de Dieter Schlesak în Transilvania, mon amour, Hora Verlag, Sibiu, 2011. Organizatoare a Turnirului scriitorilor dela Sighişoara.
 
Scrisul înseamnă pentru mine şansa conectării la acea dimensiune pe care se află totul…
 
Au scris despre cărţile sale: Al. Cistelecan, Mircea Muthu, Ion Pop, Irina Petraş, Aurel Pantea, Eugen Curta, Dragoş Varga, Cornel Moraru, Ioan Groşan, Gabriela Chiciudean, George Neagoe, Ovidiu Pecican, Varujan Vosganian, Caius Dobrescu…
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Alte afilieri: PEN Centre Romania (din 2015, membră în Consiliul Director);

 
gorczycam@yahoo.com
 
* * *
„Primul lucru care s-ar putea spune despre Cheful Marianei Gorczyca este că e un roman mai degrabă heterotextual decît, eventual, intertextual. Un roman care incită deopotrivă prin reteţa de succes – asumată şi parodiată deodată – şi prin verva scriiturilor. Zic «reteta de succes» pentru ca de-aici nu lipsesc amorurile şi crimele, infidelitătile şi devotiunile, drogurile şi visările, puse laolaltă pe seama unor heterosexuali, bisexuali sau homosexuali. Nu lipseşte nici măcar flash-ul proletcultist sau cel comunist. Toate insă abordate cu dezinvoltură şi vivacitate. Şi toate transpuse într-un fel de concert de cameră al scriiturilor, într-o joacă premeditat postmodernistă, agreabilă numaidecit.“ (Al. Cistelecan)
Noul roman al Marianei Gorczyca cadenţează liber şi vag ironic formaţii erotice de cîte doi, trei, patru sau mai mulţi parteneri (ca-ntr-o secvenţă de film mut cu Buster Keaton), într-un registru livresc condimentat cu detalii fiziologice, fără romantisme, fără sondări în fineţuri psihologice, cu impudoare albă. O voce guturală cu inflexiuni discret parodice sare de la persoana întîi la a treia şi interpretează cu egală dexteritate personajul masculin, pianistul sexagenar, şi nenumăratele sale iubite pasagere. Dezinvoltura şi vivacitatea remarcate de Al. Cistelecan în escorta la Cheful nu se organizează, vine de la sine (Polirom, 2005) ascund, de fapt, nesiguranţa bogată şi expresivă a unei prozatoare care evoluează fără plasă („vezi dintr-o dată, ştii dintr-o dată, aşa cum fac naturile feminine”) deasupra contextelor, asumate cu paşi şi ritmuri personalizate, şi a conjuncturilor, disecate scurt, cu un rictus în colţul gurii. Cadenţă pentru marş erotic e un concert cu muzici derutant de disonante strunite cu aplomb de un dirijor năstruşnic care pune ordine în fraze muzicale intonate de-o parte şi de alta a lui ‘89, dar îl tentează şi supunerea lor la proba haosului, ca în orice secvenţă trăită, (auto)ficţionată, imaginată. Documentarea pentru teza de doctorat SĂ FACEM TOTUL..., reviste literare şi ideologie comunistă (publicată în 2007) asigură legitimitate fundalului, ba chiar răzbate uneori la suprafaţă, ca vedetă a paginii.” (Irina Petraş)
Cartea Marianei Gorczyca ilustrează admirabil performanţele oralităţii ca procedeu artistic în proza postmodernă, în care scriitura punk, extrasă din sociolectele subculturii de astăzi, este scurtcircuitată – în mod paradoxal – de ample referinţe livreşti, adunate la un conclav sui-generis într-un capitol final, Percutante, scrise cu inteligenţă epică, amestecând registrele (ludic, dialogic, poliţist), istorisirile de faţă au o structură de panopticum, fiind legate între ele prin câteva personaje-atitudini.” (Mircea Muthu)
Romanul Marianei Gorczyca – „Parcurs“ – este o minunăţie. Îngrijit, curat, înfiletat, textul se defineşte prin meticulozitate. Scris din perspectiva distorsiunii şi a dislocării spaţio-temporale, seamănă cu jumătătile unui medalion care, imbucate, recuperează obiectul, păstrând discreta linie de demarcatie intre piese. Acolo, în zgârietura de neinlăturat, doar de făţuit, se adăpostesc explicaţiile şi, bineinţeles, ficţiunea. Volumul se apropie şi de o hartă împărţită în două, care, lipită cu scotch, capătă semnificaţii nespecifice. Reunirea fragmentelor nu reconstituie neapărat unitatea, deoarece, deşi transparentă, banda adezivă imprimă hârtiei un relief străin. Astfel, mapa nu mai reprezintă exclusiv teritoriul.(George Neagoe)

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară